Miercuri era sa ploua. Aveam roua pe buze, dar vantul imi uscase sufletul de ieri. Nu mai stiam nimic despre el. Era ca'ntr-un vis in care uiti chipul celor ce sunt personaje, dar le simti prezenta prin atitudine. Vroiam sa ma raspeasca cineva pentru cativa ani, si sa ma hranesc cu pamant si rame si sa am ce povesti nepotilor. N-a fost asa. Am asteptat zile in sir vrand sa fiu cu mine, dar iubindul pe el. Nu stiu cine mai sunt.
Ma numesc Mirabela si un dovleac mi-a furat inima.
Acum vorbesc dintr-o scoica. Cred.
Maine dimineata ma voi uita in mintea mea si ochiul se va rupe din lacasul sfant, lasandu-si tentaculele sa imbratiseze lumea care vrea sa fie vazuta. Sunt confuza. Nu inteleg de ce mi-am inecat prietenul. De ce apoi, oamenii ziceau ca trebuia oricum sa moara. Eu nu cred.
De ce m-am omorat pentru David? De ce ma omor inca? Era blond, poate d'aia. Mi-este dor; sigur mint.
Vreau sa-i omor pe toti! Ba nu! Vreau sa le pastrez memoria. Doar atat.
In Olanda s-a facut un studiu care dovedeste ca oamenii au memoria atingerii. Adica, fiecare persoana care saruta un anume loc, isi lasa initiala pe acesta. Amprenta neputintei stergerii unei amintiri. Dorinta uitarii si durerea pastrarii unor buze pentru nimic. Si nimeni nu stie in afara de tine. Doar tu si David. Pentru ca el te-a iubit si tu l-ai iubit si ai fost o infantila cand ai zis "PLEACA!", iar el a uitat ce-ti promisese, iar tu ai sperat ca nu uita, iar el a uitat, iar tu ai crezut ca nu uita, iar el a uitat, iar tu i-ai adus aminte, dar el uitase, iar tu plangeai si incercai sa-i spui, dar el a uitat, dar cand i-ai spus ca uitase, el si-a amintit, iar tu ai plans, iar el a plans, iar tu l-ai imbratisat, iar el te-a imbratisat, iar voi va iubeati inca, iar el te iubea, dar mai mult pe ea, iar tu il iubeai inca, mai mult pe el, iar voi va iubeati si nimeni nu stia, iar el nu stia, iar tu stiai, dar ati uitat...
Acum e toamna din nou. A trecut un an. El nu mai e aici si frigul iti ingheata iar sufletul. Amintirile sunt tot acolo si sti ca nimic nu se va mai repeta. Nu ti-ai dori oricum o viata asa, dar ti-ai dori sa stie.
Mireasma de flori de gheata; nu ai avut niciodata ce ti-ai dorit, dar nici nu ti-ai dorit. Ai nevoie de ei,dar nu sunt, ai nevoie de mine, dar inca sunt prinsa in closca asta batrana si ea cotcodaceste, dar nu se caca oua. As vrea sa vin sa te ajut sa treci peste, dar ratiunea ma tine inca prizoniera intre buci de gaina si vad rosu in fata ochilor de dor, vad numai ce pot sa regret, te-astept si sper ca'ntrozi voi putea, sa evadez din cur.
Nu sunt pesimista, sunt tu! Nu uita cine sunt si adu-ti aminte curand ca sunt mai importanta decat ei; iar daca uiti, macar adu-ti aminte de David, si-ti vei da seama ca m-ai uitat.
Daca uiti, anunta-l pe David. El uita, dar te cunoaste pe tine. Sa nu le spui niciodata despre dragostea voastra, sa nu-i lasi sa stie niciodata, nimic.
Mai spune-i mamei ca-mi plac clatitele.
Si lui Radu, ca-i un om de nimic.
Adoral pe Paul, dar uita-l un timp.
Iubeste-te si lasa-i pe toti daca poti. Sunt morti.
p.s. Nu te voi uita niciodata!
