Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


miercuri, 15 februarie 2012

Vara naste, iarna da palme! Incipit

Am alergat prim zapada ca sa prind o bucata din bucuria pe care o aveam atunci cand cu primii ochii mijiti in viata asta seaca, am descoperit marea de minuni ce se asternuse de jur imprejurul meu pentru prima oara. Mi-am udat pantalonii, mi-am inghetat pielea si stafidit purcelusii degetei de la picioare. Mormanele de zapada imi dadeau impresia de bezele moi si calde pe care le scotea mama din cuptor cand era gatitoreasa.

Sa te-arunci de sute de ori in albul pufinozicios si a 101 oara sa sari pe un morman ce are sub stratul fin un strat de gheatza betonata si sa-ti invinetesti genunchii… Asa am facut eu.

Asa am ajuns la gandurile frustrante pe care le aveam fata de vocile groase ca de bas si la pletele’n ochi pe care mi le aminteam uneori, la o statura dreapta si inalta si la o aroganta intepatoare si deranjanta care ma facea de fiecare data sa zambesc satisfacator…

Sa-ti dai palme pentru ca nu sti daca sa-ti fie dor sau trebuie sa uiti, sa citesti carti ca sa te opresti din 3 in 3 randuri ca sa reflectezi asupra mainilor copacesti sau a ochilor reci, sa salivezi dupa mirosul pielii si al gandurilor sale profunde. Ai ocazia sa faci de putine ori in viata, dar atunci cand starea te cuprinde o simti ca pe o migrena a inimii, careia din cand in cand ii injectezi morfina direct in ventricule.

Totul poate sa incepe cu indiferenta, dar poate incepe si cu ganduri defastatoare, din prima; de cele mai multe ori incepe printr-un soc amnezic si revelator ce te transforma dintr-o caprioara in lupul cel rau.

E o zi de vara primaverateca. Sau mai bine, de primavara varateca! Esti in tricou bumbacic si cu o pereche de jeansi taiati, probabil, ca sa-ti vina scurti…sau poate pentru ca ai cazut si unul din craci ti s-a rupt de la jumate. Te intrebi ce miroase atat de bine in aerul asta atat de canicular. Sa fie pomii, sa fie viata? Sa fie faptul ca narile tale poftesc afectiune si priviri cornetate(precum inghetzata:dulci si reci si gata sa se topeasca in bratele tale de la prea multa caldura)? Ai starea aia caracteristica perioadei gemenilor! Esti rational, dar in acelasi timp mereu tanar si visator; mereu dornic sa cauti ceva ce nu poate fi gasit in totalitate; vrei sa sti adevarul, dar sa-l afli prin amagiri de priviri, niciodata definitivale, mereu hranitoare, ce pana la urma duc la presupusul final incheiate cu saliva si gemete infundate in pielea tanara cu miros ciupitor, dar dulce.

Asta e perioada in care fluturii isi cauta cuibul numai in stomacele junilor care s-au plictisit de tot si de toate si vor sa alerge la vama veche,loc in care sa-si spele sufletul de noroi…Si desi toti stim ca fluturii nostrii sunt cei mai frumosi fluturi pe care i-a cunoscut omenirea, mereu ne ingrijoram ca am putea fi stricati, iar ei ar putea fi toxici! Fluturii aleg o schitza imaginara si o muleaza pe persoana care seamana cel mai bine cu modelul concret,suprapunand-o si provocandu-ti stari de adrenalina si nesiguranta, ori de cate ori asemanarea devine izbitoare. Nu-ti poti lua gandul… pentru ca te ard buricele degetelor daca n-o atingi si ti se umfla tamplele,venele si coaele daca n-o vezi mai des… Iar ea parca apare tot mai rar, si tot mai des intre ganduri…