Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


vineri, 20 iulie 2012

Latitudinea fericirii



Oamenii sunt coloraţi şi diferit modelaţi.
Unii sunt înalţi, slabi şi ciocolatii,
Alţii sunt scunzi, cu ochi alungiţi si gălbejii,
Adesea întâlnim bărboşi roşcaţi sau tinere blonde cu pielea alba ca laptele
Sau ne amintim de Pieile Roşii ce poartă haine din in, pene în păr şi-şi numără şoaptele...
Cu toate astea, există un gest pe care orice indivit de pe glob, îl poate întelege. Zâmbetul.

Deşi oamenii au forme diferite de umor, sau modalităţi diferite de a se relaxa, se pare că aceştia râd atunci când se simt în siguranţă, când se simt confortabil în prezenţa altuia, când sunt deschişi şi liberi în exprimare.
Noi ne-am gandit sa cercetam, fiecare rasa din cele 3 si sa ne dam seama, ce-i face pe unii sa zambeasca mai mult decat pe altii?
Sa fie ceva in aer, sa tina de culoarea pielii, sau e ceva mult mai profund?

Rasa Europoida:
Avand in spate o istorie controversata, mereu cuceritori, aventurieri si dominatori, ajung in secolul XXI sa aiba in continuare cele mai inalte idealuri.. De pildă, pentru a duce o viaţa fericită, o persoană din Europa occidentală are nevoie de o stare materială care să-i ofere posibilitatea să cumpere produse cât mai exotice, timp pentru a putea să se destindă şi relaxeze, prieteni de încredere pentru a-l susţine, şansa de a-şi căuta dragostea şi de a-şi întemeia o familie cu aceasta, moştenitori puternici şi o sănătate impecabilă.
Lipsa acestor elemente duc la dereglarea psihică a Europoidului, deoarece acesta are idealuri înalte. Cu toate astea, zâmbetul este uşor de afişat pe chipul lui. Este înconjurat de lucruri frumoase şi vii în fiecare zi, are în jur oameni sociabili, iar dacă nu se poate integra în societate îşi poate găsi refugiul în internet

Negroizii.păstori şi cultivatori de tradiţii, la primul contact cu albii ajung sa fie prada usoara pentru acestia, care vad in ei forta de munca si masa de oameni ideala pe care sa o conduca, astfel aparand sclavia neagra.Urmeaza secole de rasism, chin îndelungat, batjocură şi crime nejustificate ca in epoca contemporana,Negropoizii sa reuşeasca să-şi câştige respectul în societate.Acum au drepturi egale cu albii, si pot obtine orice-si doresc, dar asta se aplica doar in tarile civilizate.
In Africa, insa, situatia nu este deloc asa roz.Aici, viata e grea, hrana nu asigura necesarul pt populatie, apa este un element rar, prin urmare igiena este inexistenta, iar sanatatea mai mult nu e.
Pe lângă acest minus, baştinaşii obişnuiesc să organizeze ritualuri sadice tăindu-şi anumite părţi din corp, crestându-şi pielea sau tatuându-se. Cel mai frecvent întalnit ritual este circumcizia, atât la femei, cât şi la bărbaţi. Aceasta presupune mutilarea organelor sexuale ale copiilor sau adoleşcenţilor, cu scopul de a integra indivizii în societatea tribală. Din cauza lipsei igienei, marea majoritate a rănilor se infectează, astfel tinerii se îmbolnăvesc sau mor.
Cu toate astea Negroidul African se bucură când plouă, se bucură când primeşte o porţie de mâncare în plus, se bucură când primeşte un şirag de mărgele şi radiază fericire când se joacă, indiferent de fiinţa cu care o face

Pe de alta parte, în lume nu există doar albi şi negri, motiv pentru care, printre ei se strecoară Rasa Mongoloidă. Spre deosebire de Europoizi care s-au dovedit a fi mereu războinici şi cuceritori, şi a Negropoizilor care s-au arătat uşor de influenţat şi greu de mobilizat cand vine vorba de evoluţie culturală, Mongoloizii au fost într-o continuă prosperitate, construind în masă şi ocupându-se în permanenţă de spiritualitatea lor. Ei au pus mai presus decât orice, religia şi meditaţia. Acest lucru a dus la culturalizarea majorităţii populaţiei.
La momentul actual,insa, nemultumiri sunt multe si aici. Religia îi ţine prea din scurt pe mulţi dintre ei, iar personaje precum cele din ţările Indiene, suferă din cauza stricteţii privind exteriorizarea sentimentelor şi imposibilitatea de a-şi alege singuri soarta; comunismul si nemultumirea politica ii fac pe asiatici sa fie mult mai irascibili, iar neintegrarea in occident, din cauza amprentei de emigranti sufocanti, face ca acest popor sa nu mai ajunga asa usor la o impacare sufleteasca reala.
Cu toate astea Mongoloizii vor zâmbii la auzul unei viori sau la glumele spuse de un călugar bătrân. Vor zâmbi când vor avea ocazia să participe la o sărbătoare tradiţională sau când li se va intersecta privirea cu a celui iubit, dar interzise de familie. Vor zâmbi când vor vedea un copil gâdilandu-se sau când vor mânca dintr-o căpşună.

În realitate, nici o rasă nu este superioară alteia.Toate aparţin unei singure specii: Homosapiens sapiens.
În momentul naşterii, genetic toţi avem aceleaşi posibilităţi pe parcursul vieţii. E drept,unele rase au rămas în urma altora sub raportul culturii.Aceasta nu arată însă o inferioritate naturală, ci lipsa unor condiţii sociale necesare dezvoltării. Este greşită ideea superiorităţii unei anumite rase.

Iar în ceea ce priveşte zâmbetul, este aceeaşi poveste. Oamenii zâmbesc la vederea unor elemente ce le relaxeaza mintea, şi le gâdilă imaginaţia; asta depinde categoric de cultura fiecăruia şi de principiile vieţii pe care o trăieşte, însă ne leagă simplitatea şi faptul că putem raţionaliza anumite lucruri. Toţi vedem frumosul, atunci când el există cu adevărat. Toţi suntem oameni, şi singurul lucru care ne limitează şi face diferenţa între noi, este conformismul.
Nimeni nu-şi poate cenzura sincerul zâmbet la vederea unui fluture ce ţi se-aşeaza în palmă…

(ceva ca o lucrare de simpozion parca era asta-> tema zambetul)