Singur tot la singur trage...

Ce vin-avem noi, suflete singure si prafuite ca nu putem iubi lafel ca voi toti?
De ce trebuie noi sa contruim palate pentru societate? 
Ne zvarcolim ca ramale sub plapuma de sare si fugim de voi si trebuie sa varsam lacrimi proaspete de fiecare data cand ne aduceti aminte ca voi vreti sa ne captivati si sa ne torturati inchisi intr-un singur trup si o singura lume, departe de ce-nseamna sa fim noi...
Si ne priviti cu ura daca nu vrem si ne privati de drepturi, de dreptul la iubire naturala...

Joaca asta fie, oare, una cu folos?
Drumurile tot batute, nu sunt de prisos.
Sti doar, printze al infernului din tample
Ca ce e inevitabil, tot va fi sa se intample.

Nu mai crede in iluzii ale propriilor temeri
Cu puterea ta de demon, unde vrei, acolo nemeri.
Ti-am mai spus si ia aminte, stiu ce zici si unde esti
Dar ca sa-ti pot sterge rana, nu ai voie sa m-opresti...

Portretul de duminica seara

Multumesc pentru spectacol

Chiar mi-a fost un bun oracol.

Acum plec spre a mea lume

Si iti las doar ganduri bune.

Sper ca pace sa-ti gasesti

Si frumos sa-mbatranesti,

Viata sa te multumeasca,

Relele sa te-ocoleasca.

Cauta-ma de te-apasa

Orice gand, sau vre-o nevasta

Iti voi fi amic si poate,

Chiar si zana intr-o noapte.

Timpul meu, acum se duce

Pe alt drum tre' s-o apuce.

Mi-ar placea sa-ti simt prezenta,

Daar ti-e dulce si absenta...

Seri de toamna rece

Flori de tei, pe alei,
Vine frigul, fugi de ei.
Cainii latra, cerul plange,
Caramelul suflet unge.

Nu's nici muste, nici tantari,
Au murit cativa bondari...
Oamenii se-nfofolesc
Tot mai greu mi-e sa iubesc.

Fetele sunt mai uscate,
Mintile mai inghetate,
Alergam de briza rece,
Sufletul nu mai petrece...

Ai venit si ai plecat,
Singur sunt ca m-am lasat.
Ba departe, ba aproape
Gandurile-ncep sa sape.

Oare-i bine ca te-ai dus?
Ce imi spune-acest apus?
Oare-i bine ca ai fost?
Ma intorc in al meu post...

Nu tu vara, nu tu vise;
Mi-am creat si prost premise.
Sa caut sunt obosit,
De speranta parasit.

Mai am doar un singur tel
Sa invat si un alt fel
De-a juca aceasta viata.
Acum, haide de ma-nvata!

Polenul nu se'mprastie singur

O flota de vorbe, imagini si tinte
Ai trimis sageata - fix in a mea minte.
Si de-ar trebui sa descriu terenul
As avea parerea c-ai intins polenul.

Sunt o floricica cu nevoi de-albine
Stand si reflectand, te-ai lovit de mine.
Tu firav si sprinten, dar cu cosulet
Ai poftit la mine ravasit si cret.

Eu, o pofticioasa, mi-am deschis pistilul
Tu ai profitat de naiv copilul.
Si-ai lasat in mine sa picure viata,
Tu ai vrut sa furi, ai nascut speranta.

Ti-am fagaduit ca singur nu esti,
Tu mi-ai ras in fata "las' ca o sa cresti!"
Dupa ce mi-ai dat idei, idealuri
Ai sarit in sus si-ai zburat in valuri.

Eu raman pe loc si evoluez,
Fac polen cu vise, frunze verzi creez.
Tu duci mai departe gandul meu de floare
O sa mai vezi multe, flori cu suflet mare...

Ai in a ta minte, ins'al meu parfum
Si nu-l vei uita, doar atat iti spun!
Acum fugi departe, multa treaba ai!
Mai treci pe la mine, viata sa imi dai...