Cum sa ucizi singura bucata de rai

M-am inchis in mine ca intr-o carapace
Sperand ca astfel voi mai avea ce face
Dupa ce din tine va fi scursa si cea din urma, urma de ura.

Nu mai simt nevoia atingerii tale.
Nu mai simt dependenta parfumului tau.
Asta ai vrut, sau atat ai putut?
M-ai creat ca sa ma omori usor si amar?
Pai atunci nu am dus toata lupta asta in zadar?

De iubit nu mai pot sau vrea iubi nici un print.
In curand nici pe tine nu voi mai putea.
Ai sters din mine puterea dea mai dori fizic ceva.
Ai sters din mine iubirea infinita pe care o nutream.
Ai stors toate lacrimile de dor si visele frumoase.

Te-am strigat, m-ai auzit. Iti ceream sa m-ajuti. Ai inchis ochii.
Te-am dorit. Ai vazut. Ai inteles. Mi-ai intors spatele.
Te-am atins, ai simtit. Te-au trecut fiori. Mi-ai spus sa ramanem departe.
Azi, e mai rau ca oricand.
Deschid ochii si vad a pumnii de medicamente pe care i-am indesat in sufletul meu incep sa-si faca efectul.M-ai ajutat si tu, recunoaste-ti meritul!
Sunt un zombi frumos cu ochii de sticla si parfum de lavanda. SUnt translucida si rece, sunt ruda cu nemurirea. In jurul meu, doar umbre; iar tu, o umbra cu contur in drum spre intunericul absolut. Te pierd! Nu mai am lumanari sa aprind nici o flama...iar ultima arde stins intr-o balta de ceara ce asteapta sa se solidifice.
Te-am strigat, te-am tras, te-am plans, te-am crezut. Acum, glasul mi-e mut, iar ochii sunt sparti. Usor-usor, o data cu lumanarea se scurge si puterea mea... of, de n-ai fi mai inrudit cu cenusa, decat cu focul...m-ai trezi...dar tu esti mai mult mort,decat viu, iar eu tusesc, imi scuip plamanii, imi vomit sangele si tremur in frig aspru vazand cum te duci...
Nu mai am nici o lumanare. A fost ultima, iar pana sa te uiti tu inapoi, ea va fi stinsa, iar eu... voi fi fost vie odata.