Shamanului

De fapt si de drept ceva, ca o otrava, s-a strecurat in chimia mea si-acum alearga vesela prin toate coltisoarele trupului meu. Ii spun otrava pentru ca inca nu-mi dau seama de e buna sau rea. Au trecut doua saptamani de cand te-am atins ultima data, dar inca pielea mea mai poarta mirosul tau...Esti permanent, m-atingi fugar, ma gadili in somn si ma infiori surprinzandu-ma in locuri si momente in care nu m-as fi gandit niciodata.
  De cateva zile incoace, coplesita de atatea cuvinte nerostite, am inceput sa-ti vorbesc. Sunt doar jocuri de idei, dar ma prind in mreaja. Nu vreau sa plec de-acasa, sa-mi las lumea mea... Satra mea aici s-are izvorul. Dar vantul imi canta si soarele-mi arata ca noi sunt toate drumurile stiute ca in palma, ca tre sa plec din lumea nascuta asta toamna. Pamantul geme sub ale mele talpi si tremura in semn de "sa ne-auzim cu bine".
  Imi fug parca picioarele sa iau drumul spre tine. Si drumul tau, iubite, iti spun... n-are carare. Dar parca'n capat are izvoarele de soare. Nu-ti caut timpul, vorba... si parca nici pe tine. Dar ma atragi magnetic, ca mierea pe albine.
  Nu stiu cand poate, azi sau peste un ocean, te voi relua in brate, iubitul meu, shaman:)

Abordati subiectul "morala" din perspectiva filozofica. BAC

Ne-ati invatat ce-i morala?

Lipsa ei a nascut boala lumii in care traim.

V-ati pierdut speranta toti. 

Ati nascut o generatie de copii aproape morti.

Va faceti mereu prezenta

Insa stim cu totii drept ca nu va simtim absenta.

Bla-bla nu am chef de-asa ceva!

Timpul trece, eu nu stau,

Dar nu vreau deloc sa-l iau.

Nu-mi ajunge tot ce stiu!

Dati-mi nota mai tarziu:)

Nu imi place sa gresesc

Chiar de stiu ca reusesc.

Vreau o nota pe gandire

Nu pe graba sau pe fire.

Mi-a ajuns sa fac ce vreti

Cand stiu ca nu sunteti drepti!

Aveti boli morale toti

Si va luati prea beti prestigiul de-a ne fi piloti!

Voi nu stiti ce-i fericirea.

Ati uitat ce e iubirea;

Nu pentru al vostru plod

Ci pentru saracul patriei norod.

Vreti sa ne invatati carte

Sau pentru bani stati de-o parte?

Solidarizati cu statul

Ca va da hrana si patul

Sunteti copii de jivine!

Ne-ati mancat din suflete notiunile de bine!

In loc sa ne invatati.. 

Ca in lupta vitoare voi ne sunteti aliati.

Ne lasati sa ne jertfim

Si ne puneti piedici parca

Noi suntem cei vinovati

Pentru-al vostru chin..

O sa moara si mai multi

Pentru ca suntem inculti!

Si-i aveti pe constiinta

Pentru c-ati omis sa stim

Ce-i aia credinta...

Nu va judec,

Ca n-am dreptul,

Insa de aceasta data

Chiar nu mi-a placut subiectul...

Poate data viitoare

Imi va inspira valoare.

Ce inseamna sa fii artist?

Sa fii artist nu e o calitate sau o decizie pe care o iei la un moment dat in viata, ci o conditie cu care te nasti si totodata o cruce pe care trebuie sa o porti pana la sfarsitul zilelor. De ce zic cruce? Pentru ca sa ai acces la constiinta universala fiind liber sa accesezi orice metoda cu scopul de a fi un element determinant in vietile altora, uneori este o resposabilitate mult prea mare pentru unii oameni.

Ce calitati are un artist?

-liber in exprimare(lipsit de inhibitii in ceea ce priveste exprimarea unor idei neobisnuite pentru ceilaltii; capacitatea de a juca jocuri fizice sau psihice pe care mare parte a populatiei se teme sa le incerce)

-originalitatea(capacitate de aranjare a tuturor elementelor pe care le detii intr-o forma nemaintalnita pana atunci)

-dorinte progresiste(ideea de dezvoltare a spiritului si a vietii cu scopul binelui universal)

-dragostea de oameni(dorinta de a ii ajuta pe ceilalti, de a le schimba parerile, de a ii ghida, de a le fi un mentor si un prieten)

-spirit pedagogic(capacitatea de a ii invata pe ceilalti prin munca sa cum sa ia anumite decizii sau de a le da explicatii cu privire la diferite situatii pe care ei nu le inteleg)

-curaj(capacitatea de a isi sustine in fata celorlalti un punctul de vedere  fundamentat, chiar daca acesta este neobisnuit, strigator la cer sau de neimaginat. Capacitatea de a crede intr-o idee, chiar daca este singurul care o sustine)

-motivatie neobisnuita( energia de a crede nejustificat in ceva si de a actiona ca atare sau de a gasi o cale pentru atingerea unui scop care nu reprezinta neaparat un avantaj personal)

Ei, si cam atat. Oricare dintre noi este bun la ceva, iar talentul intr-un domeniu nu inseamna neaparat dreptul de a fi artist. Poate fi insa un avantaj...

Artistul are responsabilitatea naturala de a ii ghida si ajuta pe ceilalti, de a ii educa si de a le da argumente pentru o viata fericita. Artistul este un imblanzitor de suflete si un organizator de senzatii. Artistul este omul viu dintr-un cimitir, menit sa ii ridice pe morti din cavouri si sa-i trimita la lupa, prin invocarea esentei lor interioare si a energie nemarginite de care dispune orice suflet atunci cand are o motivatie.

Sa fii artist si sa nu educi, este cel mai mare pacat pe care-l poti face.

Sa fii artist si sa educi, te urca pe piedestalul sfintilor.

Acestea fiind spuse... artistule, care esti oriunde ai fii:

Esti tu un pacatos sau un martir?

Dute-n lume si vezi de poti sa desfiintezi macar un cimitir...

Oxigenul meu xenonic

Corpul tau de miere-altar

Il aseman cu-n stejar

Vesnic doar pentru acum

Inradacinat in drum.

Pe-ale tale frunze toate

Eu le-as saruta pe rand,

Ale tale ghinde coapte

Eu le-as lustrui cantand...

Ochii tai cu cerul rude,

Contopiti cu marea sunt

Gemetele tale surde

Isi au vocea doar din vant...

Parca te apleci spre mine

Cu crengile sa ma-nhati

Fa-ma, tu, sa uit de sine

Chiar de trebe sa ma bati!

Trunchiul tau de aschii plin

Sa ma-ntepe nu mi-e frica,

Chiar de-n vorbe ai venin

Sa nu te ating imi strica.

Numai buza tremuranda

Ma topeste in imagini,

Dupa tine-as sta la panda

Sa iti fac din minte – pagini...

Eu in scoarta ta ma vreu

Contopita cu-n stejar

Seva ta as vrea s-o beau

Dandu-ti-o pe-a mea in dar.

Nervii toti martori imi sunt

Ca n-am fost doar zi cu soare,

Dar de ti-as intra-n pamant

Sufletul ti-ar fi mai mare!

Spune-mi ce vrei, dar ...acasa!

Vanatorule de vise,
Unde ai fugit tu oare?
Nu mai e loc pentru tine
Sub acest petec de soare?

De ce fugi, de ce nu stai
De cat haos sa gasesti,
Alta treaba n-ai?

Spune-mi ce cauti
Ca-n data
Orice drum iti e prielnic
Ti-l voi transorma in "iata"!

Dar te rog, nu te-ambala
Sti ca poate,
Nici de asta data
Nu e chiar asa.

Mai ai intrebari? Dece dormi in grota?
Crezi ca nu mai are nimeni spinare si-aorta?
Crezi ca numai gandul tau stingher
Trebe pentru lume a fi un mister?

Nu te mai ascunde de-ale lumii pande
Las-te mrajei lor, fi posedat de mandre
Nu te aleagra nimeni, mai stai si contempleaza
Uite ce ura ta.. in mine-acum creaza.

TU esti un zeu in toate
Si tu tot uiti mereu,
Ca oamenii vad asta,
Nu le e deloc greu!

Dar nu mai alerga intre pereti de foc
Daca destinul iti da drumul cu noroc
Tu faci mereu si soarta, de-andoasea ti-o intorci
In loc sa stai pe vatra,ca un motan sa torci.

Ceva gresesti. Nu-mi spune ca vechi blesteme poate
Ca asta nu as crede-o nici de-ai disparea'n noapte.
Eu iti intind o mana, mai vreau sa merg cu tine
Numai de asta data tu s-ai de cine tine!

Nu vreau a te opri din arta, din ce iubesti si stii
Eu vreau doar sa te-ajut gandind s-educi copii
Vreau spatele sa-l ai asigurat de cel mai bun soldat
Pe care luni de zile, zilnic l-am antrenat...

Singura... de tine

Tot singura. Dupa ata'amar de vreme, dup'atata truda seaca
Iata-ma tot singura si de asta data.
Am crezut c-am atins cerul
C-am gasit comoara vietii
Cand tot tu ramasa-i totusi bucuria diminetii.

M-am zbatut si-am gasit totul,
De la muzica la dans...
Am rotit putin privirea si-am gasit cate-un avans,
Dar oricat de zmei ar fi toti cei dragi din jurul meu
Cand mi-e bine tot la tine ma gandesc mereu.

Si imi zica ca-s proasta, frate...
Ca n-am stil, ca n-am dreptate
Dar cand cer pareri pe cine
Crezi ca tot intreb? - pe tine...

Nu e ca si cum binele meu moare
Dar de ce privind in jur umbra ta n-apare?
Nu te caut unde trebe? Sau nu esti unde-ar fi cazu?
De-un timp incoace... asta mi-este hazul.

Oi gresi tot eu sau o fi de bine
Caci mereu cand caut, doar de tine tine.
Iar tu parca totusi, pari sa nu-ntelegi
Nici macar tu insuti dupa ce alergi.

Vesele sunt zilele, soare - minunat
Dar ma-ntreaba vantul unde ai plecat...
Ma intreaba muzica, natura si pamantul
Unde mi-e iubitul si unde mi-e gandul?...

In lupta zmeilor cu visul

Ai tu, oare, vreo idee cat de greu e sa traiesti?
Cat de greu e sa te nasti, sa existi si sa cresti?
Al tau suflet stie oare
Sa-ti raspunda la-ntrebare?

Esti tu oare constient
Ca traiesti doar in prezent?
Ca ai tai prieteni toti
Maine pot sa fie morti?\

Cautand in aer prada
Stii oare care-i fatada?
Ce mai e profund in lume,
Cine oare-o sa te sune
Cand prea plin de bucurii
In sfarsit vei putea fii?
Cine oare cand ti-e greu
Iti va da macar un leu?
Daca oamenii te-ncearca
Sau li se pare ca parca...?

Stii tu oare ce gandesti?
Sau orbit de fraieri esti?

Cauta iubitul meu
Sacul care-i cel mai greu!
Cautand sa faci doar bine-
Soarta-n brate te va tine!
Dar de esti parsiv sau rau
Vei ajunge in al vietii larg bulau.

Plangi cat poti, ca fara lacrimi
Te vei pierde doar in patimi.
Nu mai sta cu cine vine.
Viata ta de tine tine!

Si esecul e al tau,
Iar de poti, fa-l cat mai rau...
Caci viata incepe acolo
Cand declari tare "sunt solo!"
Si e clar pentru noi toti
Ca atunci cand spui, chiar poti!

Nu toti oamenii-s ai tai,
Pe unii-i vei omora, altii iti vor fi calai.
N-are rost sa-ti plangi de mila,
Iar cand inima te doare sa o dregi cu o pastila.
Lasa-ti sufletul sa doara,
Ca durerea e o scara...
Daca poti s-o urci in fuga
Numai cei mai demni ca moartea
Vor putea sa te ajunga!

Pentru ca... ador sa ma simt!

Doamne, ingenunghez in fata ta si iti multumesc, pentru tot. Pentru ca sunt eu si pentru ca traiesc in viata mea, iti multumesc ca exist si ca mai exista si altii, poate nu neaparat ca mine, dar macar nu m-am nascut pe un pamant gol. Doamne, iti multumesc ca iarna ninge macat o data, iar vara soarele merge cu bere si sezlonguri la mal de mare... Iti multumesc ca ziua e soare, iar cand bate prea tare gasesc si umbra... si ca atunci cand dorm, visez... si nu doar o data, visez prelungit, Doamne, iti multumesc ca nu sunt nesimtit.
 Iti mai multumesc, doamne si pentru ca stiu iubi, inca nu la perfectie, dar ma voi imblanzi... Doamne. iti multumesc pentru zahar si pentru cafea, care imi fac amandoua dimineata mai putin grea, iti multumesc pentru maine si pentru ca nu m-am pierdut inca, iti multumesc pentru hrana si pentru tot ce ma'ncanta, dar si pentru ca am parinti minunati si pentru ca am avut iubiti aroganti, pentru ca tigarile exista si nu le fumez stingher, iti multumesc pentru zambete, sentimente si pentru mangaierea unui colier... Doamne, iti multumesc ca existi, ca nu ma parasesti si ca sa-mi dovedesti ca persisti... Ca mai am macar o clipa in plus de trait, ca pot sa fac tot ce vreau si sa ma agit, iti multumesc ca imi dai speranta, clisee si frica, ca am aripi, desi n-am creer de pasarica... Iti multumesc ca am natura si apa si calculator si ca imi dai mereu la'ndemana pix si maculator... Iti multumesc ca nu pot sa merg inapoi, dar pot vedea reconstituiri cu ^^noi doi^^... Iti multumesc ca exista obiecte din care sa creez, ca am terminat 12 clase si ca maine defilez, iti multumesc ca nu mi-ai dat carnetul ca sa calc vreo batranica, ca a trecut atata timp si inca sunt mica, ca pot sa pierd timpul ca mereu imi mai dai, ca ma poti refuza si sa-mi spui ca d'asta nu ai...

 Si-ti mai multumesc, doamne, ca Pamantul e rotund si cand mi se rupe scaunul cad in fund, pentru ca altfel toti oamenii s-ar ridica de pe sol si dand planetei inconjur ocol, ar vedea mult prea multe si n-ar intelege nimic, ar distruge mai mult si tot ar mai vrea un pic. Iar daca te gandesti vreodata sa distrugi tot ce-ai in jur, aminteste-ti ca propria-ti dorinta e sa ai tot imprejur, sa ai rautate la fel de multa ca si fericire, intelegere in proportii egale cu nestire, diferenta impletita cu constanta, femeie proasta, dar buna amanta...

  Si iti mai dau in sfat acum pe picior de duca, sa crezi in tine, chiar de ajungi naluca... pentru ca tatal n-a fost niciodata mai presus de fiu, chiar si de copilul s-a nascut din prima diliu, pentru ca proprii-ti copii vor aduce inevitabil schimbarea, si vor distruge o lume pe care-o adorai cu ardoare unei iubite dornice sa-si sarute iubitul sau filozofului sa atinga infinitul. Dar distrugerea-n sine e semn de progres, asta doar daca cunoasterea e propriul tau interes!

 Sa nu te duci, doamne, sa nu te duci nicaieri! Cat suntem vii, n-are rost sa ramanem stingheri; ca de esti si tu ca noi asa cum ne-ai invatat, ai uitat ca sa fi singur e cel mai mare pacat!

Sicriu de sticla

   Mi-e dor de tine in fiecare secunda pe care o traiesc. Nu am nimic in lume care sa ma poata mangaia sau care ar putea sa-mi aline durerea.
   Parc-ai fi mort. Departe de orice atingere a mea, departe de orice vis comun, te cunosc prea bine ca sa ma pot astepta la imprevizibil. Esti acolo, in lumea ta, ca intr-un sicriu de sticla, imbalsamat, cu ochii tepeni si pierduti.
   Nu simti, nu auzi, nu misti si nimeni nu se-asteapta s-o mai faci vreodata. Dorinta exista, dar cat poti sa-ti doresti ca-un mort sa mai prinda viata?
   Impacata cu ideea, te privesc, te mangai, te visez si sper orbeste sa traiesc doar un cosmar. dorm cu tine in gand si ma trezesc la fel, dar nici in vise nu mai esti al meu.
   Sunt a nimanui si nu mai am pe nimeni. Iubesc infinit un morman de amintiri si pe tine. Esti printul meu plecat departe si intre noi e doar zidul prezentului care ne desparte.
   Sanii mei ravnesc dupa buzele tale, pantecele imi geme de dor, iar pielea e un uragan de fior la gandul pielii tale.
   De lacrimi sunt seaca, de zambete pustie, iar de plictis napadita.
   Condamnata sa traiesc fara vaz, glas sau simturi. Pentru ca... traind prin tine sunt inchisa intr-un sicriu de sticla, imbalsamata si intangibila pentru univers. Iar prin geamul gros al durerii, doar un singur pumnal poate patrunde. Vocea ta...