Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


vineri, 6 noiembrie 2015

Ca sa nu se zvarcoleasca tovarasii....

“Țara este în doliu: moartea și dezastrul și-au arătat fața mai aproape de noi ca niciodată. Aprindem lumânări, plângem, ne rugăm pentru sufletele viilor și ale morților, păstrăm secunde de reculegere. Dar câți dintre noi au curajul să se întrebe: ”Ce învățăm din toate acestea?” Căci moartea este nu numai trecere, ci și element de limbaj. Ce ne învață această întâmplare a morții și a suferinței, petrecută într-un club cu aspect de cavou (nimic original nici în asta), la lansarea unui disc despre moarte, într-o noapte cu semnificație morbidă? Să securizăm mai bine cluburile împotriva incendiilor?!... Cred că dovlecii cu lumânări aprinse în ei vor râde în hohote... Ori se cade să ”securizăm” sufletele tinerilor cu știința autocunoașterii protectoare și cu știința cunoașterii lui Dumnezeu și să amendăm odată loazele din învățământ și din alte instituții care permit și promovează orgiile morții, ambalate cochet în pudră și zahăr vanilat?”
zice Elena Dulgheru, mai sus.
Eu zic:
Si daca, intradevar, din lipsa educatie vine problema? Sau din promovarea unor valori false? Nu ale celor cu pricina, ci ale oamenilor, in general, care se bucura sa vorbeasca mai de graba despre ceea ce e mai urat, mai grotesc, mai nefiresc si mai neplacut, decat sa se bucure de tot ceea ce-i inconjoara, prin muzica, imagini, trairi, povesti frumoase. De ce sa ne multumim cu un club imbibat cu tutun, la un subsol de bloc, cand putem sa ne bucuram de aerul placut de afara, de muntii de poveste, de dealuri, paduri si lacuri din jurul Bucurestiului, cantandu-ne unii altor si mancand placintuta cu dovleac la un picnic nocturn? Frigul ne opreste? In natura, focul nu musca.
Noi ne facem sarbatorile. Daca suntem atat de lenesi incat sa furam sarbatorile altora, atunci sa nu ne mire daca le invocam si spiritele. Romanilor le place la nebunie sa se costumeze! Avem nevoie de un pretext ca Halloweenul ca sa facem o mega petrecere cu costume? Italienii si spaniolii au propriile carnavale. Si noi le-am avut pe ale noastre, dar le-am uitat. Cum uitam toate lucrurile despre tara asta si cat de frumoasa este ea de fapt. Ignoram si uitam ca ceilalti s-au zbatut sa-si pastreze propriile sarbatori si traditii, iar noi suntem atat de frustrati, ca le furam si identitatea. Treziti-va, dragilor! Suntem mai buni de atat! Nu e nevoie sa copiem ca sa fim unici!
Avem nevoie, insa, sa ne cunoastem... sa cunoastem si sa iubim. Sa ne iubim! Pentru ceea ce suntem si pt ceea ce putem face impreuna. Sa ne incurajam! Sa ne adunam! Sa ne bucuram. E, oare, neaparat nevoie sa avem un obiectiv negativ ca sa ne intalnim? De ce nu ne intalnim toti de 1 decembrie, sa cantam, sa dansam, sa ne costumam sa facem ce vrem noi?
Si daca o facem frumos, asa cum ne place noua... ce-o sa mai vina strainii sa participe si ei si sa ne plateasca pentru ce petrecere frumoasa avem, pentru cat de bine ne distram si pentru cat de bine ii organizam... iar aia, mai saraci cu duhu, ar sa aiva si ei ce sarbatoare si de unde sa mai fure...
Doar zic si eu...

Colectiv: si, ce vrem noi?

Avem nevoie de scoli si de un sistem de invatamant nou!
Spitalele sunt pentru oameni bolnavi, catedralele pentru oameni cu credinta ratacita; Noi avem si credinta si suntem si sanatosi, multi dintre noi, multumita lui Dumnezeu, insa marea noastra problema este nivelul educatiei din tara noastra. Scolile se fac doar pentru diploma, profesorii sunt prost platit/rasplatiti in ciuda efortului pe care trebuie sa-l depuna cu copiii, tinerii sunt nemotivati sau chiar analfabeti(rata abandonului scolar e 17% dintr-o generatie), iar programa si manualele sunt invechite!
Daca toti oamenii, incepand de la victime, pana la angajati, patroni, artificieri,vanzatori de antifonare si pana la administratori locali sau politicieni ar fi fost suficient de instruiti si pregatiti cum sa faca fata unui astfel de eveniment sau cum sa il previna, mai mult ca sigur tragedia colectiva nu ar fi avut loc.
Despre nemultumire cantau tinerii aceia, despre forta colectiva si din nevoie de exprimare; daca ar fi fost fericiti, multumiti, uniti si s-ar fi putut exprima liber intr-un loc in natura sau intr-un mediu protejat, special amenajat pentru asa ceva, dezastrul nu s-ar fi petrecut, iar ei ar fi cantat despre cat de frumoasa e viata si nu despre cum ti-ai da-o doar sa stii ca macar urmasilor tai le va ramane o lume mai buna si mai corecta.
Avem nevoie de oameni scoliti care sa ne conduca si care sa ne organizeze, oameni plimbati si invatati, pregatiti sa ne scrie manualele, legile si sa ne ajute la nevoie.
Din fericire, in aceasta Romanie exista, inca, cativa profesori extraordinari, adevarati mentori si luptatori care-au reusit sa creasca macar cativa din generatia noastra. Dar majoritatea este lipsita de sansa, cel putin aparent.
Si-au ratat sansa de a-si lua examenul de BAC, au pierdut ritmul sau nu au reusit sa se adapteze, motiv pentru care sunt angajati pe salarii de nimic, lipsiti de oportunitati de implinire a viselor si muncesc in corporatii multinationale intr-un sistem robotizat, in cazul cel mai fericit in care nu pleaca in afara sa lucreze pe santiere, ravasiti si sa isi riste viata pentru un trai normal, sacrificandu-si tineretea, energia si frumusetea.
Locurile de munca sunt limitate, somajul e la ordinea zile(nu pentru ca nu ar fi treaba de facut, ci pentru ca proiectele care necesita forta de munca umana sunt mult prea putine si prost organizate), statul nu sustine micii intreprinzatori, iar cei care ajung sa fie bugetari se chinuie cel mai probabil toata viata pe salarii insuficiente.
Se fura pentru ca oamenii sunt needucati sau neajutorati. Daca furi, inseamna ca nu ai suficient cat sa te descurci sau ca nu ai primit cei 7 ani de-acasa, in care esti invatat ca a fura inseamna a incalca cele 10 porunci, dar mai mult decat atat, este o dovada a lipsei de respect si empatie fata de cei din jurul tau. Bunul simt se invata, nu te nasti cu el.
Avem sute de cladiri lasate in paragina, cu o arhitectura superba si valoroasa, solide, care renovate ar putea gazdui scoli, teatre sau altfel de institui culturale care sa-i indemne pe tineri sa se distreze sau sa isi petreaca ani din viata in spatii special amenajate si protejate, si nu in hrube cu miros de mucegai sau in constructii comuniste si mediocre. Daca statul s-ar ingriji sa ia aceste cladiri de sub tutela oamenilor de afaceri(care le-au cumparat pe preturi de nimic sau carora le-au fost retrocedate pe cine stie ce principiu), care planuiesc ca le foloseasca in scop propriu, privand clasa de mijloc a mai avea acces la aceste capodopere, atunci ar exista suficiente spatii decente de dezvoltare personala a tinerilor.
Sau macar, daca statul ar incepe sa incheie parteneriate public-privat cu acesti afaceristi, renovand si dotand cladirile impreuna si punandu-le la dispozitia publicului larg ca spatii culturale adecvate sau ca obiective turistice, atunci profesorii ar avea medii propice in care sa-si faca munca, elevii ar invata intr-un mediu nou care incurajeaza la studiu si la cercetare a istoriei, iar societatea ar evolua.
Daca tinerilor li s-ar oferi consultanta profesionala, la sfarsitul liceului sau facultatii intr-o astfel de institutie in care oameni s-ar ocupa sa ii ajute in directia gasiri unui loc de munca potrivit sau a inceperii unei cariere(a unei afaceri), atunci tinerii nu ar mai fi asa tentati sa fuga in afara.
Daca echipe de tineri ar fi incurajate sa dezvolte proiecte inovative in natura, in satele uitate de lume, dar cu potential turistic ridicat prin istoria pe care o au si prin traditiile bogate in spiritualitate, atunci economia tarii ar creste, deoarece turismul ajuta producatorii locali sa-si vanda produsele si serviciile. Daca astfel de evenimente/festivaluri ar exista si ar fi bine organizate, tinerii ar fi tentati sa participe la sarbatori romanesti, mai de graba decat la Halloween si Valentines Day(bagand bani in buzunarele chinezilor sau mai stim noi cui...).
Din PIB, doar 0,16% e acordat cullturii, intr-o tara in care cel mai de pret lucru pe care il detinem este cultura si spiritualitatea Romaneasca.
Nu bisericile sunt problema noastra, ci oamenii needucati care au ajuns sa le conduca si care lipsiti de scrupule, i-au indepartat pe credinciosi de casa linistii spirituale. Inainte, manastirile serveau ca punct de refugiu, ca scoli si ca spatii in care oamenii se ajutau reciproc, in care maicile faceau cu manuta lor icoane, bratari si pandantive si nu in care oamenii se judecau si in care isi cheltuiau banii pe suveniruri facute in china si distribuite angro de parohie.
Intr-un sfarsit, daca oamenii ar fi educati, ar avea grija unii de altii si nu ar lasa ca un atfel de eveniment sa aiba loc, pentru ca ar constientiza pericolele si ca orice problema are si o solutie, si nu s-ar plange de ceea „nu se face”, ci ar pune cot la cot sa rezolve orice impediment.
Cu scuzele de rigoare in ceea ce priveste greselile de scriere sau exprimare(daca ele exista), va multumesc pentru atentie si va doresc iubire si credinta intr-o viata mai buna in care putem reusi impreuna!

marți, 13 octombrie 2015

Despre tainele facultatii....

M-am gandit sa fac un rezumat al informatiei pe care am primit-o de cand a inceput facultatea. Evident, este trecuta prin filtrul propriu.

Inspiratia se sugereaza.

Creatia este o macara. Daca are materiale, construieste. Daca are stocul gol, rugineste.
Visul unei nopti de vara se joaca unde se intampla.

·         Actorul este preotul. El sustine ritualul si-i invata pe neinitiati sa cunoasca ritmul vibratiei.
·         Regizorul e duhovnicul. Persoana la care zbaterile interioare ale societatii se revarsa si iau forma medicamentului spiritual.
·         Teatrologia este taina de a ghida societatea catre locuri de ritual, catre preoti invatatori si catre duhovnici constiinciosi.
·         Scriitorul este cel care plange de mila celoralalti, in cuvinte.
·         Biserica este locul in care Dumnezeu si copiii sai se linistesc. Teatrul este locul in care Dumnezeu si copiii sai lucreaza.
·         Arta e creatie. Creatia e doar divina. Ea se manifesta in complexitatea ei prin om, care cu puterea coordonarii si a manipularii informatiei divine reuseste sa redea raiul mult visat de univers pe planeta inzestrata cu iubire – Terra.
Tot ceea ce cream este in direactia admosferei de rai, de spatiu sacru in care adevaarul, frumusetea si sincera  bunatate se reunesc in visul divin. Purgatoriul este doar un stil de viata, o decizie pe care omul, prea obosit de cunoastere, cauta mereu sa mearga pe calea ratiunii, uitand de multe ori sa se bucure de frumusetea raiului ce-l inconjoara. Teatrul este instigarea la emotie, la senzatie si la frumos. La muzica, dans si mestesug intru frumos.
·         Scena este locul ritualului. Se recomanda ca scena sa se afle in centrul multimii(publicului), pentru o intalnire/reunire puternica.
·         Ritualul este intalnirea/reunirea intr-un spatiu sacru, intre muzica, dans , energie pozitiva si oameni cu acelasi scop, avand menirea de a cinsti momentul coeziunii si de comunicare cu personaje din trecut. Ritualul necesita un initiator, unul sau mai multi moderatori si oameni pregatiti spiritual sa primeasca rugaciunea si sa o intoarca spre cer.
·         Focul este elementul esential al ritualui. Lipsa focului intr-una din formele sale duce la pierderea conexiunii dintre infivizi. Focul este arderea nevoii prin expirmare.
·         Locul de joaca este spatiul in care toti oamenii sunt la acelasi nivel, iar pe masa se afla jucarii. Important este ca fiecare jucarie sa fie manipulata si fiecare manipulator sa-i poata surprinde pe ceilalti prin calitatile pe care le detine. Cu cat cunosti lucruri mai frumoase si ai mai multe calitati, cu atat cunosti lucruri si mai frumoase si dobandesti calitati noi...
·         Educatia este painea societatii. Daca e facuta din coca framantata cu suflet, toti mananca cu pofta si se bucura. Daca e facuta din aluat smuls din neajuns sau frica, populatia moare de foame.
·         Profesorul este cel care cerne faina pentru paine, nelasand boabele negre sa strice gustul painii cea de toate zilele. Profesorul este cel care face painea fina, iar societatea ...doar cu burta plina se alina.
·         Manualul este caietul de lucru al fiecarui invatacel, pe care el singur si-l construieste si pe care-l studiaza cu vehementa si-l urmeaza direct sau indirect, fiind mereu constient cand iese din canoane si cand le urmeaza intrutotul.
·         Egoul este copilul fricii de neadaptare. Egoul este cel care determina societatea sa manance, chiar daca ii place sau nu painea, in timp ce sufletul ii spune sa manance doar painea cea mai gustoasa, chiar daca asta inseamna sa mearga 10 km pe zi ca sa o cumpere, iar cand o are, sa o imparta si cu ceilalti.


marți, 1 septembrie 2015

Textul de mai jos e o fictiune.

Cineva, o data si o data tot trebuie sa genereze schimbarea, iar daca sta in puterile mele de fiinta vie sa fac asta, o sa lupt din rasputeri sa fiu un pionier al schimbarii lumii! Poate ca nici macar pionier nu ma pot numi, altfel cum ar mai putea fi numiti bob marley, dalai lama si tudor chirila?  dar oricum, important este ce nu vreau sa imi irosesc existenta cautand black carduri, masini scumpe si case de vacanta in guadalupe(nu ca nu mi-ar placea experienta de o noapte), ci vreau mai de graba sa imi ocup timpul cu artele. O sa ziceti, „aaaa... artista, ma! las-o, ma, pe ea, ca ea e neinteleasa.” , dar esenta e ca fie ca vreti sau nu sa recunoasteti, artele educa. Educa oamenii despre oameni si despre ei insisi, invata oamenii sa se exprime, sa recunoasca, sa planga cand nu pot sau sa iubeasca cu mai multa pasiune, pentru ca artele sunt cheia de la una din portile catre suflet.

Hai, ca p-asta ati mai auzit-o, deci nu v-am aburit destul, asa ca o sa trecem la jocuri serioase.

Nu vreau sa fac arte, ci mai mult, vreau sa pregatesc scena pentru artisti. Nu ma intereseaza arta, ma intereseaza artistii...nu picturile, sculpturile, piesele de teatru si concertele. Ma intereseaza dansatorii, sufletele cantarete si personajele reale, pictorii care nu pun culori pe foaie, ci o poveste pe care o poate intelege oricine, scriitorii care isi traiesc poeziile si bucatarii care se strecoara ca ingredient secret in oala cu mancare.

De ce ma intereseaza asta? Pentru ca vreau sa construim impreuna o lume de vis, o lume cum ne imaginam cu totii cand lasam frustrarile la o parte, nemultumirile si neintelegerile, ura si frica. O lume in care putem fi noi insine, facand ce ne place si fiind ajutati de toti cei in masura sa ne ajute. O lume in care suntem protejati pentru ca noi ii protejam pe ceilalti.

Poate ca pentru unii e mult prea greu de digerat mesajul meu. Am sa va spun atunci si cu alte cuvinte ce are sa se intample. Suntem stresati si neajutorati. Am vrea sa stim, dar nimeni nu ne spune. Am vrea sa comunicam, dar nu stim cum si cu cine.  De cele mai multe ori ne multumim cu ce avem la indemana. Suntem dezamagiti de noi insine si ne e frica sa o luam de la 0. Suferim si ii facem si pe ceilalti sa sufere.(Nu-mi spune ca nu esti prea ocupat sa stai cu copilul tau si sa il inveti ceva in plus sau ca nu spargi prea multi bani pe droguri fara sa folosesti asta cu vreun scop, altul in afara distractiei!)

Dar STOP! aici. Uite ce plan am. Primul punct si cel mai important! Simtiti ca puteti trai mai bine si ca puteti face ceva in direcatia asta? Hai sa ne intalnim! Hai sa discutam fata in fata, oameni cu oameni, ca de la suflet la suflet si ca de la partener la partener. Hai sa ne intalnim multi, cat de multi! Toti, la un moment dat! Iti imaginezi ca suntem prea multi sau prea putini? Nu vrei sa te convingi cu ochii tai?
Ne intalnim, si,,, ce face? Ne apucam si scriem proiectul. „Hai, ma frate, ma pui acuma sa fac politica si legislatie?” Nu, frateee, te ajut sa pui in scena ce eu apoi redactez si obtin fonduri ca sa ne platim p-amandoi, sa ne construim un teatru si sa ii facem pe oameni mai zambitori si mai bine dispusi”. Da, ma, bine, si cum faci tu asta? ” Pai, uite-am un plan! Cream cea mai mare comunitate sustenabila de artisti din lume, cu sediu pe malul Dunarii romanesti si resedinta la Hotel Cotinental din Cluj. Cream primul hotel cultural din lume, cu ateliere pentru artisti, cea mai mare baza de date structurata cu cv de artisti si videouri de promovare, cu spectacole live pe tot parcusul anului facute in colaborare cu mari artisti internationali si prima casa de protectie a artistilor; si totodata pe malul apei, primul festival exterior romanesc, cu artisti din toata tara pe toate domeniile, workshopuri de gatit delicatese si de tuns oi, concerte cu dansuri traditionale in varianta moderna, cu costume facute de designeri contemporani si piese de teatru in timp real, in care spectatorii sunt parte din spectacol.
E o utopie? N-ai destule detalii? Asculta-mi pana la capat ideile:)
Tocmai am inceput o colaborare cu Alexandra Crisbasan cu care punem la cale infiintarea primei tentative de procreere a spectacolului. Cum procedam? Facem o expozitie de artisti pentru artisti. Ai un concept pe care vrei sa il promovezi? Iti place sa vorbesti despre ce faci? Vrei ca alti oameni din domeniu sa afle despre tine? Sa-ti cauti colaboratori,vanzatori sau promoteri care sa-ti raspandeasca semintele? Hai sa ne dai motive sa spunem lumii despre tine!

Lumea vine cu problemele, iar noi gasim solutiile:) Lucram in colaborare cu ANTREC Romania, cea mai mare asociatie de turism regional, educational si cultural din Romania, si cu Clusterul National Dunarea Turistica si ideea ca turismul artistic, educational si cultural vor ajuta Romania sa se dezvolte si sa isi rezolve problemele economice si totodata va ajuta cetatenii sa faca comert cu valori. Adica sa fie platiti pe merit si sa merite mult. E adevarat, aici e vorba si de munca multa si de orgolii mai mici, dar asta faceam deja, doar ca nu eram platiti indeajuns.

Scopul nostru este crearea unui sistem turistic, educational si artistic care sa functioneze in favoarea noastra. Sa fie copii fericiti ca merg la scoala, oamenii ca se duc la servici si politicienii ca nu-i huiduie poporul. Ce ne da clasa? Nu banii, nu statutul si nici rangul, ci capacitatea de a fi oameni. De a transmite, de a privi in ochi si de a ajuta,dar mai ales, de a vedea frumosul atunci cand el infloreste sub ochi nostri. Vrei sa intri in comunitatea oamenilor cu clasa? S-ar putea sa-ti placa;)


Adica sa fii nobil sa ai demnitate(sa ai principii), sa ai onoare(sa-ti aperi principiile cu pretul vietii si cu cap) si sa fi generos(sa il ajuti pe cel care o duce mai rau ca tine sau cel care iti cere asta).


Pai, la rugamintea mea de a il ajuta pe tata sa isi creasca ocupabilitatea in Hostelul lui Taxi din Otopeni, printr-o serie de poze pe care le putem folosi ca materiale de promovare, Alexandra a venit o fuga pana la mine si s-a pus pe treaba, imortalizand cadrele cele mai promitatoare. La sfarsitul turului m-a anuntat de asemenea, ca viziunea ei este una speciala, si ca probabil nu la asta ma voi astepta, insa ea nu poate sa devieze de la propriul stil si prin urmare, pot sa ma multumesc cu asta sau nu. Mai mult, mi-a spus ca nici nu imi va da nici o poza, daca nu vom lansa galeria printr-o expozitie petrecuta printr-un eveniment la Taxi Hostel. Cand mi-am dat seama, ca pentru prima data in viata mea de pana acum, am dat peste un artist tanar care stie sa se vanda, a inceput sa imi bubuie capul de idei. Si am hotarat prin comun acord ca aceasta expozitie sa fie cea ce va marca inceputul inceputurilor. Primul nostru gathering artistic. Asa dar, am pornit primul proiect. The contest of vision. La capitolul asta, cautam oameni cu viziune.Si artisti dornici sa isi promoveze munca. Iti place sa vorbesti despre ce faci?Vrei ca alti oameni din domeniu sa afle despre tine? Sa-ti cauti colaboratori,vanzatori sau promoteri care sa-ti raspandeasca semintele? Hai sa ne dai motive sa spunem lumii despre tine!
Programul evenimentului se va desfasura astfel.

Vineri : terapie motivationala prin arta
Cafeaua, sursa luminii
Spatiul, locul sacru
Muzica, pansament pe baterii
Seara, ies varcolacii

Sambata: exhibitionismul, arta de a nu putea fi inchis in tine
Dimineata, dus cu apa rece
Franghia cu chiloti, sosete si manusi
Loc pe veci
Ce ne face puternici?

-Duminica
Dimineata de dupa
La vida loca
Arrivederci, mi amore...