Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


luni, 24 aprilie 2017

Scrisoare pe interes

Oare pot să scriu în cuvinte tot ce ți-aș spune?
Oare e cazu?
Care-ar mai fi hazul?
Vreau să-ți dezvălui un fapt.

Ți-am vorbit de-atâtea ori și doar mă-ntreb dacă tu m-ai ascultat în adevăratul adevăr ca să mă poți pricepe. Nu e nimic de priceput! E doar o mare de viitoruri de care tu tre să ții cont.
Și dacă nu vei vrea să ții, asta nu ar avea nimic a face cu întâmplarea faptelor.
Și totuși ca profeția să se-mplinească tu nu tre să auzi sau să-nțelegi nimic. Căci daca-ai fi citit o carte ce ți-am lăsat-o într-o dimineață, de ziua ta, pe preș, acum ți-ai fi aminti că noi doi doar trăim un crunt și savuros cutremur de timp. Care nu-i rău sau bun, căci nu poate fi altfel!

Ascultă-mă, eu pot pricepe viitorul! Fără a știi exact ce știu. Aceasta este vraja mea! Căci află, de-aceea tu mă iubești fără să știi, căci vezi ce mie mi-este tare greu, curând. Că pot vrăji pe alți, dară ție, ți-am dat doar viitorul! Tu mă pricepi când vrăji revărs și nu poți înțelege de cum asupra ta vraja nu se-mplinește. Ehei! Pentru că ești vrăjit, dragul meu! Și este foarte greu să recunoști.

Ceea ce nici eu n-am știut și poate nici tu, dese ori, este că tu iubești aventuros. Ceea a ce tocmai, este cel mai de preț și mai frumos. Tu dragul meu, iubești cu intrigă, și dacă pe tine asta nu te intrigă, ah, ai lupta cu tot ce ai să construiești contextul fascinant! De-aceaa eu tot simt să-ți spun că ești galant! Ai planul mult mai bine plănuit chiar de pe vremea când eu nici nu m-am gândit! Și am fost prinsă-n jocul tău, fără să știu că sunt în el, zău!

Eu am crezut că-i jocul meu! Să înțelegi că ești un personaj adiacent, este destul de greu! Însă consider asta potrivit și dacă tot pe drumul ăsta am pornit, eu da, clar, pot accepta că orice-i bun prin fire-ți, e clar pentru acum!

Vreau să îți zic doar cam atât!
Zi-mi ce-ți dorești și s-a făcut!

miercuri, 19 aprilie 2017

Pacoste ce esti!

Parcă bate vântul
Parcă cântă o barcă
Parcă ești un vis
Parcă sunt săracă

Parcă nu e timp
Parcă parc nu este.
Parcă geme strada
Parcă e poveste.

Parcă tremur norii
Și cad stele verzi
Parcă mă cutremuri
Și tot nu mă vezi.

Te-am văzut dormind cu mine într-un pat mic
Apoi în timp ce așteptai să-ți fierb cafeaua la ibric

M-am tăvălit cu tine-n praf și-n fântâni
Am furat o gondolă și am urcat în aluni.

Apoi, cine știe? Ne-am iubit prin canale
Iar partidele noastre nu erau nici pe departe banale!

Purtam haine de pradă și frizuri deochiate
Ațipeam când luna cădea, ieșind din noapte
Apoi mâncam gem de caise pe cornuri cu unt
Negam tot ce-am fost și ne împodobeam în cânt.

Traversam toată lumea în 2 secunde
Călătorind doar prin vibrații și unde

N-ai să știi niciciodată ce mult te-am plimbat
Nici măcar dacă ar fi adevărat.

Pentru că chiar și-așa ai fi prea ocupat
Să mă-mpresori după cum te-a cășunat!


Venezia, Venezia

Mi-am pus o mască
Ca de obicei
Pentru a nu fi niciodată
Atât de simplu pe cât vrei.
M-am îmbălsămat în licori și ulei
Mi-am luat și de această dată
Alți cercei
Ca niciodată să nu te obișnuiești cu ei.

Mi-am pus și batic!
Am să port și-o tunică
Ca dacă mă vezi să îți par par prea mică.

M-am prins în șale cu lanțuri
Și pe obraji am pudră
Ca dacă mă strigi să nu știi
Dacă nu-s eu sau sunt surdă.

Am chiar și alți pantofi ca odinioară
Și-am învățat și să cânt la vioară!
Ca, dacă mă vezi la un colț de stradă cântând
Că sunt eu nici măcar să nu-ți treacă prin gând!

Pe pietre pășeșc zgomotos, nonșalant
Am pietre pe haine, sunt strălucitoare vibrant
Nu m-ai recunoaște nicicând una-ntr-o mie
Mai ales de când m-am hotărât să port pălărie.

Dansez în turnuri și trag clopote des
M-ai confunda pentru port, mai ales!

Pășeșc plutitor, eu nu mai merg, parcă zbor
Car carete, mă plimb a la braț cu-n juvete
Parcă-s damă, grăbită spre vamă
Parcă-s vie, eliberată din colivie...

Și totuși,
Dacă m-ai zări întâmplător
În ciuda a toate, a ger și-a decor
Eu știu că pășind pe pașii mei
Chiar de n-aș mai fi
Tu mi-ai recunoaște în ziduri
Ochii strălucii
Cenușii, obosiți, alergând
După tremurul tălpilor asfințit pe pământ
După vălul din aer și scrumul din vânt
După armonia din cer și luna arzând...

Pentru că nu ai ști ce să faci altceva
Decât să te lași purtat de mreaja mea.