Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


marți, 16 februarie 2010

Une petite histoire triste...

Jacque era un baiat bun. Invata mereu si citea mult. Avea 10 ani.
Intr-o buna zi, mama lui Jacque s-a casatorit cu un barbat inalt cu barca si 2 vasle. Jacque nu era prea fericit din aceasta cauza. Nu-i placeau barbatii inalti cu barca(i se pareau disproportionati). Dar mama lui Jacque era prea orbita de dragoste si nu-si mai asculta fiul. Totul a decurs bine, pana cand Nevo, sotul mamei lui Jacque, i-a propus acesteia sa se mute cu totii intr-o barca mai mare si sa calatoreasca pe ocean, pentru ca, zicea el " Lumea este asa mare si frumoasa, incat nici nu va puteti imagina ". Insa lui Jacque nu i-a placut deloc ideea. Dar cum mama lui, era chiar mama lui, si el trebuia sa o asculte, a fost nevoit sa o asculte si au plecat impreuna cu o barca pe mare. Barca asta nu avea vasle si Jacque se incrunta sesizand acest lucru.
Nu-i placea pe mare. Era inghesuiala si trebuia sa-l vada mereu pe Nevo in fatza lui, care-i zambea si il intreba " Nu vrei sa te invat sa navighezi???" . Raspunsul lui Jacque era mereu "NU!". Desi era doar un copil, Jacque avea un orgoliu la fel de mare ca cel al unui adult...
Intr-o zi insorita, cand valurile oceanului leganau barca, cum isi leagana o mama pruncul inainte de culcare, mama lui Jacque l-a anuntat pe Jacque ca pe barca li se va alatura cineva. Initial lui Jacque nu i-a placut ideea. Dar apoi si-a dat seama ca era vorba de un fratior, si a fost fericit ca va avea si el cu cine sa se joace. Ii placeau fratiorii. Desi nu mai vazuse niciodata unul. Dar ii placeau fratiorii. Timpul trecea si burta lui mama Jacque crestea din ce in ce mai mare. Intr-o buna zi, din burta lui mama Jacque a iesit o creatura mica cu 2 maini si 2 picioare, cap si o chestie ciudata pe post de buric. Au numit-o Cocon. Dar ii ziceau Fetitza.
Dupa un timp, mama Jacque a murit de hemoragie interna. Asa a zis Nevo. Acum ramasese cu Nevo si Cocon. Dar cum numai Nevo vorbea, trebuia sa vorbeasca cu el, pentru ca nu avea cu cine altcineva vorbi . Dupa un timp, Jacque si-a dat seama ca dupa 3 ani petrecuti pe barca, stia deja sa o foloseasca, asa ca in timp ce Nevo dormea intr-o noapte , prea inalt si cu barba de mult nerasa, Jacque l-a aruncat in apa si a plecat mai departe cu viteza( fara el.) Dupa ce a ajuns prea departe, Cocon a inceput sa planga. S-a intors dupa Nevo, dar Nevo nu mai era acolo. L-a cautat, dar nu l-a gasit. Asa ca de atunci inainte a trebuit sa traiasca singur, cu Cocon. A avut grija de ea si a invatat-o sa citeasca. Nu i-a zis niciodata Fetitza! Si nu i-a zis niciodata ca a avut o mama. I-a spus ca era zeitza marilor. El era tatal ei. Cocon l-a crezut.
Jacque a trait toata viata cu Nevo pe constiinta. De frica sa nu faca si Cocon aceeasi prostie pe care a facut-o el, nu a dus-o niciodata pe aceasta pe uscat. La 25 de ani, Jacque s-a sinucis.
Barca lui Nevo cel prea inalt, zace acum pe fundul oceanului. Nimeni nu a stiut ca cei 4 au exstat vreodata.
Cocon si-a mai vazut de viatza ei inca cateva zile, dupa care a hotarat ca trebuie sa se intoarca acolo de unde a venit, si s-a transformat in sirena.

vineri, 12 februarie 2010

Pentru cineva...iubit.

Te crezi smecher, nu?!
Sunteti ca Romeo si Julieta, pe toti sfintii...macar de-ati muri si voi in aceleasi conditii...
Stai linistit ca nu-s geloasa pe fericirea ta. Dar decat in lanturi traind o iubire platonica, mai bine libera s-atat :)
Platonic... ce cuvant frumos!... Tu m-ai invatat ce inseamna. Mai tii minte? Sau... stai! Am uitat ca m-ai uitat!
Nu-i nimic... Te inteleg!

Daca as sti ce trebuie sa fac... N-ar mai fi totul asa de simplu. Acum insa, tot ce trebuie sa fac e sa ma plang... Toata ziulica. In mod normal as zice "Meriti! Ti-ai facut-o cu mana ta!" ... dar de data asta... E cu totul si cu totul altceva.

Mi-ar placea sa-ti scriu o poezie. Dar nu meriti! Btw, uita-te la "eternal sunshine of the spotless mind" daca o sa intelegi ceva din el, o sa-ti placa!

Iar daca ti-e frica ca va afla Julieta c-ai fost p-aici... Macar ai demnitatea si lasa un comentariu, ca oricum e anonim :) Macar sa aiba de ce sa te certe!
P.S. Nu-mi plac oamenii care fac promisiuni pe care nu le respecta atunci cand au
altceva...

mai bun de facut.