Butterflies Are Free
Suntem una, dar defapt sunt multe:) Suntem zeitze și suntem culte... De nu ne credeți, cu noi stați o zi Vă veți Zenifica, cât ați clipi!
-
E simplu ca Bună Ziua Să ne hă-hă-im Fără să ne fie clar Despre ce vorbim Nu mai e nimic de râs În a noastră Ro-Mânie De c...
-
S ă mă scuzați, eu nu mai pot să tac. Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac. Între noi fie vorba, m-am cam săturat În loc s...
-
Ma uitam in ochiul tau Si vedeam pierdut in el O paleta de culori, O hartie si-un condei. Joaca ce se-ascunde-n spate, Nebunia dintr-...
joi, 8 mai 2025
Eu nu mai știu de partea cui sunt.
joi, 10 august 2023
A doua încercare de Roast. Mersi x2.
(tot de pe „Off the Dome of Silence)
Vi se spune că succesul
Îl veți dobândi fiind
Ca toți restul mediocri
Stând târziu, băgând și glumind.
Dar nimeni nu vă vorbește
Despre munca cea din spate
Asta frate nu se poate
Să o dai toată-ntro noapte
Că nici Michael Angelo n-a săvârșit-o într-o zi
Davinci a tras o viață ca pe mona să o știi
De Isus nici nu mai zic, care încă trage frate
De 2 mii și ceva să știm noi de „bunătate”
Arta e un proces viu, se crește, bro zi de zi
Nici după o viață-ntreagă nu ajungi de tot s-o știi
Și dacă te-oprești oricând, de testat, de învățat
Ai pierdut înc-un tren, deci rămâi neavansat.
Degeaba ai dat o dată de au duduit pereții
Degeaba ai zis odată și s-au bucurat băieții
Degeaba ai tras o piesă de a bubuit Tik-Toku
Că în ziua următoare, vine altu și-ți ia locu
Nu-i deajuns fratele meu
S-ai talent, să o dai bine
Că dacă nu ai alături și prieteni lângă tine
Dacă nu ai lângă tine o echipă-ntreagă, frate
Poți să îți pierzi tot succesul, la pariuri, într-o noapte
Degeaba o dai la șto, degeaba ai investit
Lupii o să te mănânce din prima când calci greșit
Adică, ce vreau să zic, prima dată când nu vrei
Să fii sclavul lor și poate să le-o sugi când ar vrea ei
Nu e simplu frate, crede, să găsești oameni blajini
Să găsești prieteni frate, nu o droaie, ci puțini
Care lângă tine, suflet, să tragă și când ești prost
Să te-ajute și când cazi, să te scoli, s-o dai frumos.
Să te cheme frate sincer, să înveți cu ei să crești
Nu doar ca să îți spargi banii bând cu ei în București.
Care să-ți dea o țigară chiar și fără să o ceri
Care să-ți salveze curu, când deja vin pompieri
Care să tragă cu tine să te urci pe scena mare
Și nu doar ca să arate, că nu ești tu cel mai tare...
Dacă vrei succes, amigo, strânge oameni lângă tine
Dar nu-i strânge doar așa, ca să ai și tu ce ține
Strânge-i p-ăia care vor pentru-al vostru viitor
Să tragă noapte și ziuă, fără motor exterior
Fără să-ți pretindă frate, fără să te submineze
Caută fratele meu, oameni să te-aprecieze!
Oameni sinceri, muncitori, tembeli și zărghiți ca tine
Care sunt artiști și ei, dar fără fală de sine
Care totuși cred și ei, că o poți face mai bine.
Care dacă îți dau rostul, ți-l dau pentru-a te susține!
Prima încercare de Roast . Mersi Bro!
(tot de pe „Off the Dome of Silence)
Băiatule tu dai rime
Ce să zic, mă dai pe spate
Fii acum te rog amabil
Si mai dă-te la o parte
Am venit ca să-ți dau rostul
Nu te teme sunt finuță
Cu rimele la rimel
N-ai ce zice sunt drăguță
Dar nu caut veci să dau peste tine
C-o căruță
De înjurii de regrete, de miștouri
Dușmănii, toate ca să te dărâme
De tine să nu mai știi
Am venit să îți dau rostu
Da ți-o dau cu gânduri bune
Nu mai pierde timpu frate cu ăștia proști din lume
Nu mai pierde timpul frate cu toții morții și prăjiții
Dacă n-au ajuns departe și acum își scrâjnesc dinții
Dacă n-au ajuns departe, crede-mă-i pentru motiv
Ți-o arzi prea mult cu „artiștii” dependenți de negativ
Dependenți de tunuri frate, de droguri și de mașini
Dependenți de cluburi scumpe, fițe arfe și bășini
Dependenți de utopia feeriei mortuare
Dacă vrei să prinzi succesul ardeți-o bro mai la soare
Ardeți-o pe la grădini, prin mansarde pe terase
De-alea frate verzi, albastre, cu ferestre luminoase
D-alea unde lumea frate se-ntâlnește să mai crească
Și nu mă refer la plante, în punguțe dubioase
Și nu mă refer la ego, astupat de dume proaste
Mă refer la caracter și la stimă și onoare
Mă refer să crești măi frate într-o lume cu valoare
Cu valoare care nu e interdependentă tare
De valoarea banului care vine și dispare
De valoarea care stă între stern și ombilic
De valoarea interioară care pâlpie tic-tic
De valorea interioară care arde la foc mic
Dar care poate să crească dac-o stimulezi pic
Și se face un foc mare, care poate arde falnic
Și cumva ca prin minune te transformi într-un om darnic.
Dacă vrei fratele meu să ai succes ca afară
Nu ți-o mai arde frățică cu băieții de pe scară
Nu ți-o mai arde frățic cu gagici de la versace
Care dacă nu le dai miuța se sucesc că nu te place
Dacă nu-i dai liniuța te-au lăsa cam brusc în pace
Dacă nu-i dai săniuța stă timidă-n colț și îți tace...
Dacă ești atât de bun pe cât te crezi și pretinzi
Învață frate-le meu să apari și să prezinți
Valorile cu tărie, tot ce crezi și reprezinți
Și dacă o faci frățică fără multe-njurături
Vin de-ndată și petreceri cu banuți și prăjituri
Că am pentru tine-o vorbă, dragule ascultător
Poți să ai talent o gârlă, șarm, valoare, ajutor
Dar dacă nu ai în spate oameni faini și-antrenament
O să rămâi ca maimuța, funcțional incompetent
Vei cânta va suna bine și ATÂT
Vei avea un public mort NIMIC MAI MULT
Vei avea succes o vreme dar precis inconsistent
Că nimic nu-i permanent, tre să fii perseverent
Că n-ai cum s-ajungi departe dacă cânți doar despre tine
Arta este despre oameni, despre om, despre mulțime
Despre viață, despre moarte, despre ce-i pe mai departe
Despre hartă despre carte, despre cum să ai și parte...
Ai talent, ai reușită, ai ajuns în top MC
Vorbesc cumva despre tine sau despre cel ce devii?
Vrei s-o faci ca toți ceilalți la un lvl de ghetou
Sau te-ai hotărât ca veșnic să o dai doar la mișto?
Ai cumva și viziune, ai cumva și ce să spui
Sau vrei doar ca domn Isus să te atârnăm în cui
Să ne închinăm la tine, noi copii de roboți
Jumătate xanaxați, și jumate mafioți
Să-ți cântăm și osanale să-ți pupăm și *ula-n cap
Când o dai să tragem linii pe ritmuri de rapuri-trap?
Lasă-te băi băiețaș de prostii și treci la școală
Că-s prea mulți din Călărași care duc viață nasoală
Că-ș spre mulți din Otopeni care și-au prăjit sistemul
Că-s cam prea mulți dealărași care ți-au cântat refrenu
Și mai bine dă-le clasă și pune-i să te asculte
Când or ține pasul frate și cu dumele mai culte..
Și cu dumele mai culte.
Treji, muncitori, măi copii
Mai lăsați-vă dracu de prostii :))
Tu.ești.ceva.diferit.
(iată și o încercare de piesă, ca antrenament pentru abilitatea de a improviza pe muzică sau pe liniște dar în ritmuri de rap. Desigur, poate e greu de descifrat cum se cântă, însă am lăsat jos și un instrumental pt cine vrea să își imagineze. și într-o zi o să apară și pe post, dar mai aveți răbdare!)
Au fost momente grele când nu te-am auzit
Nu te-am găsit, nu te-am privit
Deși chiar aș fi vrut
Poate un pic prea mult.
Tu ești cumva făcut
Dintr-o perdea de stele
Când mă uit la tine
Parcă mă uit la ele
Și îmi zic, mereu, în gând, șoptit
Cum se face băitule
De nu ne-am întâlnit
Înainte de azi, de ieri, cine ești
Cum de nu zici nimic
Iar aud povești
Cum de nu mă privești
Și totuși mă topești
Cum de nu mă atingi
Dar eu simt cum mă clădești
Mă îmbraci în stele
Mă săruți fierbinte
Sunt topit
Tu mă lași
Mereu fără cuvinte
Ia-mă de mână
Să mergem prin șoapte
Mai avem mult
Dar o s-ajungem departe
Și poți să mă judeci
Să mă dai pereți
Dar nimic nu-i mai rău decât să fim absenți...
Îți zic pe bune noi, avem o taină
Purtăm geci diferite
Dar e aceiași haină
Purtăm măști diferite
Dar e aceiași piesă
De când m-ai prins în lanțuri
Mă bucur să port lesă.
Că tu mă complezi deodată!
De parcă tu ești primul
Și eu sunt prima fată....
De parcă tot ce simt
Ești tu și-atâta tot
De parcă fără tine
Nu vreau și nu mai pot.
Mă îmbraci în stele
Mă săruți fierbinte
Sunt topit
Tu mă lași
Mereu fără cuvinte
Ia-mă de mână
Să mergem prin șoapte
Mai avem mult
Dar o s-ajungem departe
Și poți să mă judeci
Să mă dai pereți
Dar nimic nu-i mai rău decât să fim absenți...
AM venit lângă tine m-am așezat
Tu te-ai apucat de cântat
Și te-am ascultat
Apoi... m-am ambiționat.
Pot și eu, poți și tu
Să te dai după mine?
Vom face să trăim,
Să fie bine?
Vom face să cântăm,
Sburăm departe...
Lafel ca-n prima noapte?
Nimeni nu ne desparte.
Sau poate?
Crezi că se poate?
Ceva mai mult ca
Mine, ca tine, ca noi de-aceiași parte?
Îți scriu, hai scrie-mi
Și zi-mi ce gândești
De-acum nu mai e cazul
Să fugi, să m-ocolești
De-acum te-am prins
M-ai prins
O facem, pe bune
Hai s-o mai dăm odată
Și-apoi o dăm la lume!
Tu ești ceva diferit.
Emotional
Rap Beat - "Feelings" | R&B Type Beat | Sad Rap Instrumental 2023
- YouTube
„Off the Dome of Silence”- Aug 2023
duminică, 16 octombrie 2022
Despre Generozitate ...
E simplu ca
Bună Ziua
Să ne hă-hă-im
Fără să ne fie
clar
Despre ce
vorbim
Nu mai e nimic
de râs
În a noastră
Ro-Mânie
De când totu-i
o prostie
De când suntem
toți datori
De când costă
și să mori
De când râdem
și degeaba
Toată lumea
face laba
De când toate
sunt fumate
De când toate
expirate
Că la toate am
mai râs...
Până când ne-am
pus pe plâns...
Și nimic nu s-a
schimbat
În poporu
democrat.
Râsul e un
proces impulsiv
Ca reacție la
ceva neașteptat.
Dar ce dracu te
mai poate surprinde în România?
Ne surprinde
când piloții
Chiar pe
piste-aterizează!
Poporu
Aplaudează, râde și se minunează!
Ne surprinde
când artiștii
Fac și câte-o
glumă bună
Nu o glumă
foarte bună
Dar măcar una
pe lună!
Ne surprinde
când Iohannis
Încă la TV
apare
Nici-o șaibă nu
îi sare
Vorbește tot în
eroare
Și nevasta
înc-o are...Hmm..
Ne surprinde
când la mare
Încă vând
porumb cu sare
Deși la noi pe
teren
Crește numai
„buruien”
Ne surprinde
când benzina
E mai scumpă ca
mașina
Și ca să-i pui
și ulei...
Te-mprumuți,
deși nu vrei.
Ne surpinde
Omenia
Când trăim
printre hiene
Și-i invidiem
lui Buhnici
Habitatul de
balene...
Dar în rest nu
ne surprinde mai nimic la noi în țară...
Nici măcar o
nuntă mare
Cu tendințe-electorale
Soldată cu
insolații
Și cu Cancel
Pheonix și-alții...
Ce să faci...
false-aspirații!
Viața noastră e
ușoară.
Copii se duc la școală
Noi ne ducem la
servici
Dar toți am
pleca de-aici. Of.
Dragii mei
români plecați
Si românilor ce
stați:
Gura nu o mai
căscați
La bufonii
demachiați.
Nici la ăia
transexați
Nici la ăia
consacrați
Nici la cei
politizați
Toți sunt
triști-epuizați!
Respirați.
Vor fi și
vremuri mai bune...
Dar oricum n-o
să le prindem toți!
Ce rost are să
ne facem inimă rea?
Oricum tot
aurul pe care-l aveam l-am donat rușilor în 1916...
Cum?
Păi Românii
sunt oameni foarte generoși.
Lucrează zi de
zi, muncesc de cele mai multe ori mai mult decât le-o cere cartea de muncă
(dacă o au) și la sfârșitul lunii donează politicienilor 60% din salariul lor!Milostivi,
măi.
Politicienii,
de altfel, sunt și ei oameni foarte generoși! Își iau 20% din banii donați de
cetățeni și restul îi donează și ei mai departe prietenilor lor cu firme
fantomatice și partenerilor strategici internaționali. Noi avem foarte mulți
bani!
Cum zicea, din
bani rămași, românii de rând donează restul din ce au caselor de pariuri și
companiilor farmaceutice...„ să aibă și ei sărmanii din ce să doneze!”
Marile companii
donează și ele apoi ong-urilor, ca să facă și ele un ban cinstit, că doar sunt
companii non-profit, deținute tot de ei și tot ce fac tot pentru oameni este.
Dar noi nu
suntem generoși doar de ieri de azi...ci avem o întreagă cultură a donației.
Putem spune că
acest obicei a început cu mult timp în urmă, atunci când strămoșii noștri au
donat prima dată romanilor o bună parte din femeile lor, că oricum erau prea
multe și aveau și gura mare...
Apoi am donat
ungurilor câteva sate și Băile Herculane, că ne era milă de ei habsburgii... la
așa imperiu mare să n-ai tu și câteva insule?
A venit apoi ceva rege tembel și ne-a luat Herculanele-napoi, dar noi darul odată făcut nu am mai vrut să auzim de el. Dacă nu au știut nerecunoscătorii să-l aprecieze, să se-aleagă prafu, ce stăm noi acum să șmotruim la el? Că noi și-așa avem destule pe cap, iar banii și timpul investit acolo costă. Auzi? La ce-ți trebuie tratament miraculos și gratuit de la natură când ai pe domnul Arafat cap de afiș la toate after-partyurile post traumatice?
Oricum, marea
noastră donație a fost când ne-am trimis în primul război mondial tot tezaurul
la ruși fără să le punem nici-o condiție. Că doar așa se fac donațiile,
inclusiv cu declarație, cu parafă, tot tacâmul, și tacâmurile!
Și-apoi ne-am
și donat cu totul țara bolșevicilor, că la vremea aceia să ai grijă de țara ta
nu era lucru ușor și noi oricum n-aveam timp de prostii dinastea
organizatorice.
Când Ceaușescu
ne-a luat în sfârșit țara înapoi, cu toată munca sa, că EL a lucrat singur,
numai EL, ca orice dictator care se respectă, ne-am supărat așa de tare, că
l-am ucis cu sânge rece și fără remușcare în noapte de crăciun. Auzi tu, să
plătești datoria națională, cu truda și fără voia noastră! COMUNISTUL!
Apoi ne-am
asigurat că politicienii care l-au urmat vor dona fabricile și industriile
către oricine dorește și mai ales către hoți, amărâții... să aibă și ei pe ce
pune mâna.
Am fi donat noi
și casa poporului, dar n-a vrut nimeni să-și asume așa costuri mari de
întreținere. Eh, ghinion.
Pădurile le-am
donat la austrieci și nemți și minorele le donăm încă pe la italieni și
spanioli, depinde, ca să aibă și ei, mă, jucării pe toate drumurile... că noi
și așa nu prea avem drumuri...
Donăm gazul
europei și-apoi îl cumpărăm la preț triplu, dar nu-i nimic, așa ne place nouă.
Cel mai generos
politician eșuat al nostru a fost însă, domnul Ponta, care a vrut să doneze ROȘIA
MONTANĂ, dar românii mai puțin generoși nu l-au lăsat. Oameni răi. Egoiști. De
parcă ar avea ei dispoziție să sape-n mină după tot aurul și ce s-o mai afla
pe-acolo... Leneși cu gura mare!
Băsescu a donat
România Europei și ne-a scăpat de-o grijă!
Și înaintea lui, Iliescu, drăguțul, a donat curajul și intelectualitatea
minerilor, ca noi să fim un popor fără griji și fără prea mari bătăi de cap...
Mai donăm noi
zilele astea locurile de muncă și ajutoarele sociale Ukrainenilor. Bine, ăștia
chiar aveau nevoie! Doamne, să ne ferească soarta de conducători așa ne-generoși
ca Zelenski. Auzi, tu, mă! Să nu dai tu un sfert de țară la Ruși! Ptiu, dacă ai
pomenit! Huuuă Chitrosule! Da nu sunt ei vecinii tăi, mă? Nu vorbiți aceeași
limbă? Ce-ți era o dungă pe hartă mai la stânga sau la dreapta? Numa fițe și
bășini de artiști. Un Clown!
Păi cum ar fi
fost mă să nu ne doneze nouă Republica Moldova visele lui Carla și Irina-n rime
si bunica care bate toba? Păi noi ce muzică ascultam mă?
Pe aia făcută
de Delia?
N-ar fi fost
rău nici așa... dar și ea singură, săraca, cât să facă, până când?
O femeie avem
și noi și aia să le facă pe toate?
D-aia zic.
Noroc cu moldovenii.
Și uite-așa,
dragi români... noi n-am pierdut nimic și n-avem, dragii mei, nimic de pierdut!
Căci cu câte are omul mai multe, cu atât are mai multă treabă, iar nouă,
românilor, numai la muncă nu ne stă capul...
Pe noi să ne
lase toți în pace!...să stăm liniștiți, pe caneapea, să ne bem berea, să ne
batem nevasta, să ne spunem opiniile nefondate pe facebook, să ne bucurăm de
micile bucurii ale vieții, care nu costă, căci mai avem încă destule terenuri
de vândut de la babaci și nu e dracul, ÎNCĂ, chiar atât de negru!
A, nu mai avem?
Le-am donat și
pe-alea băncilor și-acuma plătim rate?
E... atunci
poate ar trebui să trecem la fapte...
(Text - iUmor 2022)
duminică, 4 septembrie 2022
Mi’am uitat la tine tot.
Eu sunt sus, lucrez aici, te'astept cand vrei:)
Sau dă'mi mesaj când te trezești, să vin să'mi iau mințile împrăștiate p'acolo...
Zău, nu mai găsesc niciuna la mine în casă, și aș fi și uitat complet că le’aveam dacă nu mi’aminteam că am uitat ceva la tine.
La tine a fost așa bine că mi s’a deschis capul ca o geantă peste care dai întâmplător și’apoi se răstoarnă pe jos. S’a împrăștiat rujul. Cartea. Cuvântul ăla bun și ăla din buzunarul lateral, Elasticul și întunericul. S’au împrăștiat fiorii mei, pe care’i țineam lângă cutia cu prezervative. Defapt, cred că mi s’a împrăștiat pielea topită ca o lumânare vara și’apoi am amestecat’o cu cearceafuri, iar tu ai făcut’o de drag ghemotoc în jurul sufletului meu care stătea dezgolit pe’acolo. Ai fost bun cu mine. Îmi vine să urlu. Nu mă satur de bunâtatea unui sărut dezinteresat, ghidat, de nicăieri comandat, doar așa, întâmplat, neoprit, la 90%intensat, fericit.
As lua’o de la capat, nu stiu de ce e magnetic, nu vreau, nu sțiu ce lipici ți’ai pus ultima dată, ce vrajă, pe cuvânt că nu venisem cu relațiile la mine în felul ăla, voiam doar să mă corectezi unpic, să mă contești, poate să mă pui la zid, să mă judeci și am ajuns pradă. Oare așa e Venus Pluto întotdeauna în scorpion cu pești? Arde sufletul și nu se poate ține potolit trupul, vaaai ce dor mi’era de pofta asta nebun reciprocă de’a trăi, de’a simți, de’a citi, de’a poseda și de’a metamorfobucura.
Nu pot cred să gândesc în versuri, că le’am uitat și pe’alea la tine, și cartea cu EMINESCU, e sigur undeva pe jos sau sub noptieră, deși stiu sigur că nu o aveam la mine, dar unde altundeva să fie dacă nu martor ascuns în dezmățul neliniștii noastre? Eminescu e de vină. Cum ți’ai uitat și tu volumul lui Nichita cu mult timp în urmă la Cluj, eu acum mi’am dat seama că am și eu ce pierde la tine, cel puțin azi.
Și nu-i despre dragoste, cred, că iar începem să vorbim prea mult. E despre prezent deochiat, cu ochii sticloși… a doi oameni vii și perfect norocoși.
vineri, 16 iulie 2021
StArt
Poate tu ai actionat prea mult și acum ai nevoie de meditație
Eu am meditat mult prea mult si acum am nevoie de actie
Si ai putea spune ca nu ne sincronizam
Cand tu alergai eu iti spuneam hai sa stam
Cand eu vreau sa fug, tu’mi spui “lasa’ma’n tihnă”
Dar eu vreau sa sa iti dau si actie si odihnă.
Vino si mediteaza te rog langa mine
Si lasa’ma sa mă distrag de la patimi si vine
Tu lucreaza si lasa’ma sa’ti fiu sol
Pășeste prin mine, nu’mi mai da ocol!
Tu viseaza sau nu te gandi la nimic
Iar pe mine lasa’ma sa te consum unpic.
Lasa’ma sa te cunosc si asa
Curiozitatea de a te strabate devine patima mea…
Iti scriu ca sa’ti spun sau ca sa te consum?
Te doresc asumat pentru că sunt liberă acum
Și stiu că tu acum te dai ocupat
Dar mai e un loc liber in pat
Si nu e liber pentru că înainte era ocupat
Ci pentru că l’am făcut liber de stres și curat neapărat
Pentru că meriți să te împarți cu mine
Și merit, o doamne, să iubesc la tine
Ne merităm și chiar de nu pe vecie
Măcar pentru astăzi și încă alte o mie
De dăți, de hărți, de nopți, de zile
Hai să ne’ncărcăm din abis, fără pastile.
Dar vezi, eu sunt timidă și nu știu cum să pun mâna pe tine
Nu vreau să te capturez sau să te supun
Vreau doar să respir prin tine acum
Poate fi si asta o formă de meditație
Nu e vorba neapărat de transă sau incantație
Ci de drumul unit prin admirație
Chiar dacă poate am scăzut în ochii tăi
Dă’mi voie să mă recâștig înapoi
Fă abstracție puțin de realitate
Hai lasă’mă să te iubesc puțin ca la carte!
Chiar dacă nu știu cum, învață’mă tu
Dă’mi startul, altfel înțeleg că e nu
Nu vreau să te pierd și din frica asta mare
Sunt mereu în gardă, pierd timp si pierd soare
Eliberează’mă de vina de a nu mă fi împărțit cu tine când ai vrut tu
Pentru că ăla a fost doar un “mai lasă’mă să fierb” nu un nu.
Acum sunt fiartă, clocotesc, nu mă vezi?
Scoate’ți ochelarii si poate o să’ncepi să mă crezi
Nu vreau să mă pierd, ci să mă recâștig
Nu vreau să te pierzi, ci să te conving!
Nu vreau să te seduc, ci să te introduc
Nu vreau să te distrag, ci să te apuc
Nu vreau să mă chinui, ci să mă trezesc
Nu vreau să’ți schimb drumul, doar să’l întregesc!
Regesc, plăcut, detașat.
Mai împarte încă odată cu mine un StArt.