A doua încercare de Roast. Mersi x2.

 (tot de pe „Off the Dome of Silence)

Vi se spune că succesul

Îl veți dobândi fiind

Ca toți restul mediocri

Stând târziu, băgând și glumind.

Dar nimeni nu vă vorbește

Despre munca cea din spate

Asta frate nu se poate

Să o dai toată-ntro noapte

 

Că nici Michael Angelo n-a săvârșit-o într-o zi

Davinci a tras o viață ca pe mona să o știi

De Isus nici nu mai zic, care încă trage frate

De 2 mii și ceva să știm noi de „bunătate”

 

Arta e un proces viu, se crește, bro zi de zi

Nici după o viață-ntreagă nu ajungi de tot s-o știi

Și dacă te-oprești oricând, de testat, de învățat

Ai pierdut înc-un tren, deci rămâi neavansat.

Degeaba ai dat o dată de au duduit pereții

Degeaba ai zis odată și s-au bucurat băieții

Degeaba ai tras o piesă de a bubuit Tik-Toku

Că în ziua următoare, vine altu și-ți ia locu

 

Nu-i deajuns fratele meu

S-ai talent, să o dai bine

Că dacă nu ai alături și prieteni lângă tine

Dacă nu ai lângă tine o echipă-ntreagă, frate

Poți să îți pierzi tot succesul, la pariuri, într-o noapte

Degeaba o dai la șto, degeaba ai investit

Lupii o să te mănânce din prima când calci greșit

Adică, ce vreau să zic, prima dată când nu vrei

Să fii sclavul lor și poate să le-o sugi când ar vrea ei

Nu e simplu frate, crede, să găsești oameni blajini

Să găsești prieteni frate, nu o droaie, ci puțini

Care lângă tine, suflet, să tragă și când ești prost

Să te-ajute și când cazi, să te scoli, s-o dai frumos.

Să te cheme frate sincer, să înveți cu ei să crești

Nu doar ca să îți spargi banii bând cu ei în București.

Care să-ți dea o țigară chiar și fără să o ceri

Care să-ți salveze curu, când deja vin pompieri

Care să tragă cu tine să te urci pe scena mare

Și nu doar ca să arate, că nu ești tu cel mai tare...

Dacă vrei succes, amigo, strânge oameni lângă tine

Dar nu-i strânge doar așa, ca să ai și tu ce ține

Strânge-i p-ăia care vor pentru-al vostru viitor

Să tragă noapte și ziuă, fără motor exterior

Fără să-ți pretindă frate, fără să te submineze

Caută fratele meu, oameni să te-aprecieze!

Oameni sinceri, muncitori, tembeli și zărghiți ca tine

Care sunt artiști și ei, dar fără fală de sine

Care totuși cred și ei, că o poți face mai bine.

Care dacă îți dau rostul, ți-l dau pentru-a te susține!

Prima încercare de Roast . Mersi Bro!

(tot de pe „Off the Dome of Silence)

Băiatule tu dai rime

Ce să zic, mă dai pe spate

Fii acum te rog amabil

Si mai dă-te la o parte

Am venit ca să-ți dau rostul

Nu te teme sunt finuță

Cu rimele la rimel

N-ai ce zice sunt drăguță

Dar nu caut veci să dau peste tine

C-o căruță

De înjurii de regrete, de miștouri

Dușmănii, toate ca să te dărâme

De tine să nu mai știi

Am venit să îți dau rostu

Da ți-o dau cu gânduri bune

Nu mai pierde timpu frate cu ăștia proști din lume

Nu mai pierde timpul frate cu toții morții și prăjiții

Dacă n-au ajuns departe și acum își scrâjnesc dinții

Dacă n-au ajuns departe, crede-mă-i pentru motiv

Ți-o arzi prea mult cu „artiștii” dependenți de negativ

Dependenți de tunuri frate, de droguri și de mașini

Dependenți de cluburi scumpe, fițe arfe și bășini

Dependenți de utopia feeriei mortuare

Dacă vrei să prinzi succesul ardeți-o bro mai la soare

Ardeți-o pe la grădini, prin mansarde pe terase

De-alea frate verzi, albastre, cu ferestre luminoase

D-alea unde lumea frate se-ntâlnește să mai crească

Și nu mă refer la plante, în punguțe dubioase

Și nu mă refer la ego, astupat de dume proaste

Mă refer la caracter și la stimă și onoare

Mă refer să crești măi frate într-o lume cu valoare

Cu valoare care nu e interdependentă tare

De valoarea banului care vine și dispare

De valoarea care stă între stern și ombilic

De valoarea interioară care pâlpie tic-tic

De valorea interioară care arde la foc mic

Dar care poate să crească dac-o stimulezi pic

Și se face un foc mare, care poate arde falnic

Și cumva ca prin minune te transformi într-un om darnic.

 

Dacă vrei fratele meu să ai succes ca afară

Nu ți-o mai arde frățică cu băieții de pe scară

Nu ți-o mai arde frățic cu gagici de la versace

Care dacă nu le dai miuța se sucesc că nu te place

Dacă nu-i dai liniuța te-au lăsa cam brusc în pace

Dacă nu-i dai săniuța stă timidă-n colț și îți tace...

 

Dacă ești atât de bun pe cât te crezi și pretinzi

Învață frate-le meu să apari și să prezinți
Valorile cu tărie, tot ce crezi și reprezinți

Și dacă o faci frățică fără multe-njurături

Vin de-ndată și petreceri cu banuți și prăjituri

 

Că am pentru tine-o vorbă, dragule ascultător

Poți să ai talent o gârlă, șarm, valoare, ajutor

Dar dacă nu ai în spate oameni faini și-antrenament

O să rămâi ca maimuța, funcțional incompetent

Vei cânta va suna bine și ATÂT

Vei avea un public mort NIMIC MAI MULT

Vei avea succes o vreme dar precis inconsistent

Că nimic nu-i permanent, tre să fii perseverent

Că n-ai cum s-ajungi departe dacă cânți doar despre tine

Arta este despre oameni, despre om, despre mulțime

Despre viață, despre moarte, despre ce-i pe mai departe

Despre hartă despre carte, despre cum să ai și parte...

 

Ai talent, ai reușită, ai ajuns în top MC

Vorbesc cumva despre tine sau despre cel ce devii?

Vrei s-o faci ca toți ceilalți la un lvl de ghetou

Sau te-ai hotărât ca veșnic să o dai doar la mișto?

Ai cumva și viziune, ai cumva și ce să spui

Sau vrei doar ca domn Isus să te atârnăm în cui

Să ne închinăm la tine, noi copii de roboți

Jumătate xanaxați, și jumate mafioți

Să-ți cântăm și osanale să-ți pupăm și *ula-n cap

Când o dai să tragem linii pe ritmuri de rapuri-trap?

 

Lasă-te băi băiețaș de prostii și treci la școală

Că-s prea mulți din Călărași care duc viață nasoală

Că-ș spre mulți din Otopeni care și-au prăjit sistemul

Că-s cam prea mulți dealărași care ți-au cântat refrenu

Și mai bine dă-le clasă și pune-i să te asculte

Când or ține pasul frate și cu dumele mai culte..

Și cu dumele mai culte.

 

Treji, muncitori, măi copii

Mai lăsați-vă dracu de prostii :))

Tu.ești.ceva.diferit.

 (iată și o încercare de piesă, ca antrenament pentru abilitatea de a improviza pe muzică sau pe liniște dar în ritmuri de rap. Desigur, poate e greu de descifrat cum se cântă, însă am lăsat jos și un instrumental pt cine vrea să își imagineze. și într-o zi o să apară și pe post, dar mai aveți răbdare!)

Au fost momente grele când nu te-am auzit

Nu te-am găsit, nu te-am privit

Deși chiar aș fi vrut

Poate un pic prea mult.

Tu ești cumva făcut

Dintr-o perdea de stele

Când mă uit la tine

Parcă mă uit la ele

Și îmi zic, mereu, în gând, șoptit

Cum se face băitule

De nu ne-am întâlnit

Înainte de azi, de ieri, cine ești

Cum de nu zici nimic

Iar aud povești

Cum de nu mă privești

Și totuși mă topești

Cum de nu mă atingi

Dar eu simt cum mă clădești

 

Mă îmbraci în stele

Mă săruți fierbinte

Sunt topit

Tu mă lași

Mereu fără cuvinte

Ia-mă de mână

Să mergem prin șoapte

Mai avem mult

Dar o s-ajungem departe

Și poți să mă judeci

Să mă dai pereți

Dar nimic nu-i mai rău decât să fim absenți...

 

Îți zic pe bune noi, avem o taină

Purtăm geci diferite

Dar e aceiași haină

Purtăm măști diferite

Dar e aceiași piesă

De când m-ai prins în lanțuri

Mă bucur să port lesă.

Că tu mă complezi deodată!

De parcă tu ești primul

Și eu sunt prima fată....

De parcă tot ce simt

Ești tu și-atâta tot

De parcă fără tine

Nu vreau și nu mai pot.

 

Mă îmbraci în stele

Mă săruți fierbinte

Sunt topit

Tu mă lași

Mereu fără cuvinte

Ia-mă de mână

Să mergem prin șoapte

Mai avem mult

Dar o s-ajungem departe

Și poți să mă judeci

Să mă dai pereți

Dar nimic nu-i mai rău decât să fim absenți...

 

AM venit lângă tine m-am așezat

Tu te-ai apucat de cântat

Și te-am ascultat

Apoi... m-am ambiționat.

Pot și eu, poți și tu

Să te dai după mine?

Vom face să trăim,

Să fie bine?

Vom face să cântăm,

Sburăm departe...

Lafel ca-n prima noapte?

Nimeni nu ne desparte.

Sau poate?

Crezi că se poate?

Ceva mai mult ca

Mine, ca tine, ca noi de-aceiași parte?

Îți scriu, hai scrie-mi

Și zi-mi ce gândești

De-acum nu mai e cazul

Să fugi, să m-ocolești

De-acum te-am prins

M-ai prins

O facem, pe bune

Hai s-o mai dăm odată

Și-apoi o dăm la lume!

 

Tu ești ceva diferit.

Emotional Rap Beat - "Feelings" | R&B Type Beat | Sad Rap Instrumental 2023 - YouTube

„Off the Dome of Silence”- Aug 2023

Despre Generozitate ...

E simplu ca Bună Ziua

Să ne hă-hă-im

Fără să ne fie clar

Despre ce vorbim

 

Nu mai e nimic de râs

În a noastră Ro-Mânie

De când totu-i o prostie

De când suntem toți datori

De când costă și să mori

De când râdem și degeaba

Toată lumea face laba

De când toate sunt fumate

De când toate expirate

Că la toate am mai râs...

Până când ne-am pus pe plâns...

Și nimic nu s-a schimbat

În poporu democrat.

 

Râsul e un proces impulsiv

Ca reacție la ceva neașteptat.

Dar ce dracu te mai poate surprinde în România?

 

Ne surprinde când piloții

Chiar pe piste-aterizează!

Poporu Aplaudează, râde și se minunează!

 

Ne surprinde când artiștii

Fac și câte-o glumă bună

Nu o glumă foarte bună

Dar măcar una pe lună!

 

Ne surprinde când Iohannis

Încă la TV apare

Nici-o șaibă nu îi sare

Vorbește tot în eroare

Și nevasta înc-o are...Hmm..

 

Ne surprinde când la mare

Încă vând porumb cu sare

Deși la noi pe teren

Crește numai „buruien”

 

Ne surprinde când benzina

E mai scumpă ca mașina

Și ca să-i pui și ulei...

Te-mprumuți, deși nu vrei.

 

Ne surpinde Omenia

Când trăim printre hiene

Și-i invidiem lui Buhnici

Habitatul de balene...

Dar în rest nu ne surprinde mai nimic la noi în țară...

Nici măcar o nuntă mare

Cu tendințe-electorale

Soldată cu insolații

Și cu Cancel Pheonix și-alții...

Ce să faci... false-aspirații!

 

Viața noastră e ușoară.
Copii se duc la școală

Noi ne ducem la servici

Dar toți am pleca de-aici. Of.

 

Dragii mei români plecați

Si românilor ce stați:

Gura nu o mai căscați

La bufonii demachiați.

Nici la ăia transexați

Nici la ăia consacrați

Nici la cei politizați

Toți sunt triști-epuizați!

Respirați.

 

Vor fi și vremuri mai bune...

Dar oricum n-o să le prindem toți!

 

Ce rost are să ne facem inimă rea?

Oricum tot aurul pe care-l aveam l-am donat rușilor în 1916...

 

Cum?

 

Păi Românii sunt oameni foarte generoși.

Lucrează zi de zi, muncesc de cele mai multe ori mai mult decât le-o cere cartea de muncă (dacă o au) și la sfârșitul lunii donează politicienilor 60% din salariul lor!Milostivi, măi.

 

Politicienii, de altfel, sunt și ei oameni foarte generoși! Își iau 20% din banii donați de cetățeni și restul îi donează și ei mai departe prietenilor lor cu firme fantomatice și partenerilor strategici internaționali. Noi avem foarte mulți bani!

 

Cum zicea, din bani rămași, românii de rând donează restul din ce au caselor de pariuri și companiilor farmaceutice...„ să aibă și ei sărmanii din ce să doneze!”

 

Marile companii donează și ele apoi ong-urilor, ca să facă și ele un ban cinstit, că doar sunt companii non-profit, deținute tot de ei și tot ce fac tot pentru oameni este.

 

Dar noi nu suntem generoși doar de ieri de azi...ci avem o întreagă cultură a donației.

 

Putem spune că acest obicei a început cu mult timp în urmă, atunci când strămoșii noștri au donat prima dată romanilor o bună parte din femeile lor, că oricum erau prea multe și aveau și gura mare...

 

Apoi am donat ungurilor câteva sate și Băile Herculane, că ne era milă de ei habsburgii... la așa imperiu mare să n-ai tu și câteva insule?

A venit apoi ceva rege tembel și ne-a luat Herculanele-napoi, dar noi darul odată făcut nu am mai vrut să auzim de el. Dacă nu au știut nerecunoscătorii să-l aprecieze, să se-aleagă prafu, ce stăm noi acum să șmotruim la el? Că noi și-așa avem destule pe cap, iar banii și timpul investit acolo costă. Auzi? La ce-ți trebuie tratament miraculos și gratuit de la natură când ai pe domnul Arafat cap de afiș la toate after-partyurile post traumatice?

Oricum, marea noastră donație a fost când ne-am trimis în primul război mondial tot tezaurul la ruși fără să le punem nici-o condiție. Că doar așa se fac donațiile, inclusiv cu declarație, cu parafă, tot tacâmul, și tacâmurile!

 

Și-apoi ne-am și donat cu totul țara bolșevicilor, că la vremea aceia să ai grijă de țara ta nu era lucru ușor și noi oricum n-aveam timp de prostii dinastea organizatorice.

 

Când Ceaușescu ne-a luat în sfârșit țara înapoi, cu toată munca sa, că EL a lucrat singur, numai EL, ca orice dictator care se respectă, ne-am supărat așa de tare, că l-am ucis cu sânge rece și fără remușcare în noapte de crăciun. Auzi tu, să plătești datoria națională, cu truda și fără voia noastră! COMUNISTUL!

 

Apoi ne-am asigurat că politicienii care l-au urmat vor dona fabricile și industriile către oricine dorește și mai ales către hoți, amărâții... să aibă și ei pe ce pune mâna.

Am fi donat noi și casa poporului, dar n-a vrut nimeni să-și asume așa costuri mari de întreținere. Eh, ghinion.

 

Pădurile le-am donat la austrieci și nemți și minorele le donăm încă pe la italieni și spanioli, depinde, ca să aibă și ei, mă, jucării pe toate drumurile... că noi și așa nu prea avem drumuri...

 

Donăm gazul europei și-apoi îl cumpărăm la preț triplu, dar nu-i nimic, așa ne place nouă.

 

Cel mai generos politician eșuat al nostru a fost însă, domnul Ponta, care a vrut să doneze ROȘIA MONTANĂ, dar românii mai puțin generoși nu l-au lăsat. Oameni răi. Egoiști. De parcă ar avea ei dispoziție să sape-n mină după tot aurul și ce s-o mai afla pe-acolo... Leneși cu gura mare!

 

Băsescu a donat România Europei și ne-a scăpat de-o grijă!

Și înaintea lui, Iliescu, drăguțul, a donat curajul și intelectualitatea minerilor, ca noi să fim un popor fără griji și fără prea mari bătăi de cap...

 

Mai donăm noi zilele astea locurile de muncă și ajutoarele sociale Ukrainenilor. Bine, ăștia chiar aveau nevoie! Doamne, să ne ferească soarta de conducători așa ne-generoși ca Zelenski. Auzi, tu, mă! Să nu dai tu un sfert de țară la Ruși! Ptiu, dacă ai pomenit! Huuuă Chitrosule! Da nu sunt ei vecinii tăi, mă? Nu vorbiți aceeași limbă? Ce-ți era o dungă pe hartă mai la stânga sau la dreapta? Numa fițe și bășini de artiști. Un Clown!

 

Păi cum ar fi fost mă să nu ne doneze nouă Republica Moldova visele lui Carla și Irina-n rime si bunica care bate toba? Păi noi ce muzică ascultam mă?

Pe aia făcută de Delia?

N-ar fi fost rău nici așa... dar și ea singură, săraca, cât să facă, până când?

O femeie avem și noi și aia să le facă pe toate?

 

D-aia zic. Noroc cu moldovenii.

 

Și uite-așa, dragi români... noi n-am pierdut nimic și n-avem, dragii mei, nimic de pierdut! Căci cu câte are omul mai multe, cu atât are mai multă treabă, iar nouă, românilor, numai la muncă nu ne stă capul...

 

Pe noi să ne lase toți în pace!...să stăm liniștiți, pe caneapea, să ne bem berea, să ne batem nevasta, să ne spunem opiniile nefondate pe facebook, să ne bucurăm de micile bucurii ale vieții, care nu costă, căci mai avem încă destule terenuri de vândut de la babaci și nu e dracul, ÎNCĂ, chiar atât de negru!

A, nu mai avem?

 

Le-am donat și pe-alea băncilor și-acuma plătim rate?

 

E... atunci poate ar trebui să trecem la fapte...

(Text - iUmor 2022)

Mi’am uitat la tine tot.

Eu sunt sus, lucrez aici, te'astept cand vrei:)

Sau dă'mi mesaj când te trezești, să vin să'mi iau mințile împrăștiate p'acolo...

Zău, nu mai găsesc niciuna la mine în casă, și aș fi și uitat complet că le’aveam dacă nu mi’aminteam că am uitat ceva la tine.

La tine a fost așa bine că mi s’a deschis capul ca o geantă peste care dai întâmplător și’apoi se răstoarnă pe jos. S’a împrăștiat rujul. Cartea. Cuvântul ăla bun și ăla din buzunarul lateral, Elasticul și întunericul. S’au împrăștiat fiorii mei, pe care’i țineam lângă cutia cu prezervative. Defapt, cred că mi s’a împrăștiat pielea topită ca o lumânare vara și’apoi am amestecat’o cu cearceafuri, iar tu ai făcut’o de drag ghemotoc în jurul sufletului meu care stătea dezgolit pe’acolo. Ai fost bun cu mine. Îmi vine să urlu. Nu mă satur de bunâtatea unui sărut dezinteresat, ghidat, de nicăieri comandat, doar așa, întâmplat, neoprit, la 90%intensat, fericit.

As lua’o de la capat, nu stiu de ce e magnetic, nu vreau, nu sțiu ce lipici ți’ai pus ultima dată, ce vrajă, pe cuvânt că nu venisem cu relațiile la mine în felul ăla, voiam doar să mă corectezi unpic, să mă contești, poate să mă pui la zid, să mă judeci și am ajuns pradă. Oare așa e Venus Pluto întotdeauna în scorpion cu pești? Arde sufletul și nu se poate ține potolit trupul, vaaai ce dor mi’era de pofta asta nebun reciprocă de’a trăi, de’a simți, de’a citi, de’a poseda și de’a metamorfobucura.

Nu pot cred să gândesc în versuri, că le’am uitat și pe’alea la tine, și cartea cu EMINESCU, e sigur undeva pe jos sau sub noptieră, deși stiu sigur că nu o aveam la mine, dar unde altundeva să fie dacă nu martor ascuns în dezmățul neliniștii noastre? Eminescu e de vină. Cum ți’ai uitat și tu volumul lui Nichita cu mult timp în urmă la Cluj, eu acum mi’am dat seama că am și eu ce pierde la tine, cel puțin azi. 

Și nu-i despre dragoste, cred, că iar începem să vorbim prea mult. E despre prezent deochiat, cu ochii sticloși… a doi oameni vii și perfect norocoși.

StArt

Poate tu ai actionat prea mult și acum ai nevoie de meditație

Eu am meditat mult prea mult si acum am nevoie de actie

Si ai putea spune ca nu ne sincronizam

Cand tu alergai eu iti spuneam hai sa stam

Cand eu vreau sa fug, tu’mi spui “lasa’ma’n tihnă”

Dar eu vreau sa sa iti dau si actie si odihnă.

Vino si mediteaza te rog langa mine

Si lasa’ma sa mă distrag de la patimi si vine

Tu lucreaza si lasa’ma sa’ti fiu sol

Pășeste prin mine, nu’mi mai da ocol!

Tu viseaza sau nu te gandi la nimic

Iar pe mine lasa’ma sa te consum unpic.

Lasa’ma sa te cunosc si asa

Curiozitatea de a te strabate devine patima mea…

Iti scriu ca sa’ti spun sau ca sa te consum?

Te doresc asumat pentru că sunt liberă acum

Și stiu că tu acum te dai ocupat

Dar mai e un loc liber in pat

Si nu e liber pentru că înainte era ocupat

Ci pentru că l’am făcut liber de stres și curat neapărat

Pentru că meriți să te împarți cu mine

Și merit, o doamne, să iubesc la tine

Ne merităm și chiar de nu pe vecie

Măcar pentru astăzi și încă alte o mie 

De dăți, de hărți, de nopți, de zile

Hai să ne’ncărcăm din abis, fără pastile.

Dar vezi, eu sunt timidă și nu știu cum să pun mâna pe tine

Nu vreau să te capturez sau să te supun

Vreau doar să respir prin tine acum

Poate fi si asta o formă de meditație

Nu e vorba neapărat de transă sau incantație

Ci de drumul unit prin admirație

Chiar dacă poate am scăzut în ochii tăi

Dă’mi voie să mă recâștig înapoi

Fă abstracție puțin de realitate

Hai lasă’mă să te iubesc puțin ca la carte!

Chiar dacă nu știu cum, învață’mă tu

Dă’mi startul, altfel înțeleg că e nu

Nu vreau să te pierd și din frica asta mare

Sunt mereu în gardă, pierd timp si pierd soare

Eliberează’mă de vina de a nu mă fi împărțit cu tine când ai vrut tu

Pentru că ăla a fost doar un “mai lasă’mă să fierb” nu un nu.

Acum sunt fiartă, clocotesc, nu mă vezi?

Scoate’ți ochelarii si poate o să’ncepi să mă crezi

Nu vreau să mă pierd, ci să mă recâștig

Nu vreau să te pierzi, ci să te conving! 

Nu vreau să te seduc, ci să te introduc

Nu vreau să te distrag, ci să te apuc

Nu vreau să mă chinui, ci să mă trezesc

Nu vreau să’ți schimb drumul, doar să’l întregesc!

Regesc, plăcut, detașat. 

Mai împarte încă odată cu mine un StArt.

Pasiuni profesionale

Am cel putin 3 zile de când părul tău, în valuri, mă făurește nebun.

Am gust de tutun și de rom pe buze

Am înțepături de meduze

Am scuze

Am multe gânduri armonizate,confuze

Am o enciclopedie de pofte și ore difuze

Am doruri, si frici și vânt și obuze

Să vin peste tine să te’adorm, Andaluze!

Nu’i despre tine piesa asta, ci despre coama ta răvășită

Despre fire, parfumuri și nopti nedormite

E despre mâini si ochi si cuvinte pierdute

Despre oceane si mări de săruturi tăcute

Nepetrecute, plăcute și totuși nevrute

Despre dezbrăcarea ta de tricou,

Despre mapa și pixul lăsate pe birou

Despre sevă și câmp energetic, magnetic

De care m’am îndrăgostit ipotetic

Poetic, fara vina, frenetic, ascetic

În asteptarea momentului concret

În care tu vei spune cu zâmbet în colțuri

Și părul cochet

“Zam, dragă, eu trec la subiect!”