Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


vineri, 27 martie 2020

A fost o vreme...


A fost o vreme când aveam
Doctori în România
Dar mult prea mulți au luat Covid
Și-a-nceput nebunia!

Că statul nu testa decât
Pe cei din carantină
Iar medicii se-mbolnăveau
Fără să aibă vină.

Aveau cu toți mănuși și măști
Dar n-aveau ordonanță
Ca statul să-i pună din start
Pe toți în siguranță....

Ca alte state o duceam
Noi, iată, mult mai bine
Dar medicii se-mpuținau
Fără politici fine...

Să ne ajute Dumnezeu
Să mai trăim odată
Și să-i votăm pe cei ce vor
Să-ndrepte-a noastră soartă...

Avem nevoie de eroi
Și nu de șefi „luați din drum”
Avem nevoie de direcții
Și-avem nevoie chiar acum!

Voi oamenii buni ce ascultați
Acum degeaba protestați
C-avem în frunte oameni slabi
Ce tot de noi au fost votați!
Și-acum tăcuți în sinea voastră
Vă rog pe voi să vă-ntrebați
Când libertatea va fi iar
Voi tot pe ei o să-i votați?

Pretext că nu avem cu alții
Scuzați c-așa-i mereu la noi
Dar dacă nu avem cu cine
De ce nu candidați chiar voi???

Să-i tot lăsăm pe hoți și proști
Să ne conducă în abis
Când noi am avut, iată, șansa
Să ne năstem în paradis?

joi, 26 martie 2020

Despre filmul Colective

Este pur și simplu la alt nivel. Este filmat atât de bine încât pare o poveste ireală, desi se recunoaște a fi un documentar. Nu am crezut că îmi va fi dat să văd așa de autentic și cuprinzător o panoramă atât de amplă a sistemului românesc, care este fantastic, în sensul basmic al cuvântului. Lucrurile arătate și zise acolo par efectiv regizate, ca și cum ar face parte dintr-o realitate paralelă. Ca și cum oamenilor le-ar fi fost puse vorbe în gură, deși sunt ferm convinsă că e cât se poate de adevărat.

Nu am crezut să-l văd pe Vlad Voiculescu personaj principal al unui film. Din primul moment în care pelicula s-a terminat mi-a venit să pun mâna pe facebook și să-i scriu lui Vlad : „Doamne, ce bine joci! Ești fabulos!” În nimicnicia mea omenească am simțit atunci să mă duc peste el acasă, în politică și în alte locuri în care el mai există și să-l implor „Doamne, lasă-mă să fac ce faci tu!”.

De asemenea, nu aș fi crezut că mi-aș putea dori vreodată să devin redactor la „Gazeta sporturilor”...

Am sfârșit prin a-i da un mesaj lui Alexandru Nanau și a-i spune „Felicitări” și „Omule, e pentru prima oară când regret că nu am învățat cu adevărat germană! Ia-mă în echipa ta!”

E greu de spus de ce filmul a avut un impact atât de puternic asupra mea... Ar putea fi faptul că în sufletul meu m-am identificat întotdeauna cu cei din Colective; poate pentru că în aceeași seară eram și eu la o petrecere și am aflat de incident în timpul în care se petrecea; poate pentru că într-un fel sau altul aș fi putut lua parte și eu la un caz similar; sau poate pentru că am apreciat întotdeauna sacrificiul prin care oamenii aceea și-au dat viața ca poporul român să se trezească din letargie și să răspundă realității.

Au urmat mai multe evenimente. Moartea în spitale a Doamnei Ungureanu, directoare mirobolantă a Liceului ”Ioan Petruș” din Otopeni și Moartea Ma-ei Mele Rodica, după o criză biliară în urma căreia luase contactul cu spitalele de România mi-au relevat faptul că oamenii mor pentru a da o șansă celorlalți să se trezească și a înceape lucrul la patria lor. Așa se face că popoarele s-au dezvoltat mereu după tragedii și teatrul a luat amploare prin cinstirea strămoșilor.

Of, Cultură Română, cum ești tu o artă și de multe ori treci neobservată! România este casa curentului românesc, de care mulți nu au putut sau nu au știut încă să se bucure. Aici, la noi, se află un teritoriu binecuvântat, iar ceea ce facem noi este de multe ori magic fără să ne dăm seama. 
Printre altele, Filmul Colectiv redă această magie. Sper cu toată inima, ca toți cei care-l văd, și sper să depășească pragul maxim de vizualizări, să înceapă din momentul următor să iubească România, adevărul și progresul acestei țări. Prin magia pe care o acumulăm și înmagazinăm în noi în aceste zile de carantină, sper să facem vraja cea mare și să transformăm imediat România în țara visurilor noastre!

În rest, sănătate jurnaliștilor români!


joi, 16 mai 2019

Despre cum am renunțat eu la limbile străine

Vă zic situația, iar voi judecați.
În anul 2011 am decis să mă mut de la liceul la care eram la Colegiul Național”Ion Luca Caragiale” București, deoarece îmi doream să învăț Germană și consideram că acesta este un liceu mai bun decât cel pt care optasem eu inițial. Pentru a putea face acest lucru, era necesar să dau un examen de limbă germană, pt a dovedi că am cunoștințe elementare ale acestei limbi. Prin urmare, am contactat o profesoară a acestui liceu, Doamna Dinescu, care a fost dispusă să mă mediteze o vară întreagă, reușind să mă aducă cu limba chiar la un nivel basic conversațional.

Am intrat la liceul dorit și am și absolvit acest liceu, dar cu o mare dezamăgire. La sfârșitul clasei a XII-a, nu doar că nu am fost capabilă să’mi susțin examenul Bilingv, dar știam mai puțină germană decât în momentul în care intrasem și asta pentru că orele dedicate acestei limbi erau mai de grabă o frecangeală decât ceva serios. Pe parcursul liceului mai multe lucruri m’au făcut să mă îndepărtez de această limbă și m’au adus în stadiul de a o respinge cu totul!

În primul rând, profesoarele de germană veneau la cursuri cu întârziere, iar atunci când ajungeau ne explicau timp de min 20 min ce problemă le’a reținut de nu au putut ajunge sau conversau colocvial cu colegii mai comunicativi despre ce se mai întâmplă prin școală(colegii care făceau meditații cu dânsele).

În al doilea rând, deși fiecărui an îi era dedicat un manual pe care trebuia să’l cumpărăm sau pe care ni’l dădea școala, niciuna din profesoare nu respecta o structură de acest tip, ci veneau oră de oră cu niște fișe din alte manuale(chipurile, mai bune) pe care lucram și pe care noi trebuia să ne facem temele, rareori verificate.

În al treilea rând, de la jumătatea clasei a 11-a majoritatea orelor au fost preluate de o profesoară nativ germană venită într’un schimb de experiență de 2 ani, care nu cunoștea limba română și care s’a chinuit îngrozitor să facă față situației, sfârșind prin a lucra doar cu cei care aveau nivel avansat și trecându’ne din oficiu cu 5, pe noi cei care nu puteam ține pasul și pe care nu ne putea ajuta, din păcate, în niciun fel.

Azi... la 5 ani de la terminarea liceului, am decis să arunc materialele strânse în acei ani și am remarcat cât sunt de multe... mi’am adus aminte de gustul amar ce mi l’a lăsat școala și de entuziasmul cu care mi’am dorit din tot sufletul să fiu parte din acel liceu.

Îmi pare rău de hârtia irosită degeaba și de timpul pierdut în care aș fi putut învăța o limbă străină ce azi mi’ar fi fost de folos...

Am cunoștințe apropiate care urmează acel liceu și am aflat că situația e aceeași și azi.

În fine. Dacă cineva vrea să învețe germană... mă poate contacta, deoarece am și câteva materiale utile colectate în perioada în care mă pregăteam de admitere.

Mai am și alte experiențe neplăcute din liceu, deci n’am să susțin că asta a fost cea mai cruntă și nici că acest liceu este cel mai rău. Dar scriu aceste rânduri ca o încurajare pt părinții care au copii la școală, spre a’i mobiliza să se intereseze mai des și amănunțit de situația materiilor pe care le studiază copiii lor.
Învățământul nu e gratuit! El este plătit din taxele și impozitele noastre, din bugetul de stat care trebuie alocat pt lucruri utile!

Timpul copiilor este prețios, lafel ca cel al adulților! Nu trimiteți copiii la școală fără să vă asigurați că ceea ce fac ei acolo este util și constructiv pt viitorul lor!
Profesorii de la catedră sunt ajunși acolo nu doar pe bază de competență just și corect verificată! (Sau cel puțin asta e părerea mea după ce am tot trecut prin școli românești)

Corupția nu este doar în politică. Primele semne și cele mai murdare de corupție se găsesc în școli, licee, în locul unde se cimentează educația nației. Acolo să fim atenți , în primul rând, când vrem o schimbare... zic eu.




duminică, 27 ianuarie 2019

Dragostea din 10


Ce-nseamnă dragostea?

Întreaga mea viață am încercat să răspund la această întrebare. Este dragostea un sentiment? Un resentiment? O întâmplare ori o nevoie? Este dragostea o circumstanță, o decizie sau un dat? Putem noi hotărâ când încetează ea sau știm noi mai multe despre o relație de dragoste decât avem impresia?

O vreme lungă m-am concentrate în jurul ideii de iubire necondiționată, pe care am asociat-o sinonimic cu dragostea. Totuși, după 10 ani de relație neîmplinită, dragostea a dispărut, în vreme ce iubirea necondiționată pentru acea persoană și-a rămas în drepturi. Deci durează dragostea doar 10 ani?  Sau ăsta e timpul ei aproximativ de viață în condiții improprii?

Ce-nseamnă dragostea?

În primul rând, este dedicare mentală. Poți ieși cu alți oameni, poți să te iubești cu alți oameni, poți visa cu alți oameni… dar nu poți fii complet în lipsa celuilalt (această afirmație are valențe, vezi mai încolo).

În al doilea rând, este creație. Celălalt te inspiră și te activează, te mobilizează și te enervează, te turează și te frământă, ceea ce, în cele mai fericite cazuri rezultă în ceva palpabil. Că e vorba de copii, de proiecte, de construcții, de realizări spirituale, dragostea naște ceva care nu se risipește precum sentimentul cu vremea. Totuși, în unele cazuri dragostea poate crea și monștri... dar nu ne concetrăm acum pe asta.

În al treilea rând, este ardere internă. Dragostea te perpelește. Te reconfigurează. Te doare fie prin poftă, fie prin furie. Dragostea nu te lasă să trăiești liniștit dacă lucrurile nu se întâmplă așa cum dorești tu. Dacă totul merge strună, focul dragostei este ca un generator de bine. Dacă se întâmplă contrariul, dragostea te macină și te sfâșie din interior.

În al patrulea rând, este pace. Dacă dragostea este cunoscută și asumată, ea aduce purtătorilor sentimentul suprem de echilibru și armonie, dându-le răgaz să se gândească la binele omenirii, la efemeritatea lucrurilor, la filozofia pozitivă a vieții, să facă lucruri mici care aduc bucuria vieții celor din jur.

În al cincilea rând, este forță. Pentru dragoste poți muta munți, poți să te ridici la potențial maxim, poți proteja cu prețul vieții, poți deveni zeu. E greu, dar poți. Nu sunt puține cazurile cunoscute în care indivizi au atins capacități neomologate. Cel mai frecvent argument mobilizator în aceste cazuri e dragostea pe undeva pe acolo.

În al 6-lea rând, este somn. Căzut în dragoste, ți-e mult mai greu să te trezești la realitate. Fie că dormi de lipsa celuilalt, fie că dormi de preabinele șederii lângă dânsul, dragostea se face mult și-n somn. Nu degeaba e vorba aceea „te-ai culcat cu cutăresc”. În somn, trupurile noastre fac niște schimburi ciudate de energii și chimicale, mai ales când două persoane de sex opus se nimeresc să-și tragă odihna în același perimetru. Ai grijă cu cine te culci, să nu cumva să o încurci...

În al 7-lea rând, este loialitate. Nu pleci și-l lași pe celălalt în plop dacă el e în nevoie, chiar dacă te-ai îndrăgostit de altcineva sau dacă ai chestiuni personale urgente. Disperarea sau durerea celuilalt te afectează ca propria disperare sau durere, deci nu poți, indiferent de sentimentele tale despre lume, să lași dragostea ta să se chinuie în lipsa ta, chiar dacă asta nu te pune în cea mai confortabilă sau satisfăcătoare poziție. Loialitatea nu înseamnă neapărat fidelitate absolută, ci fidelitate atunci când este cazul.

În al 8-lea rând, este prezentă. Dragostea nu poate fi amânată peste ani, lăsată pe mâine sau trăită pentru ieri. Dragostea ori o faci când e, ori îți plângi singur de milă. Nu-i obligatoriu ca dragostea să dureze o viață. Acest lucru depinde doar de cei 2 implicați și de nivelul lor de asumare. În orice caz, dragostea se face acum. Fie fizic, fie mental, fie spiritual, important este să fiți amândoi măcar în tine. Nu te poți baza pe prezența celuilalt întotdeauna, dar te poți bucura de el o vreme și intrinsec. Faptul că el nu e lângă tine din diversele tale sau ale lui motive nu e un argument suficient de solid ca să renegi dragostea sau să o ignori. Dacă ignori dragostea sau te compoți indiferent față de ea, dragostea se pregătește de moarte într-una dintre părți.

În al 9-lea rând, este surprinzătoare. Te lasă să te descoperi în variante străine ție și îți arată lucruri pe care nu le cunoșteai înainte. Dragostea te implică și te complică, îți dă filme și senzații în clipe bizare. Dragostea face surprize mult mai puternice decât poate face iubirea sau orice alt sentiment.

În al 10-lea rând, este a ta. Adică conține sentimentul de posesivitate. Asta nu înseamnă neapărat că ești gelos pe cineva anume sau că bați pe cine se apropie de subiectul tău, ci faptul că din motive abstracte, atitudinea ta față de subiect este una de drept, ca și cum l-ai fi cumpărat pe celălalt de la chilipiruri prețioase. Dragostea nu depinde întotdeauna de ceea ce vrea sau simte celălalt, dar asta nu te împidică pe tine să te consideri stăpân pe situație și pe individul cu pricina. Acest lucru este poate cel mai periculos în dragoste, dar nu vom discuta despre asta acum.

Am zis să fie 10, poate că-s mai multe sau poate mai puține. Nu știu, el nu-i aici lângă mine să mă sfătuiesc cu cineva competent. :)) 
Totuși, voi continua să vă povestesc despre dragoste și dintr-o perspectivă mai aplicată, care sper să vă  clarifice măcar câteva dintre dilemele dumneavoastră emoționale. Sunt la copt. Fiți pe fază!



marți, 11 decembrie 2018

Din ordine divine

Din ordine divine
Fac ce fac și nu'ți convine
Lumea vrea să mă combine
Duma asta nu mai ține

Că io's gata de scandal
Când vin cu Dumnezeu pe val
Da nu dau cu ranga ștanga
Vin la voi cu papagal
Cercul ăsta e banal
Ritmul ăsta e fatal
Hai mai bine bag'o fisă să îți zic de zeu-astral!

Din ordine divine
Mă trezesc de dimineață
Mă spăl pe față
Pornesc prin viață
Mai sparg o ghiață
Mă scot pe piață

Din ordine divine
Bag o fisă la putere
Și cer dreptate
Și cer și fapte
Și cer ființă
Și conștiință

Din ordine divine
Dau cu banu
Pe șină
Corupții leșină
Bătrânii se'nclină
Șoferii's de vină
Că nu o duce țara
Și e pustie gara
Că s'a prăpădit satu
Și acum îl plânge Argatu

Din ordine divine te'am sunat de dimineata
Te'am gasit pe stradă cântând o baladă
Te'am chemat la horă
Tu ai venit la altă oră
M'am pierdut în mulțime
Crezând că nu mai vine
Te'am găsit tot pe tine
Dar mai "plină" de sine
Eram beat turtuliță
Te'am tras de rochiță
Tu nu erai tu
Și mi'am luat'o acu
Stau si'astept nemurirea
Tu ți'ai tras mântuirea
Jocu ăsta'i absurd
Te rog nu ieși din casă cu părul ud.


sâmbătă, 8 decembrie 2018

bărbatul perfect

caut bărbat asumat care să mă ducă la Veneția pe banii lui.
caut un bărbat anume, nu bărbatul oricui.

caut bărbat cu voce și ochi de peruzea
caut bărbat cu stil, chipiu și viorea

caut bărbat iubibil, lipsit de egoism
caut bărbat cu pofte duhnind de optimism

bărbatul ăsta de-l tot caut și nu-l găsesc deloc
e undeva ascuns în negură și foc
el șade șmecherește închis în turnul său
și dacă-l chemi afară se plânge că-i e rău

bărbat vestit în toate și foarte popular
bărbat ce uni-ar crede că e viclean, avar
cu pleata despletită și calul antrenat
bărbatul desuet și foarte aplicat

bărbatul muncitor ce te respectă-n toate
bărbatul care vine și singur să te poarte
bărbat de acadea cu brațul plin de flori
bărbatul care-ți cere doar pentru el să mori!

bărbat și responsabil, dar și meticulos
care citește-n astre și-n cărți mai cu folos
bărbat care te scoală cu o idee-n zori
bărbat care te cheamă cu el să-ncepi să zbori.

bărbatul ideal, să mi-l trimiteți mie
că-l fac în 3 mișcări să moară și să-nvie
bărbat bun de ispravă
bărbat omnipotent
de mi-l trimiteți mie
vă fac și monument!


Te vreau albastru.

te vreau albastru
of, bărbate
te vreau albastru ca o apă dintr-o carte
te vreau zurliu și făt frumos cu brațul plin de mere
te vreau albastru unduit printre verdeața de prin sere
te vreau albastru asumat, cotropitor și viu
te vreau acum albastru ca să pot să fiu

albastru cald, albastru mușețel
albastru petrecut în orice chip și fel
te vreau albastru arămiu, albastru ciocolată
te vreau albastru fără pată
într-o nuanță delicată

te vreau albastru când m-asculți și-mi ceri să-ți spun mai mult
te vreau albastru implorându-mă balade să îți cânt
te vreau albastru când mă crezi chiar de te mint hoțește
te vreau albastru când în mine o idee crește

albastru, apă lină, deochiată
cu susuri blânzi, ca lacrima de fată
zburdalnic și tenace, jucăuș
te vreau albastru ca o pătură de pluș

albastru armonie, albastru iarnă vie
albastru fără scop
albastru și un strop
albastru contopit
albastru infinit
albastru între gemete, acorduri, ghemuit
albastru și ninsoare și cer senin și rece
albastru de duminici când ploaia ne petrece

albaastru odinioară
albastru de cleștar
iubitul meu albastru,
albastru milionar.