Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


sâmbătă, 3 septembrie 2016

De la zeu la zeu

Dragă domnule, îţi scriu pentru a-ţi face o invitaţie la a nu mă mai înţelege greşit şi-a nu mai avea idei preconcepute în ceea ce mă priveşte.

Din câte am observat nu mă cunoşti suficient de bine, dat fiind contextul, aşa că îţi voi uşura munca dându-ţi câteva indicii.

Eu nu sunt o femeie ca cele cu care îţi faci tu veacul. Eu am alte treburi.
Cu mine faci ogradă şi imperiu, nu nopţi în Vama Veche.
Eu sunt profesor, muză şi constructor; răstorn, inspir şi reclădesc.
Eu nu-mi fac job-ul, ci iubesc.
Am treabă, foarte multă treabă şi nu am timp să îmi bat capul cu-ndrăgostiţi şi aciuiţi seduşi de dulcile meandre ale pământeştilor plăceri. Sunt iubită! De cine vreau şi nu-mi e frică nici să iubesc pe cine-am chef.

La suprafaţă sunt plăpândă, dar dacă treci de stratul de sărutări şi de tangibil găseşti şi-o inima de gheaţă încălzită prea puţin de straşnice făgăduieli sau nesăbuit entuziasm adrenalitic.
N-am timp să îmi bat capul cu lungi vacanţe sau zile-ntregi de film şi sex. Sunt foc! Tu nu auzi? Nu simţi? Al cui eşti tu? Deschide bine ochii şi întelege cu cine ai de-a face, că poate'aşa mai bagi şi tu de seamă ce-nlăuntrul tău zace.

Eu nu te cert, dar pentru unu care de-atâta timp e răsfăţat de o zeiţă, scuzată-mi fie exprimarea, ar cam fi trebuit să treci de grădiniţă...

Da, ce e-n capul tău? Crezi că-s plătită cu vreo căsnicie ca să îţi fac avansuri, complimente? Ori poate crezi c-aspir ca în genunchi să-mi ceri să-ţi cresc copiii? Crezi că de vreau să-i fac, n-am şi-alte arme decât vorba bună?

Mai uită-te un pic la mine! Crezi că de aş avea în lumea asta orice nevoie nu s-ar găsi trimis de Dumnezeu un înger ca să mi-o împlinească?

Merg pe ape, zbor şi tremur munţii, nu-mi căta tu mie cusurul sau călcâiul lui Ahile, căci mai de grabă sunt Elena şi Afrodita dacă vrau. Ce, crezi că fac pe zmeul? Am şi eu Cloşca mea de aur care poate fi furată şi am şi inimă ce poate fii zdrobită, dar din cenuşi renasc cu gânduri bune şi apă rece, sfinţită, turnată din creştet până-n vârful fiecărui nerv, căci boala mea se naşte numai din prostia altora şi din neeleganţă sau moartea unui sfânt ce pe nedrept din jocul prea strategic de sah şi-a luat tăcut prezenţa. Şi mă omoară, e adevărat şi gândul suferinţei unui popor furat şi prea nedrept târât în întuneric. Dar de-aia şi trăiesc, ca pe pământuri sfinte lumină să aduc! Şi nu doar într-o casă de pe strada Florii de Cais...

Şi n-am de gând să fac nicicum şi niciodată sacrificii. De asta se ocupă cei ce confortului şi plafonării se închină. Eu lupt să ajut totul şi totul e cu mine, căci n-am nici gând ascuns, nici conspiraţii plănuite. Mi-e milă şi de politician, cum mi-e şi de orfan şi cum mi-e şi de tine, alt zeu pierdut în ordinea abstractă pentru mine a prezentului infim.
Pentru c-atunci când te privesc nu văd un puşti de 16 ani ce trage-n piept ţigară cu ţigară, ci văd cum tumultul din spatele nesăturatei pofte se poate transforma în miere şi-n cultură, cand ştiu că baza minţii şi-are stâlpii în literatură. Nu văd cum te droghezi sau răbufneşti lovind cu pumni şi pietre ce iubeşti, ci văd puterea de a crede şi singur până în mormân că şi de n-ai pe nimeni tot  în picioare tre să stai şi să te lupţi s-obţii ce e al tău.

"Deci, nu vreau vorbe împletite cu săruturi, nu vreau nimic din tot ce-ai spus la alţii. Ci tot ce n'ai spus nimănui!" Nu vreau nici timpi nemăsuraţi, nici copleşire capitală când lângă mine stai, ci să mă-nveţi ce nimenea nu ştie cum. Să mă întrebi ce nimănui nu-i poţi dezvălui şi să-mi arăţi ce-ţi place chiar de o faci la nesfârţit nătâng. Pentru c-aceasta nu e o scrisoare pentru Gelu Baciu sau pentru Dan Protopopescu, ci pentru unu care avut-a purul noroc să fie ucenicul şi progenitura unuia ce a făcut istoria aceea despre care abea acum incepe să se scrie.
Nu te-am ales şi nici nu am de-ales nimic. Precum nici tu nu ai ales să fii chiar cine eşti. E o-ntâmplare că suntem noi aici şi nu sunt alţii, precum i-un dat pe care vrem să-l luăm de bun sau să-l înfrângem.

Aşadar, nu mă lua pe mine cu bărbaţi şi jucării de muritori, căci suntem fraţi şi de nu eşti de-acord cu neoficialele incesturi, mai bine stai în banca ta şi fii bufon la curtea regelui unde eu stau pe tron şi râd de pălăria ta! Dar de ai bunul simţ ca să pricepi ce'ţi spun, dă-ţi două palme şi-nhamă-te la drum!

Căci n-avem timp de ore cheltuite în confuzii şi relaxări stupide. Apucă-te să faci, că de nevoi se-ocupă cerul! Noi, de conceptele solide şi de păstrat misterul.