Lectie de echilibristica

Este vorba despre ingeri, care sapa fiecare
Lungi tunele catre soare.
Soare rosu-aramiu, ce straluce foarte viu,
Caci deasupra cerului, ansamblul misterului
Dintre ingeri si-ntre stele arde viu cel cu putere.
Dimineata visului, lumina abisului...
Razele-i de foc, te ard cu sadism
Lacrimi de durere, scuipa-oportunism.
Caci in sfera ta de tanar trecator
Pierzi astazi notiuni, maine le prinzi in zbor,
Caci lumea n-are limite, daca vorbim de arta
O viata-ti cauti drumul, n-ai niciodata harta...
Un rai de basme si-o tanara craiasa iti vor sufla in gene
Miros adormitor,
Insa tu ai alege de esti trumfator, sau toata fiinta ta
Al vietii slujitor.
Tarie goala, de vei avea in sange,
In cursul vietii tale nu vei avea ce plange...
O tarca nazdravana iti va canta in struna
Si mintea-ti va ajunge o scofalcita pruna.
Ce pesti mesteri? Ce minune?
Secretul sta in tine! Sa poti crea in lume
Bujori in obrajori si zambete pe buze,
Sa supravietuiesti si sa salvezi meduze...

De azi nu mai facem sangele albastru!

Măreţie, splendoare, talent, vis, cauză, dar totul se rezumă la materie...
Suntem nişte bule de aer care aleargă prin sângele unei existenţe, fără a ne păsa de ce avem în jur. Alergăm mâncând alte bule de aer din sânge care poate sunt singurele capabile să-l ţină roşu. Invadăm totul cu părerile noastre proaste pentru că avem prea multă libertate de exprimare şi eclipsăm lucrurile care merită văzute pentru că ridicăm tonul şi pentru că suntem mai multe celule murdare, decât bulele roşii care ştiu să existe. Pline de praf, invadăm binele pentru binele propriu iluzoriu.
Până acum, bulele de praf nu erau băgate în seamă, pentru că menţineau echilibrul şi prietenia cu alte bule. Acum, s-au strâns toate bulele de jeg şi scuipă bulele bune care ar putea schimba ceva(în bine).
De ce să nu ne pese? De ce să pierdem noţiuni şi să ne menţinem neştiutori şi neimplicaţi aşteptând să se întample acel lucru care oricum nu se va întâmpla? Pentru că noi sperăm în lucruri auzite, şi uităm să credem în speranţele proprii, care poate ar putea fi materializate şi astfel am trăi bine.
Aici, în existenţa asta, pământul prin care trăim, ne vom înmulţi şi poate că nu toţi, dar majoritatea ne vom lupta să supravieţuim o perioadă lungă; aşa că, propun să nu mai supărăm existenţa şi să nu mai criticăm alte bule de aer, pentru că poate, într-o zi ne vom da seama că mai bine te faci roşie şi îi laşi pe alţii să strice, decât să fi tu cel care ratează speranţa altora.
De ce să nu fi TU printre puţinii care mai cred că sângele roşu înseamnă prosperitate?

OMUL... REPTILA SAU MAMIFER???

-Buna ziua!
As dori sa-mi dati, va rog, daca se poate, o penetrare gratuita in umarul stang! Doar una, uitati, aici in stanga!

-Domnule, imi cereti mult...

-Dar stiti, eu sunt un om cu stare, nu va incurcati asa cu oricine; pot sa va rasplatesc cum se cuvine, daca mi-o dati bine! Dar bine de tot!

(Si'asa au inceput oamenii sa-si foloseasca mainile ca pe niste aparate aparent independente de trup. Si astfel au inceput sa atinga,miste,mute,scrie,scarpine si care lucruri. Azi oamenii uita ca au maini, si-si aduc aminte doar cand nu le au sau cand e prea tarziu.)

La inceput, toti eram niste tuberculi-plini de pamant si cu denivelari. Doar Ploaia si Soarele ne-au putut delimita curbele si astfel toti am ajuns diferiti. Unii s-au ascuns de schimbare, altii au infruntat viata cu pieptul. Nici unul nu a ramas tubercul, dar fericirea a ajuns numai in ochii celor ce au avut curajul sa vada soarele inca din prima sclipire pe mare...
Ei au trait oameni,nu materie!

Consumati resurse sau materializati vise?!?!?!

OMUL!!! Reptila sau Mamifer???