Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


marți, 4 decembrie 2012

Ciocolata cu alune

Ma uitam in ochiul tau
Si vedeam pierdut in el
O paleta de culori,
O hartie si-un condei.

Joaca ce se-ascunde-n spate,
Nebunia dintr-o noapte.
Bautura, jocuri rele,
Zambete si fapte grele.
Dificilul sa refuzi,
Buzele sa nu le uzi,
Sufletul sa-l tin in viata
Timp in care mintea-i ceata.
Corpul cere pielea ta!
Gandul de mi-ai alunga...
Ca gresesc nu-i vina ta!
Vreau sa uiti de asta noape
Si de buze si de soapte.
Ne vom revedea curand!
N-o sa scapi de acest gand...

Toamna o iubim pe doamna

Daca ai sti ce nebuloasa de dor s-a strans in mine
Daca ai sti cat de greu-mi mai gasesc regasirea de sine
Daca ai sti ca nici nu mi-am dat seama ca-i toamna de cand ai venit
Daca-i sti cate motive prostesti am cautat pana te-am gasit.

Daca ai sti ce tumul de vise s-au strans in minte
Daca ai sti cum tanjeste micuta sa se alinte
Daca ai sti cat de vraieste i-ai facut viata toata
Daca ai sti cat te-ar vrea si sa poata
Sa fie acum langa sufletu-ti rece
Sa poata cu bratele trupul a-ti petrece
N-ai mai zabovi in nici o lume straina,
N-ai mai sarii gardu la o alta vecina
N-ai mai crede ca esti singur in stele
N-ai mai iubi pe nici una din ele.

Poate ca ai face-o, dar ai simtii un dor
Ca atunci cand iti dai degetele cu clor
Ca atunci cand toata pielea te strange si vrea sa ii dai
O alinare prin fapte, atingeri si fara grai...

Mi-e strain sentimentul asta de toamna
Mi-e frica de statutul de doamna
Care iubeste ca proasta un necunoscut
Pe care nici nu l-a vazut bine si l-a avut.

Vreau sa ma uit de sine si sa ma pierd in nori
In norii tai, si in stele pentru ca ai ochi ca doi sori
Vreau sa nu uiti ca esti un diamant cu muchii ca lama
De cum poti ranii nu vreau sa iau inca seama.

Iarna asta e Craciunul

  Mi-e dor de Craciunul de alta data. Craciunul in papuci de casa, cu gust de vin fiert cu scortisoara si miros de mandarine. Craciunul care trozneste lemne in semineu si are geamuri aburite, Craciunul care viscoleste zapada, Craciunull care bate la usa si intra in casa cu tine, rosu in obraji, nins si vesel; Craciunul care prin tine ma ia in brate cu mainile reci pe sub tricoul alb, Craciunul care ma gadila si ma infioara prin bratele tale puternice, care ma duce pe canapea, Craciunul care mai apoi ma va intinde pe spate si ma va saruta preluung...

Poate acel Craciun in care suntem in Varsovia si ne jucam pe strada cu fulgi de zapada pufosi, acel Craciun cu felinare slabe si paltoane lungi, Craciun cu nasul rosu si cu restaurante din lemn de pin, Craciun dupa care nu urmeaza graba, anul nou, primavara sau viata. Craciunul dupa care nu urmeaza nimic. Craciunul vesnic. Craciunul in care nu te poti simti altfel decat fericit. Craciunul care face luna noaptea sa faca minuni in zapata, iar genunchii sunt cufundati intr-u totu in nameti si brazii sunt prea desi, iar daca pui capul jos, pe pamant auzi raul cum curge pe sub gheata si frig. Craciunul in care nametii din padure au cratere de zapada topita in locurile in care ne-am iubit noi...

  Craciunul asta dureaza o eternitate, dar e doar o data.
  O singura eternitate pe care o poti consuma ca pe banii dati pe cadouri sau poti sa o iubesti si sa te topesti in ea precum o lumanare vanilata...

luni, 12 noiembrie 2012

Singur tot la singur trage...


Ce vin-avem noi, suflete singure si prafuite ca nu putem iubi lafel ca voi toti?
De ce trebuie noi sa contruim palate pentru societate? 
Ne zvarcolim ca ramale sub plapuma de sare si fugim de voi si trebuie sa varsam lacrimi proaspete de fiecare data cand ne aduceti aminte ca voi vreti sa ne captivati si sa ne torturati inchisi intr-un singur trup si o singura lume, departe de ce-nseamna sa fim noi...
Si ne priviti cu ura daca nu vrem si ne privati de drepturi, de dreptul la iubire naturala...

Joaca asta fie, oare, una cu folos?
Drumurile tot batute, nu sunt de prisos.
Sti doar, printze al infernului din tample
Ca ce e inevitabil, tot va fi sa se intample.

Nu mai crede in iluzii ale propriilor temeri
Cu puterea ta de demon, unde vrei, acolo nemeri.
Ti-am mai spus si ia aminte, stiu ce zici si unde esti
Dar ca sa-ti pot sterge rana, nu ai voie sa m-opresti...





luni, 5 noiembrie 2012

Portretul de duminica seara


Multumesc pentru spectacol
Chiar mi-a fost un bun oracol.
Acum plec spre a mea lume
Si iti las doar ganduri bune.

Sper ca pace sa-ti gasesti
Si frumos sa-mbatranesti,
Viata sa te multumeasca,
Relele sa te-ocoleasca.

Cauta-ma de te-apasa
Orice gand, sau vre-o nevasta
Iti voi fi amic si poate,
Chiar si zana intr-o noapte.

Timpul meu, acum se duce
Pe alt drum tre' s-o apuce.
Mi-ar placea sa-ti simt prezenta,
Daar ti-e dulce si absenta...

Seri de toamna rece

Flori de tei, pe alei,
Vine frigul, fugi de ei.
Cainii latra, cerul plange,
Caramelul suflet unge.

Nu's nici muste, nici tantari,
Au murit cativa bondari...
Oamenii se-nfofolesc
Tot mai greu mi-e sa iubesc.

Fetele sunt mai uscate,
Mintile mai inghetate,
Alergam de briza rece,
Sufletul nu mai petrece...

Ai venit si ai plecat,
Singur sunt ca m-am lasat.
Ba departe, ba aproape
Gandurile-ncep sa sape.

Oare-i bine ca te-ai dus?
Ce imi spune-acest apus?
Oare-i bine ca ai fost?
Ma intorc in al meu post...

Nu tu vara, nu tu vise;
Mi-am creat si prost premise.
Sa caut sunt obosit,
De speranta parasit.

Mai am doar un singur tel
Sa invat si un alt fel
De-a juca aceasta viata.
Acum, haide de ma-nvata!

Polenul nu se'mprastie singur

O flota de vorbe, imagini si tinte
Ai trimis sageata - fix in a mea minte.
Si de-ar trebui sa descriu terenul
As avea parerea c-ai intins polenul.

Sunt o floricica cu nevoi de-albine
Stand si reflectand, te-ai lovit de mine.
Tu firav si sprinten, dar cu cosulet
Ai poftit la mine ravasit si cret.

Eu, o pofticioasa, mi-am deschis pistilul
Tu ai profitat de naiv copilul.
Si-ai lasat in mine sa picure viata,
Tu ai vrut sa furi, ai nascut speranta.

Ti-am fagaduit ca singur nu esti,
Tu mi-ai ras in fata "las' ca o sa cresti!"
Dupa ce mi-ai dat idei, idealuri
Ai sarit in sus si-ai zburat in valuri.

Eu raman pe loc si evoluez,
Fac polen cu vise, frunze verzi creez.
Tu duci mai departe gandul meu de floare
O sa mai vezi multe, flori cu suflet mare...

Ai in a ta minte, ins'al meu parfum
Si nu-l vei uita, doar atat iti spun!
Acum fugi departe, multa treaba ai!
Mai treci pe la mine, viata sa imi dai...

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Perspectiva de embrion

Ma simt ca o criminala stand in gradinita asta. Sunt un urias necunoscut venit dintr-o alta lume, care arata ciudat si are tabieturi ciudate si scrie ceva intr-o carte cu flori de fiecare data cand lucrurile inceteaza sa mai miste sau cand misca prea tare. Copiii se invart in jurul meu si ma privesc ciudat cu coada ochiului de fiecare data cand au ocazia. Ma analizeaza si ma critica. Sunt curiosi si le e teama.

Constatam

Exista multe lucruri pe care le stii de la natura, dar iti dai seama ca le constati oficial destul de tarziu... eu am ajuns la cateva concluzii destul de clare in ultima perioada:

Constat:

  1. Sansele de a cunoaste oameni potriviti cresc considerabil odata cu numarul iesirilor tale din casa/perimetru zilnic
  2. Izolarea aduce singuratate
  3. Sportul aduce energie
  4. Anturajul creaza foame
  5. Dragostea si Hormonii distrug ficatul
  6. Lucrurile care-i inspira cel mai mult pe oameni sunt Hormonii si Necunoscutul (if u know what i mean) alias INCERTITUDINEA
  7. Cafeaua fara cofeina e minunata panca cand trebuie sa te tina treaz 7 ore oribil de plictisitoare si consecutive
  8. Cu siguranta "ceea ce vrei" nu e sinonim cu "ceea ce ai nevoie"

Mia si geniul

Nu-mi scot niciodata buletinul din principiu.
Buletinul meu - evectul Medussa. Te uiti la el - ramai stana de piatra!

Singur pentru ca port palarie

Haine? Dam sau nu banii pe haine? Ne face sau nu asta fericit?
Releva, oare, gradul integrarii tale in societate nivelul de comun pe carel au tzoalele tale?
O sa fii mai tras la xerox cu cat ai "mai multi prieteni" sau cu cat o arzi mai anturat?
Sau asta spune ca vei fi cu atat mai extravagant, colorat, vintage sau nepotrivit cu cat o arzi mai interiorizat si te lupti cu tine contra societatii?!?

  Ti-e peste mana sa placi o punkerita cu par verde si rasa pe parti pentru ca vezi cat e de singura si diferita si-i interceptezi mesajul precum "Crede-ma! Sunt atat de neintegrata, incat nici macar TU nu ma vei intelege/accepta".
  In schimb, o colorata ce amesteca stiluri total antitezice, mereu ravasita si totusi vesela mereu iti va dicta "Eu vreau, dar lumea e prea diferita ca sa fim toti prieteni".
  Barbatul in pantaloni eleganti, tricou verde, hanorac grena si sacou gri inchis, cu basketi in picioare iti spune " Vorbeste cu mine! O sa descoperi un nou univers, o lume minunata, insa de care nu vei avea parte NICIODATA"
  Si ea, la 17 ani cu haine luate din second-handuri babesti, din garderoba bunicii sau din magazinele de dinozauri, pantofi din muzeu si genti din stocul nevandut al celor mai mari magazine de acum 50 de ani, iti va zice si ea "Hei, fraiere, lumea di'nainte de asta era ce ai tu nevoie ca sa te remarci. Esti un nimeni pe lumea asta, pentru angajatori si pentru mine. Aici ai nevoie de CULTURA ca sa progresezi"

Motive sunt destule pentru a ne simti atrasi sau respinsi inconstient de anumiti oameni.
Nu mai e loc pe lumea asta sa cauti intre copyile xerox ca sa vezi daca una dintre ele e speciala. Sunt toate bune de ciorne, dar ca sa poti scrie o scrisoare speciala ai nevoie de hartie glasata, pentru ca cea creponata e cu adevarat deosebita, dar nu se pupa cu pixu'...

Beu de dor si pofte

Suntem adolescenti cu totii si toti avem nevoie de iubire si suntem frustrati si loviti si credem ca suntem unici. Toti invatam acum sa iubim si ce inseamna sa nu poti obtine. Toti invatatm ce inseamna refuzul si penibilul si "Esti idiot" sau "Am chef de altul", pentru ca ne jucam noi intre noi fara a lua in seama ca suntem aceeasi pioni care au fost si prietenii, parintii si batranii nostrii.
Sau realizam, dar ignoram.

Cine suntem noi si cine, Dn-zeu, mai gandeste corect azi?
Eu care simt ca nu-mi pasa mereu, dar de fiecare data imi scapa cate-un zambet ironic pe chip?
Tu care cauti linistea in iubire?
Ea care crede ca solutia e sa-ti cauti drumul prin cei ce-l cunosc deja?

Suntem toti adolescenti, copii, novici si oricat de inteligenti, precoce sau maturi vom fi, nu vom reusi niciodata sa intuim jocul sau sa respectam regulile. Niciodata nu vom juca corect, niciodata nu vom gasi solututii; doar cand vom creste si vom afla adevarul, poate v-om sti calea, dar niciodata drumul... nici atunci, decat poate cu pretul de a deveni posaci si plictisiti.

Trece viata pe langa voi - pe langa noi!
Ne rupem, ne autodistrugem progesiv fara a realiza ce importanta e sanatatea, ce importante sunt lucrurile care acum ne sunt parca straine si neinteresante.

ORBI, asta suntem... Orbi ca sa traim, Orbi ca sa iubim, Orbi ca sa cladim... si cu putin noroc, Orbi si cand murim...

Stiu unde vreau s-ajung

Stiu ca n-o sa ma credeti, dar ceea ce am eu de spus este ca nu e de-ajuns sa traiesti creaind consecinta consumului de resurse; e necesar sa ai o cale, un scop, mai mult sau mai putin legale, dar complet justificare si retusate.
Daca ai asta, arati ca gandesti. Arati ca te intereseaza persoana ta, ce ai in jur si ca ai un plan care macar pentru o secunda ar putea creea perfectiunea.
Scopurile au nevoie de simboluri ca sa se contureze; fara simboluri nu exista motivatie si fara motivatie scopul e nul si moare, iar odata cu el mori si tu; ipotetic vorbind.
Ceea ce vreau eu sa zic este ca bocancii sunt un simbol, unul care imi caracterizeaza mie rationmentul!
Ce sunt bocancii?
Incaltari solide cu talpa antiaderenta ce sustin glezna si pot fi folosite in aproximativ orice mediu conferind siguranta si stabilitate.
Cu bocancii in picioare poti sa stai relaxat toata ziua, pentru ca orice ar fi, poti sa treci peste orice obstacol.

Esti in mijlocul unei discutii de afaceri in restaurantul hotelului HILTON, cand de-odata primesti o invitatie perversa ce te anunta ca intr-o ora pleaca trenul spre Busteni, de unde esti nevoit sa bati la picior tot traseul catre Caraiman. Vei fi acolo.
Esti pe strada noaptea si cativa caini recalcitranti te obliga sa sari un gar sau sa te cateri intr-un copac. Nu intampini nici un obstacol.
Esti seara la mare si stai la o terasa, iar o persoana draguta te invita la un dans pe plaja. E cam frig si ti-e teama ca nisipul prea rece va fi incomod pentru talpi, iar daca va intra in incaltari, cu siguranta nu va fi placut. Noroc ca acest lucru nu se va intampla!

Se numeste flexibilitate. Nu esti niciodata influentat de lipsa exhipamentului in luarea deciziei de a renunta la ceva ce ti-ar fi placut sa faci sau la comoditate.
D'asta ma chinui sa-i conving si pe altii ca-n bocanci e bine. Pentru mine e important sa am disponibiliate, decat tipic si insesizabil aspect . Aspectul e pt o secunda, actiunea e vesnica. Dar nu e necesar sa fii radical! Imaginatia si comertul iti dau posibilitatea sa le ai pe amandoua. Nu e neaparat cazul sa arati ca un santierista ca sa poti face orice inti doresti - oricant.

Crezi ca vreau sa par interesant daca vreau sa fiu practic? Esti un idiot!
Crezi ca un om care poarta zilic bocanci n-are alta treaba mai buna de facut decat sa para interesant?
Ajungi sa fii criticat gresit doar pentru ca nu te porti ca o copie xerox. Ajungi sa fii considerat superficial doar pentru ca apreciezi ceva practic, dar extravagant si ca incerci sa-ti construiesti tinuta in functie de accesoriul care-ti salveaza ziua/buna dispoziitiee sau functionare. Macar psihologic.

Cat despre barbatii care adopta acasta decizie... ma incanta profund cata masculinitate e data de efectul : tinuta intalta, umeri lati, gambe tinere si tari, goale...glezne bine sustinute de un trunchi teapan, pe un drum lun si toate imbinate cu un rucsac in spate si-o atitudine aroganta.

Random Gypsy Love Song

Ce ti-as da cu pietre-n geam
Dar curaj sa sti ca n-am
Esti frumoasa si perfida,
Faci vraji ca mama omida

Esti frumoasa, vai de mine...
Mi-as pune-o numai cu tine

Dara cand te sui pe bar
Ma refuzi si eu tresar...
Iar in mintea mea e clar:

MA,RAR! ne futem!
Ca fraieri suntem!

Sa i se salte fusta
Sa se clatinee lustra...
Ca vrem sa avem foc
Si-n viata mult noroc

Dar...

Ghinioane, ca tu ai atatea toane
Jocuri multe, daca are cin's-asculte;
Ins-un lucru este clar!

MA,RAR! ne futem...

Ce ti-as da in geam cu prune,
De iubire eu ti-as spune!
Esti bogata si harnica
Dara gura-ti e urzica...
Pieptu-ti e lapte si miere
Mana ta e o avere,
Soldurile-ti sunt pictate
Buzele parca sculptate!

Dar de joc sunt obosit
De iubire am fugit...
Acum vreau doar pasiune
Si nu mai am cui i-o spune...
Toate sunt cu colti si rele
Nu-ti zambesc cand n-ai lovele.
Toate vor saruturi lungi
Tie-ti vine sa le-alungi
Paradis pe mapamond?
Tu te simti luptand pe front...

Daca ne-am distra mai des
N-as mai iesi la cules
Daca m-ai avea in pept
As fi domn bogat si drept.
 
Pacat...

MA,RAR! ne futem...
 ca fraieri suntem...


Sa i se salte fusta
Sa se clatinee lustra...
Ca vrem sa avem foc
Si-n viata mult noroc!



Oameni care nu dispar, dar pleaca

Fiecare gaza are un prieten
Si acel prieten are un vecin
Toti se joaca-n iarba,
Alearga, rad, beau vin.

Te trezesti din noapte
Cand din est se naste
Guguloiul galben
Ce iubeste broaste.

Broastele sunt animale simple,
Urate si pierdute
Ce-ncearca sa se-alinte
Dar viata le cam fute(minte)

Ele-au aspiratii, idealuri, vise,
Unele sunt lenese, altele sunt triste,
Dar de obicei ele sunt curioase
Mie personal imi plac cele-albastre.

Uneori cunosti pentru o perioada
Niste broaste sure, unele cu coada
Care trancane ceva aparent inutil
Si atunci iti dai seama cat esti de copil.

Si te enerveaza, dar le-apreciezi
Insa vine-o vreme-n care brusc le pierzi.
Si esti multumit ca nu te mai streseaza
Asta pana cand, intr-o dupamiaza
Sufletul tau mic pocneste si cedeaza.

Ele-s tot acolo, raman impamantate
Si-si da seama prostul c-au avut dreptate.
Ca viata nu-ti cladeste niciodata drumul,
Ca trebe' sa-l sapi singur si sa inlaturi fumul.

Si-acum le cauti orb prin lume
Ca sa-ti mai dea o harta,
Dar toatalumea-ti spune
"Viiotoarea data!"

Acum esti singur - numai cu broaste verzi
Poate ca sunt si-albastre, dar tu nu le mai vezi.
E-o lume plina numai de imbecili
Se-nvart in jurul tau, dar raman inutili...

Foarte frumos

"Mediocritatea noastră este aceea care ne determină să părăsim, să renunţăm. Marea iubire nu ştie ce înseamnă renunţarea, n-o cunoaşte. Ea nu se resemnează niciodată, căci resemnarea, la fel ca eşecul, e pentru mediocri." Eugene Ionesco

vineri, 28 septembrie 2012

Vise prelungite

Fiecare dimineata are propriul ei miros
Cel de azi e lamaita, cel de ieri cam puturos.
Fiecare iti va spune, fara ca ciudat sa sune
Ziua-ti e la ce folos.

Poate ca pe fiecare
Dimineata il cam doare...
Ochii-s mici si vestejiti,
Oamenii sunt adormiti,
Iara de cafea nu bei
Te ia somul pe alei...

Astazi este diferita!
M-am trezit cam ametita
Si mirosul diminetii
Parca schimba sensul vietii!

Nu mai este frig si ceata,
Ochii-s noi acum pe fata,
Oamenii din jur sunt vii,
Zambesc, rad, au palarii

Eu ma-ntreb "da ce se-ntampla?"
Si imi duc mana la tampla.
Ma uzez de intelect:
Oare cum o fi corect?

Levantica, mere coapte,
Lapte cald si flori de noapte...
Ce-a creat acest miros?
Sa fii fost un porc spinos?

Inchid ochii si ma simt
Ca o alga in ocean
Porcul vine cu elan
Si m-arunca in alt plan...

Acum.-Nu e cale de intors!
Captiv intr-un porc spinos,
Astazi e misor frumos, maine poate puturos.
Dar damai pentru ca-ti place
Sa n-ai niciodata pace.
Riscul este scump parfum;
De-l alegi, castigi oricum!


vineri, 20 iulie 2012

Latitudinea fericirii



Oamenii sunt coloraţi şi diferit modelaţi.
Unii sunt înalţi, slabi şi ciocolatii,
Alţii sunt scunzi, cu ochi alungiţi si gălbejii,
Adesea întâlnim bărboşi roşcaţi sau tinere blonde cu pielea alba ca laptele
Sau ne amintim de Pieile Roşii ce poartă haine din in, pene în păr şi-şi numără şoaptele...
Cu toate astea, există un gest pe care orice indivit de pe glob, îl poate întelege. Zâmbetul.

Deşi oamenii au forme diferite de umor, sau modalităţi diferite de a se relaxa, se pare că aceştia râd atunci când se simt în siguranţă, când se simt confortabil în prezenţa altuia, când sunt deschişi şi liberi în exprimare.
Noi ne-am gandit sa cercetam, fiecare rasa din cele 3 si sa ne dam seama, ce-i face pe unii sa zambeasca mai mult decat pe altii?
Sa fie ceva in aer, sa tina de culoarea pielii, sau e ceva mult mai profund?

Rasa Europoida:
Avand in spate o istorie controversata, mereu cuceritori, aventurieri si dominatori, ajung in secolul XXI sa aiba in continuare cele mai inalte idealuri.. De pildă, pentru a duce o viaţa fericită, o persoană din Europa occidentală are nevoie de o stare materială care să-i ofere posibilitatea să cumpere produse cât mai exotice, timp pentru a putea să se destindă şi relaxeze, prieteni de încredere pentru a-l susţine, şansa de a-şi căuta dragostea şi de a-şi întemeia o familie cu aceasta, moştenitori puternici şi o sănătate impecabilă.
Lipsa acestor elemente duc la dereglarea psihică a Europoidului, deoarece acesta are idealuri înalte. Cu toate astea, zâmbetul este uşor de afişat pe chipul lui. Este înconjurat de lucruri frumoase şi vii în fiecare zi, are în jur oameni sociabili, iar dacă nu se poate integra în societate îşi poate găsi refugiul în internet

Negroizii.păstori şi cultivatori de tradiţii, la primul contact cu albii ajung sa fie prada usoara pentru acestia, care vad in ei forta de munca si masa de oameni ideala pe care sa o conduca, astfel aparand sclavia neagra.Urmeaza secole de rasism, chin îndelungat, batjocură şi crime nejustificate ca in epoca contemporana,Negropoizii sa reuşeasca să-şi câştige respectul în societate.Acum au drepturi egale cu albii, si pot obtine orice-si doresc, dar asta se aplica doar in tarile civilizate.
In Africa, insa, situatia nu este deloc asa roz.Aici, viata e grea, hrana nu asigura necesarul pt populatie, apa este un element rar, prin urmare igiena este inexistenta, iar sanatatea mai mult nu e.
Pe lângă acest minus, baştinaşii obişnuiesc să organizeze ritualuri sadice tăindu-şi anumite părţi din corp, crestându-şi pielea sau tatuându-se. Cel mai frecvent întalnit ritual este circumcizia, atât la femei, cât şi la bărbaţi. Aceasta presupune mutilarea organelor sexuale ale copiilor sau adoleşcenţilor, cu scopul de a integra indivizii în societatea tribală. Din cauza lipsei igienei, marea majoritate a rănilor se infectează, astfel tinerii se îmbolnăvesc sau mor.
Cu toate astea Negroidul African se bucură când plouă, se bucură când primeşte o porţie de mâncare în plus, se bucură când primeşte un şirag de mărgele şi radiază fericire când se joacă, indiferent de fiinţa cu care o face

Pe de alta parte, în lume nu există doar albi şi negri, motiv pentru care, printre ei se strecoară Rasa Mongoloidă. Spre deosebire de Europoizi care s-au dovedit a fi mereu războinici şi cuceritori, şi a Negropoizilor care s-au arătat uşor de influenţat şi greu de mobilizat cand vine vorba de evoluţie culturală, Mongoloizii au fost într-o continuă prosperitate, construind în masă şi ocupându-se în permanenţă de spiritualitatea lor. Ei au pus mai presus decât orice, religia şi meditaţia. Acest lucru a dus la culturalizarea majorităţii populaţiei.
La momentul actual,insa, nemultumiri sunt multe si aici. Religia îi ţine prea din scurt pe mulţi dintre ei, iar personaje precum cele din ţările Indiene, suferă din cauza stricteţii privind exteriorizarea sentimentelor şi imposibilitatea de a-şi alege singuri soarta; comunismul si nemultumirea politica ii fac pe asiatici sa fie mult mai irascibili, iar neintegrarea in occident, din cauza amprentei de emigranti sufocanti, face ca acest popor sa nu mai ajunga asa usor la o impacare sufleteasca reala.
Cu toate astea Mongoloizii vor zâmbii la auzul unei viori sau la glumele spuse de un călugar bătrân. Vor zâmbi când vor avea ocazia să participe la o sărbătoare tradiţională sau când li se va intersecta privirea cu a celui iubit, dar interzise de familie. Vor zâmbi când vor vedea un copil gâdilandu-se sau când vor mânca dintr-o căpşună.

În realitate, nici o rasă nu este superioară alteia.Toate aparţin unei singure specii: Homosapiens sapiens.
În momentul naşterii, genetic toţi avem aceleaşi posibilităţi pe parcursul vieţii. E drept,unele rase au rămas în urma altora sub raportul culturii.Aceasta nu arată însă o inferioritate naturală, ci lipsa unor condiţii sociale necesare dezvoltării. Este greşită ideea superiorităţii unei anumite rase.

Iar în ceea ce priveşte zâmbetul, este aceeaşi poveste. Oamenii zâmbesc la vederea unor elemente ce le relaxeaza mintea, şi le gâdilă imaginaţia; asta depinde categoric de cultura fiecăruia şi de principiile vieţii pe care o trăieşte, însă ne leagă simplitatea şi faptul că putem raţionaliza anumite lucruri. Toţi vedem frumosul, atunci când el există cu adevărat. Toţi suntem oameni, şi singurul lucru care ne limitează şi face diferenţa între noi, este conformismul.
Nimeni nu-şi poate cenzura sincerul zâmbet la vederea unui fluture ce ţi se-aşeaza în palmă…

(ceva ca o lucrare de simpozion parca era asta-> tema zambetul)

vineri, 23 martie 2012

Primavara e pentru cine intelege

Astepti sa ninga,
Si cand ninge vrei soare
Astepti sa cugeti,
Si cand cugeti vrei uitare

Astepti sa vina,
Si cand vine, vrei sa plece.
Vrei sa stai,
Dar cand alergi, nimeni nu te'ntrece...

Vrei sa pleci?
Uita si pleaca!
Dar daca vrei sa ramai
Fa-i pe ceilalti sa taca...

Nu esti singur.
Trebuie doar sa inveti sa conduci!
Sa'ti hotarasti scopul,
Sa stii und'te duci

Nu manca din aceeasi oala cu vantul,
Daca ti-e superior,
Dar nici nu te crede superman
Langa un biet chior...

Vise sunt multe,cand ai constiinta
Dar lupta e intre prosti si credinta

Nu o lua ca pe o realitate cruda
Fii tu cruciatul, fii cel ce-o infrunta.

Povesti despre oameni ce-au vrut sa creasca,sunt multe
Dar au murit si ei ca si altii, urcand pe munte..

Nu e de ajuns sa ai potential
Jocul e simplu. Esti actor, sau real?

marți, 20 martie 2012

Medicament Eminescian

Mi-am uitat supararea in iarna...
Spune-mi ca e astenia sau doar vantul
Lasa-ma sa-ti dau tie cuvantul!
Tu esti apolinic si eu dionisiaca?
Sau doar traim intr-o lume antitezica si posaca?

miercuri, 15 februarie 2012

Vara naste, iarna da palme! Incipit

Am alergat prim zapada ca sa prind o bucata din bucuria pe care o aveam atunci cand cu primii ochii mijiti in viata asta seaca, am descoperit marea de minuni ce se asternuse de jur imprejurul meu pentru prima oara. Mi-am udat pantalonii, mi-am inghetat pielea si stafidit purcelusii degetei de la picioare. Mormanele de zapada imi dadeau impresia de bezele moi si calde pe care le scotea mama din cuptor cand era gatitoreasa.

Sa te-arunci de sute de ori in albul pufinozicios si a 101 oara sa sari pe un morman ce are sub stratul fin un strat de gheatza betonata si sa-ti invinetesti genunchii… Asa am facut eu.

Asa am ajuns la gandurile frustrante pe care le aveam fata de vocile groase ca de bas si la pletele’n ochi pe care mi le aminteam uneori, la o statura dreapta si inalta si la o aroganta intepatoare si deranjanta care ma facea de fiecare data sa zambesc satisfacator…

Sa-ti dai palme pentru ca nu sti daca sa-ti fie dor sau trebuie sa uiti, sa citesti carti ca sa te opresti din 3 in 3 randuri ca sa reflectezi asupra mainilor copacesti sau a ochilor reci, sa salivezi dupa mirosul pielii si al gandurilor sale profunde. Ai ocazia sa faci de putine ori in viata, dar atunci cand starea te cuprinde o simti ca pe o migrena a inimii, careia din cand in cand ii injectezi morfina direct in ventricule.

Totul poate sa incepe cu indiferenta, dar poate incepe si cu ganduri defastatoare, din prima; de cele mai multe ori incepe printr-un soc amnezic si revelator ce te transforma dintr-o caprioara in lupul cel rau.

E o zi de vara primaverateca. Sau mai bine, de primavara varateca! Esti in tricou bumbacic si cu o pereche de jeansi taiati, probabil, ca sa-ti vina scurti…sau poate pentru ca ai cazut si unul din craci ti s-a rupt de la jumate. Te intrebi ce miroase atat de bine in aerul asta atat de canicular. Sa fie pomii, sa fie viata? Sa fie faptul ca narile tale poftesc afectiune si priviri cornetate(precum inghetzata:dulci si reci si gata sa se topeasca in bratele tale de la prea multa caldura)? Ai starea aia caracteristica perioadei gemenilor! Esti rational, dar in acelasi timp mereu tanar si visator; mereu dornic sa cauti ceva ce nu poate fi gasit in totalitate; vrei sa sti adevarul, dar sa-l afli prin amagiri de priviri, niciodata definitivale, mereu hranitoare, ce pana la urma duc la presupusul final incheiate cu saliva si gemete infundate in pielea tanara cu miros ciupitor, dar dulce.

Asta e perioada in care fluturii isi cauta cuibul numai in stomacele junilor care s-au plictisit de tot si de toate si vor sa alerge la vama veche,loc in care sa-si spele sufletul de noroi…Si desi toti stim ca fluturii nostrii sunt cei mai frumosi fluturi pe care i-a cunoscut omenirea, mereu ne ingrijoram ca am putea fi stricati, iar ei ar putea fi toxici! Fluturii aleg o schitza imaginara si o muleaza pe persoana care seamana cel mai bine cu modelul concret,suprapunand-o si provocandu-ti stari de adrenalina si nesiguranta, ori de cate ori asemanarea devine izbitoare. Nu-ti poti lua gandul… pentru ca te ard buricele degetelor daca n-o atingi si ti se umfla tamplele,venele si coaele daca n-o vezi mai des… Iar ea parca apare tot mai rar, si tot mai des intre ganduri…