Din ordine divine
Fac ce fac și nu'ți convine
Lumea vrea să mă combine
Duma asta nu mai ține
Că io's gata de scandal
Când vin cu Dumnezeu pe val
Da nu dau cu ranga ștanga
Vin la voi cu papagal
Cercul ăsta e banal
Ritmul ăsta e fatal
Hai mai bine bag'o fisă să îți zic de zeu-astral!
Din ordine divine
Mă trezesc de dimineață
Mă spăl pe față
Pornesc prin viață
Mai sparg o ghiață
Mă scot pe piață
Din ordine divine
Bag o fisă la putere
Și cer dreptate
Și cer și fapte
Și cer ființă
Și conștiință
Din ordine divine
Dau cu banu
Pe șină
Corupții leșină
Bătrânii se'nclină
Șoferii's de vină
Că nu o duce țara
Și e pustie gara
Că s'a prăpădit satu
Și acum îl plânge Argatu
Din ordine divine te'am sunat de dimineata
Te'am gasit pe stradă cântând o baladă
Te'am chemat la horă
Tu ai venit la altă oră
M'am pierdut în mulțime
Crezând că nu mai vine
Te'am găsit tot pe tine
Dar mai "plină" de sine
Eram beat turtuliță
Te'am tras de rochiță
Tu nu erai tu
Și mi'am luat'o acu
Stau si'astept nemurirea
Tu ți'ai tras mântuirea
Jocu ăsta'i absurd
Te rog nu ieși din casă cu părul ud.
marți, 11 decembrie 2018
sâmbătă, 8 decembrie 2018
bărbatul perfect
caut bărbat asumat care să mă ducă la Veneția pe banii lui.
caut un bărbat anume, nu bărbatul oricui.
caut bărbat cu voce și ochi de peruzea
caut bărbat cu stil, chipiu și viorea
caut bărbat iubibil, lipsit de egoism
caut bărbat cu pofte duhnind de optimism
bărbatul ăsta de-l tot caut și nu-l găsesc deloc
e undeva ascuns în negură și foc
el șade șmecherește închis în turnul său
și dacă-l chemi afară se plânge că-i e rău
bărbat vestit în toate și foarte popular
bărbat ce uni-ar crede că e viclean, avar
cu pleata despletită și calul antrenat
bărbatul desuet și foarte aplicat
bărbatul muncitor ce te respectă-n toate
bărbatul care vine și singur să te poarte
bărbat de acadea cu brațul plin de flori
bărbatul care-ți cere doar pentru el să mori!
bărbat și responsabil, dar și meticulos
care citește-n astre și-n cărți mai cu folos
bărbat care te scoală cu o idee-n zori
bărbat care te cheamă cu el să-ncepi să zbori.
bărbatul ideal, să mi-l trimiteți mie
că-l fac în 3 mișcări să moară și să-nvie
bărbat bun de ispravă
bărbat omnipotent
de mi-l trimiteți mie
vă fac și monument!
caut un bărbat anume, nu bărbatul oricui.
caut bărbat cu voce și ochi de peruzea
caut bărbat cu stil, chipiu și viorea
caut bărbat iubibil, lipsit de egoism
caut bărbat cu pofte duhnind de optimism
bărbatul ăsta de-l tot caut și nu-l găsesc deloc
e undeva ascuns în negură și foc
el șade șmecherește închis în turnul său
și dacă-l chemi afară se plânge că-i e rău
bărbat vestit în toate și foarte popular
bărbat ce uni-ar crede că e viclean, avar
cu pleata despletită și calul antrenat
bărbatul desuet și foarte aplicat
bărbatul muncitor ce te respectă-n toate
bărbatul care vine și singur să te poarte
bărbat de acadea cu brațul plin de flori
bărbatul care-ți cere doar pentru el să mori!
bărbat și responsabil, dar și meticulos
care citește-n astre și-n cărți mai cu folos
bărbat care te scoală cu o idee-n zori
bărbat care te cheamă cu el să-ncepi să zbori.
bărbatul ideal, să mi-l trimiteți mie
că-l fac în 3 mișcări să moară și să-nvie
bărbat bun de ispravă
bărbat omnipotent
de mi-l trimiteți mie
vă fac și monument!
Te vreau albastru.
te vreau albastru
of, bărbate
te vreau albastru ca o apă dintr-o carte
te vreau zurliu și făt frumos cu brațul plin de mere
te vreau albastru unduit printre verdeața de prin sere
te vreau albastru asumat, cotropitor și viu
te vreau acum albastru ca să pot să fiu
albastru cald, albastru mușețel
albastru petrecut în orice chip și fel
te vreau albastru arămiu, albastru ciocolată
te vreau albastru fără pată
într-o nuanță delicată
te vreau albastru când m-asculți și-mi ceri să-ți spun mai mult
te vreau albastru implorându-mă balade să îți cânt
te vreau albastru când mă crezi chiar de te mint hoțește
te vreau albastru când în mine o idee crește
albastru, apă lină, deochiată
cu susuri blânzi, ca lacrima de fată
zburdalnic și tenace, jucăuș
te vreau albastru ca o pătură de pluș
albastru armonie, albastru iarnă vie
albastru fără scop
albastru și un strop
albastru contopit
albastru infinit
albastru între gemete, acorduri, ghemuit
albastru și ninsoare și cer senin și rece
albastru de duminici când ploaia ne petrece
albaastru odinioară
albastru de cleștar
iubitul meu albastru,
albastru milionar.
of, bărbate
te vreau albastru ca o apă dintr-o carte
te vreau zurliu și făt frumos cu brațul plin de mere
te vreau albastru unduit printre verdeața de prin sere
te vreau albastru asumat, cotropitor și viu
te vreau acum albastru ca să pot să fiu
albastru cald, albastru mușețel
albastru petrecut în orice chip și fel
te vreau albastru arămiu, albastru ciocolată
te vreau albastru fără pată
într-o nuanță delicată
te vreau albastru când m-asculți și-mi ceri să-ți spun mai mult
te vreau albastru implorându-mă balade să îți cânt
te vreau albastru când mă crezi chiar de te mint hoțește
te vreau albastru când în mine o idee crește
albastru, apă lină, deochiată
cu susuri blânzi, ca lacrima de fată
zburdalnic și tenace, jucăuș
te vreau albastru ca o pătură de pluș
albastru armonie, albastru iarnă vie
albastru fără scop
albastru și un strop
albastru contopit
albastru infinit
albastru între gemete, acorduri, ghemuit
albastru și ninsoare și cer senin și rece
albastru de duminici când ploaia ne petrece
albaastru odinioară
albastru de cleștar
iubitul meu albastru,
albastru milionar.
duminică, 21 octombrie 2018
Nimicnicia Omenească
Din categoria nimicniciilor omenești, ca să fie mai bine înțelese de toată lumea, o să vă dau în continuare câteva exemple:
Își relevă omul nimicnicia când este prost.
Cum mai sus nu am prea multe explicații de dat, o să trecem la următoarea nimicnicie și anume, aceea de a fi inconștient de ceea ce trăiește. Trece omul pe lângă o floare și în loc să o miroasă, el o calcă. Trece omul pe lângă persoana iubită și în loc să o sâcâie și împace, îi trage-o palmă și pleacă. Trece omul pe lângă o Biserică și în loc să pună un gând bun apropiaților, înjură patriarhia. Trece omul pe lângă oglindă, se privește în ea și nu vede decât ce vede societatea din el și nicidecum ce încă stă ascuns întrânsul...
Mai e omul nimicnicos când se bucură la aventură nenecesară, când în loc să-și pună energia și forța în slujba salvării, el și-o pune în cea a teribilismului fără temei.
Nimic îi mai zici omului că-i din fire, când vorba și-o pune și fapta și-o sustrage... ori când te-ai socotit cu el la o oră și el consimte singur că-i de drept să vină la o alta.
Mai consideră unii nimicuri de oameni pe cei care preferă să moară de foame, în loc să trăiască-n belșug, c-aici e vorba că munca-l face pe om bogat și nu rușinea, plafonarea, lenea sau opulența.
Mai sunt nimic și oamenii cu care bați palma, iar ei ori nu vin, ori nu-și fac treaba, ori nu-ți dau banu. Sau când pun vorbă rea de tine la alții, da-n față ți-s prieteni.
Nimicnicia omenească mai iese la iveală și când îți disrepecți familia, văzând-o prea rar, iubind-o cu ocazie ori necinstind-o cu gând bun atunci când e aievea sau departe...
Mai e de nimic omul și când părăsește pe alt seamăn al său, fără ai fi alături și a-i pune gând de pace sau iertare, în vremuri când acesta dă să moară lângă dânsul. Când trece neatins pe lângă nedreptate sau când uită prea lesne încotro-i e drumul.
Sunt multe alte nimicnicii, dar ca ale omului alte animale nu fac. Pentru că mai presus de toate, omul - pare ce nu este -, și face-aceasta căci voiește și se burzuluiește și nu mai știe dup-un timp de-i el în trupu-i ori un altul...
A lăsa nimicnicia ta omenească la o parte, înseamnă a te face iertabil după faptă, ori. a nu supăra pe nimeni petrecând-o.
De vreme ce greșești și nu îți pasă, rămâi așa... scăldat în baia propriilor tale bășini.
Își relevă omul nimicnicia când este prost.
Cum mai sus nu am prea multe explicații de dat, o să trecem la următoarea nimicnicie și anume, aceea de a fi inconștient de ceea ce trăiește. Trece omul pe lângă o floare și în loc să o miroasă, el o calcă. Trece omul pe lângă persoana iubită și în loc să o sâcâie și împace, îi trage-o palmă și pleacă. Trece omul pe lângă o Biserică și în loc să pună un gând bun apropiaților, înjură patriarhia. Trece omul pe lângă oglindă, se privește în ea și nu vede decât ce vede societatea din el și nicidecum ce încă stă ascuns întrânsul...
Mai e omul nimicnicos când se bucură la aventură nenecesară, când în loc să-și pună energia și forța în slujba salvării, el și-o pune în cea a teribilismului fără temei.
Nimic îi mai zici omului că-i din fire, când vorba și-o pune și fapta și-o sustrage... ori când te-ai socotit cu el la o oră și el consimte singur că-i de drept să vină la o alta.
Mai consideră unii nimicuri de oameni pe cei care preferă să moară de foame, în loc să trăiască-n belșug, c-aici e vorba că munca-l face pe om bogat și nu rușinea, plafonarea, lenea sau opulența.
Mai sunt nimic și oamenii cu care bați palma, iar ei ori nu vin, ori nu-și fac treaba, ori nu-ți dau banu. Sau când pun vorbă rea de tine la alții, da-n față ți-s prieteni.
Nimicnicia omenească mai iese la iveală și când îți disrepecți familia, văzând-o prea rar, iubind-o cu ocazie ori necinstind-o cu gând bun atunci când e aievea sau departe...
Mai e de nimic omul și când părăsește pe alt seamăn al său, fără ai fi alături și a-i pune gând de pace sau iertare, în vremuri când acesta dă să moară lângă dânsul. Când trece neatins pe lângă nedreptate sau când uită prea lesne încotro-i e drumul.
Sunt multe alte nimicnicii, dar ca ale omului alte animale nu fac. Pentru că mai presus de toate, omul - pare ce nu este -, și face-aceasta căci voiește și se burzuluiește și nu mai știe dup-un timp de-i el în trupu-i ori un altul...
A lăsa nimicnicia ta omenească la o parte, înseamnă a te face iertabil după faptă, ori. a nu supăra pe nimeni petrecând-o.
De vreme ce greșești și nu îți pasă, rămâi așa... scăldat în baia propriilor tale bășini.
marți, 25 septembrie 2018
Hey
Bună ziua!
Numele meu este Maria Zametheea și sunt personajul propriei mele existențe. M-am format în orașul Otopeni și mai apoi în secția de artele spectacolului a Facultății de Teatru și Televiziune, UBB, Cluj-Napoca.
Acum, ca oricepersonaj civilizat m-am dus să studiez o facultate serioasă pentru a mă putea prezenta cum se cuvine în societate, alegând să calc cu Dreptul chiar în facultatea cu pricina. De aici voi porni în viață ca Militantistul Principal pentru Protecția Artei, Artiștilor și-a Patrimoniului Cultural din România. Nu-i ușor ce-mi propun, dar se poate.
Sunt la început de drum, dar cum am ajuns până aici cu nițică îndeletnicire la scris, m-am gândit să intru în publicitate și să fac puțină zarvă pentru lucrurile care merită. Deci mă consider scriitor, că deh, doar i-am avut mentori pe George Ciprian cu „Capul de rățoi”și pe Ionuț Caras cu „Texte bune în locuri nebune”, n-avea cum să iasă din mine marmeladă. (pentru cine nu cunoaște aceste referințe culturale, poate chiar în această clipă să descopere cu ajutorul Google! Încearcă acum!)
Totuși, unii zic că politica ar fi cea mai potrivită pentru mine. Dar dacă-i p-așa politică non-formală prin artă aș face, da. Adică, mă prezint dumneavoastră, vă zic și vă arăt ce cred și ce fac, iar dumneavoastră dacă consimteți, îmi dați like, bani, sfaturi ca să fac bine sau mai bine lucrul de care m-am apucat. Eu la rândul meu, pe cât îmi stă în puteri, am să fac lucruri care să fie benefice pentru lumea din jur și să ajute Țara asta să fie mai bună și pe placul nostru, al locuitorilor ei.
Și în fine, am să fac un festival. Vedeți voi!
Poate că vă par comică, absurdă sau de-a dreptul nebună. Admit că îmi pare și mie uneori astfel. Dar asta nu mă împiedică să mă bucur de viață, de mine și de faptul că unii oameni chiar se încântă de prezența mea, în zilele bune.
Nu am de gând să vă conving de nimic. Doresc totuși să vă intru pe sub piele ca un aur monocelular și să vă reconfigurez idealurile, astfel încât să vă trăiți viețile în bucuria și satisfacția de a face lucrurile care vă plac, bine și profesionist.
Nu mă califică nimic să fac asta, deci puteți sta liniștiți. Sunt profesionistă. Trăită și crescută în România, Țigancă de profesie, Artistă de meserie, Producător de formare, Naționalist de valoare, Monogam de culoare, Festivalier de onoare, Oglindă de soare, Misionar de candoare...
Asta-i viața.
Lumea mea? Sunteți deja parte din ea. Ați ajuns la ușă. Momentan e deschisă. Intri sau rămâi pe-afară? Nu-i problemă, că te primim și mai târziu dacă ești băiat bun, dar poate vrei să dai bună ziua de-acum!
În caz contrar, ne-auzim când public ziar!
Dacă nici așa nu-ți place, zi-mi tu cum să facem pace
Și trimite-mi o scrisoare
Șă mă-njuri de închisoare
Sau să-mi zici ce-ți place ție
La cutare pălărie...
Iar ca să închei vulgar,
Ca orice bun impresar
Vă zic fără nonșalanță:
V-am tăiat deja chitanță!
Hai să ne-auzim de bine
Toți cei ce la Țară ține!
Cu iubire și delir,
V-a scris fata lu Zamfir
Aia mare și zărghită
Care s-a născut ispită,
Și care e tot aceea
Cu Maria Zametheea.
Numele meu este Maria Zametheea și sunt personajul propriei mele existențe. M-am format în orașul Otopeni și mai apoi în secția de artele spectacolului a Facultății de Teatru și Televiziune, UBB, Cluj-Napoca.
Acum, ca oricepersonaj civilizat m-am dus să studiez o facultate serioasă pentru a mă putea prezenta cum se cuvine în societate, alegând să calc cu Dreptul chiar în facultatea cu pricina. De aici voi porni în viață ca Militantistul Principal pentru Protecția Artei, Artiștilor și-a Patrimoniului Cultural din România. Nu-i ușor ce-mi propun, dar se poate.
Sunt la început de drum, dar cum am ajuns până aici cu nițică îndeletnicire la scris, m-am gândit să intru în publicitate și să fac puțină zarvă pentru lucrurile care merită. Deci mă consider scriitor, că deh, doar i-am avut mentori pe George Ciprian cu „Capul de rățoi”și pe Ionuț Caras cu „Texte bune în locuri nebune”, n-avea cum să iasă din mine marmeladă. (pentru cine nu cunoaște aceste referințe culturale, poate chiar în această clipă să descopere cu ajutorul Google! Încearcă acum!)
Totuși, unii zic că politica ar fi cea mai potrivită pentru mine. Dar dacă-i p-așa politică non-formală prin artă aș face, da. Adică, mă prezint dumneavoastră, vă zic și vă arăt ce cred și ce fac, iar dumneavoastră dacă consimteți, îmi dați like, bani, sfaturi ca să fac bine sau mai bine lucrul de care m-am apucat. Eu la rândul meu, pe cât îmi stă în puteri, am să fac lucruri care să fie benefice pentru lumea din jur și să ajute Țara asta să fie mai bună și pe placul nostru, al locuitorilor ei.
Și în fine, am să fac un festival. Vedeți voi!
Poate că vă par comică, absurdă sau de-a dreptul nebună. Admit că îmi pare și mie uneori astfel. Dar asta nu mă împiedică să mă bucur de viață, de mine și de faptul că unii oameni chiar se încântă de prezența mea, în zilele bune.
Nu am de gând să vă conving de nimic. Doresc totuși să vă intru pe sub piele ca un aur monocelular și să vă reconfigurez idealurile, astfel încât să vă trăiți viețile în bucuria și satisfacția de a face lucrurile care vă plac, bine și profesionist.
Nu mă califică nimic să fac asta, deci puteți sta liniștiți. Sunt profesionistă. Trăită și crescută în România, Țigancă de profesie, Artistă de meserie, Producător de formare, Naționalist de valoare, Monogam de culoare, Festivalier de onoare, Oglindă de soare, Misionar de candoare...
Asta-i viața.
Lumea mea? Sunteți deja parte din ea. Ați ajuns la ușă. Momentan e deschisă. Intri sau rămâi pe-afară? Nu-i problemă, că te primim și mai târziu dacă ești băiat bun, dar poate vrei să dai bună ziua de-acum!
În caz contrar, ne-auzim când public ziar!
Dacă nici așa nu-ți place, zi-mi tu cum să facem pace
Și trimite-mi o scrisoare
Șă mă-njuri de închisoare
Sau să-mi zici ce-ți place ție
La cutare pălărie...
Iar ca să închei vulgar,
Ca orice bun impresar
Vă zic fără nonșalanță:
V-am tăiat deja chitanță!
Hai să ne-auzim de bine
Toți cei ce la Țară ține!
Cu iubire și delir,
V-a scris fata lu Zamfir
Aia mare și zărghită
Care s-a născut ispită,
Și care e tot aceea
Cu Maria Zametheea.
marți, 4 septembrie 2018
HerculaneProject.ro
Transmitem de la fața locului Herculian, unde se'ntâmplă băi și patrimoniu lăsat (aparent) de izbeliște.
Noroc că încă oameni cu suflet există, oameni sensibili, oameni frumoși, oameni care nu lasă spiritul locului să se ofilească, ci luptă pentru repunerea în drepturi a moștenirii culturale.
La Herculane, deși pare dezordine, e numai haosul dinaintea paradisului pe pământ, a ordinii ce se'ntâmplă cu sau fără voia sabotorilor culturali notorii ce s'au burzuluit în hazard că dețin ceea ce nu a fost niciodată al lor.
Deși piedici le sunt și le'au fost puse oamenilor, de ani buni, în drumul reabilitării stațiunii Băilor Herculane, totuși lucruri se întâmplă și se vor mai întâmpla aici, lucruri care vor aduce treptat din ce în ce mai mulți oameni care se vor implica și vor da o nouă și proaspătă față locului ce azi pare o semiruină.
Băile Herculane au nevoie de o curățenie generală desăvârșită, care în primul rând să elimine deșeurile lăsate morman pe marginea drumului și a apei. Ziua Curățeniei Naționale are un loc sigur de reușită aici.
În al doilea rând coșuri de gunoi sunt necesare a fi puse în locuri în care oamenii își desfășoară îmbăierea.
Oamenii aceștia frumoși care azi ne'au mobilizat în sânul acestei stațiuni, ne'au povestit despre obstacolele și reușitele lor, dar au nevoie de ajutor în a curăța mizeria ce a coclit fără argumente, de ani buni, aici.
Școli de vară care privesc tehnici de reabilitare a clădirilor istorice au fost săvârșite și urmează să se petreacă și în viitor, discuții despre ceea ce poate fi făcut ca acestor clădiri să le fie încetinită degradarea se poartă, viziuni despre ceea ce poate fi peste ani aici ne năpădesc și ne îmbie la unison cu energia magică a locului.
Sănătatea apelor plutește și în aer, ne cuprinde, ne vrăjește și'n final ne cucerește!
Veniți aici! E mesajul proiectului "Băile Culturale Herculane"
Veniți să vedeți ce minunăție, ce izvor de bunăstare și armonie a fost și poate fi acest loc, dacă noi ne unim să repunem pe posturi ceea ce cândva a fost cea mai frumoasă stațiune balneară a Europei.
Eu ader!
Nu sunt stingher...
In izvorul de mister al unei nedreptăți certe
Este o singură cale spre întoarcerea la căi drepte
Implicare, dedicare, spor și profesionalism
Îmbrăcate toate-toate în muncă și-optimism!
Noroc că încă oameni cu suflet există, oameni sensibili, oameni frumoși, oameni care nu lasă spiritul locului să se ofilească, ci luptă pentru repunerea în drepturi a moștenirii culturale.
La Herculane, deși pare dezordine, e numai haosul dinaintea paradisului pe pământ, a ordinii ce se'ntâmplă cu sau fără voia sabotorilor culturali notorii ce s'au burzuluit în hazard că dețin ceea ce nu a fost niciodată al lor.
Deși piedici le sunt și le'au fost puse oamenilor, de ani buni, în drumul reabilitării stațiunii Băilor Herculane, totuși lucruri se întâmplă și se vor mai întâmpla aici, lucruri care vor aduce treptat din ce în ce mai mulți oameni care se vor implica și vor da o nouă și proaspătă față locului ce azi pare o semiruină.
Băile Herculane au nevoie de o curățenie generală desăvârșită, care în primul rând să elimine deșeurile lăsate morman pe marginea drumului și a apei. Ziua Curățeniei Naționale are un loc sigur de reușită aici.
În al doilea rând coșuri de gunoi sunt necesare a fi puse în locuri în care oamenii își desfășoară îmbăierea.
Oamenii aceștia frumoși care azi ne'au mobilizat în sânul acestei stațiuni, ne'au povestit despre obstacolele și reușitele lor, dar au nevoie de ajutor în a curăța mizeria ce a coclit fără argumente, de ani buni, aici.
Școli de vară care privesc tehnici de reabilitare a clădirilor istorice au fost săvârșite și urmează să se petreacă și în viitor, discuții despre ceea ce poate fi făcut ca acestor clădiri să le fie încetinită degradarea se poartă, viziuni despre ceea ce poate fi peste ani aici ne năpădesc și ne îmbie la unison cu energia magică a locului.
Sănătatea apelor plutește și în aer, ne cuprinde, ne vrăjește și'n final ne cucerește!
Veniți aici! E mesajul proiectului "Băile Culturale Herculane"
Veniți să vedeți ce minunăție, ce izvor de bunăstare și armonie a fost și poate fi acest loc, dacă noi ne unim să repunem pe posturi ceea ce cândva a fost cea mai frumoasă stațiune balneară a Europei.
Eu ader!
Nu sunt stingher...
In izvorul de mister al unei nedreptăți certe
Este o singură cale spre întoarcerea la căi drepte
Implicare, dedicare, spor și profesionalism
Îmbrăcate toate-toate în muncă și-optimism!
marți, 28 august 2018
Vrem Libertate!
În spiritul tendinței naționale, eu - Maria Zametheea și Omul Lunii - Ștefan Costin Ignat consimțim:
Dacă vrem o societate
Care să ne satisfacă,
Am iubi când protestăm
Și protestul ne'ar fi artă!
Acțiunea este calea,
Nu lăsată pe'altă dată
Fă tu ce nu poate nimeni,
Hai și schimbă a țării soartă!
Căci Vrem- Vrem libertate.
Vrem iubire, pace'n lume, nu război.
Vrem, Vrem libertate.
Vrem o țară plină plină cu valori.
Suntem un cancer pentru planetă
Suntem un cancer pentru un ecosistem
Hai să fim și antidotul
Căci rețeta o avem...
Sistemu'i o baricadă
Dacă noi nu-l regândim
Educația e harta
De la ea tre'să pornim!
Deci Vrem - Vrem libertate.
Vrem iubire, pace'n lume, nu război.
Vrem, Vrem libertate.
Vrem o țară plină plină cu valori.
N'o să'i lăsăm să taie pădurea
N'o să'i lăsăm să facă ce vor
Căci de noi depind copiii
Și'al planetei viitor.
E un pericol iminent
Fără soluții aparent
Dar eu cred în omenie
Într'un global dezarmament!
Pentru că Vrem- Vrem libertate.
Vrem iubire, pace'n lume, nu război.
Vrem, Vrem libertate.
Vrem o țară plină plină cu valori.
Mie-mi pasă de-animale
De natură și de tot
Și simt că de data asta
Crucea Țării tre s-o port.
Țara asta-i cufundată
Și cumva eu tre s-o scot
Fac un gest de omenie
Acum chiar mă duc la vot!
Pentru că vreau-vreau libertate!
Vreau iubire, pace-n lume, nu război.
Vreau, Vreau libertate
Vreau o lume plină-plină cu valori!
Coborât'am pe planetă
Să aduc ceva mai bun
Ăștia zic că nu se poate
Și că sunt doar un nebun
Tu acceptă'te pe tine
Și acceptă'i pe ceilalți
Pân' la urmă, pe planetă
Suntem toți refugiați...
Ce vor, vor libertate.
Vor iubire, pace'n lume, nu război.
Vor, vor libertate.
Într'o țară plină-plină cu valori.
#artaiharta
#viziunea
#protestpașnic
#mândrucăsuntromân
#îmbunătățimsistemul
P.S. LIVE pe unde ne găsiți, azi și'ntotdeauna :)
Dacă vrem o societate
Care să ne satisfacă,
Am iubi când protestăm
Și protestul ne'ar fi artă!
Acțiunea este calea,
Nu lăsată pe'altă dată
Fă tu ce nu poate nimeni,
Hai și schimbă a țării soartă!
Căci Vrem- Vrem libertate.
Vrem iubire, pace'n lume, nu război.
Vrem, Vrem libertate.
Vrem o țară plină plină cu valori.
Suntem un cancer pentru planetă
Suntem un cancer pentru un ecosistem
Hai să fim și antidotul
Căci rețeta o avem...
Sistemu'i o baricadă
Dacă noi nu-l regândim
Educația e harta
De la ea tre'să pornim!
Deci Vrem - Vrem libertate.
Vrem iubire, pace'n lume, nu război.
Vrem, Vrem libertate.
Vrem o țară plină plină cu valori.
N'o să'i lăsăm să taie pădurea
N'o să'i lăsăm să facă ce vor
Căci de noi depind copiii
Și'al planetei viitor.
E un pericol iminent
Fără soluții aparent
Dar eu cred în omenie
Într'un global dezarmament!
Pentru că Vrem- Vrem libertate.
Vrem iubire, pace'n lume, nu război.
Vrem, Vrem libertate.
Vrem o țară plină plină cu valori.
Mie-mi pasă de-animale
De natură și de tot
Și simt că de data asta
Crucea Țării tre s-o port.
Țara asta-i cufundată
Și cumva eu tre s-o scot
Fac un gest de omenie
Acum chiar mă duc la vot!
Pentru că vreau-vreau libertate!
Vreau iubire, pace-n lume, nu război.
Vreau, Vreau libertate
Vreau o lume plină-plină cu valori!
Coborât'am pe planetă
Să aduc ceva mai bun
Ăștia zic că nu se poate
Și că sunt doar un nebun
Tu acceptă'te pe tine
Și acceptă'i pe ceilalți
Pân' la urmă, pe planetă
Suntem toți refugiați...
Ce vor, vor libertate.
Vor iubire, pace'n lume, nu război.
Vor, vor libertate.
Într'o țară plină-plină cu valori.
#artaiharta
#viziunea
#protestpașnic
#mândrucăsuntromân
#îmbunătățimsistemul
P.S. LIVE pe unde ne găsiți, azi și'ntotdeauna :)
sâmbătă, 11 august 2018
Progres, nu protest
Suntem în plin război civil.
De la a protesta și până la a deveni armata uneia din baricadele unui război purtat între cetățenii aceluiași stat, e cale lungă.
Suntem marionetele unoror interese(psd&alde vs pnl&usr) pe care oricât ne'am strădui nu le putem pricepe pe deplin.
În timpul în care noi(protestatari și jandarmi) ne "distrăm" luptându'ne ca'n perioada medievală, cu furci, bășini și pietre, Statul Român(condus de indiferent cine) cheltuie sute de mii de euro pe medicamente de resuscitare, echipe de intervenție, motorină, muniție pt arme de "păstrarea liniștii publice" etc.
În loc ca doctorii noștri să vegheze la căpătâiul bolnavilor, iar poliția să supravegheze cotloanele întunecate ale cartierelor rău famate, toate autoritățile statului sunt mobilizate în Piața Victoriei pt a controla situația ( riscul foarte mare al unei nenorociri fiind prezent indiferent cât de pașnici sunt protestatarii și aceasta datorită nr. mare de oameni aglomerați și dezorganizați - Btw, Metroul de la Victoriei a fost închis ieri pt că în cazul unui pericol fanatic ar fi fost aproape imposibilă intervenția în timp util (fiind arteră principală a orașului, ar fi putut isca o tragedie și deregla tot transportul subteran, în cazul unui incendiu, spre exemplu).-.
Deopotrivă, în timpul în care noi suntem ocupați să citim pe fb experiențele de ieri ale apropiaților noștri, hoții nevizați încă, ticăloșii, penalii din tabere vizate sau nu de noi prin acest protest, își văd în voie de combinații, stând la masă câte 5-6, scriind strategii, legi, contracte, făcând planuri și bucurându'se de viață și de fantezii.
Noi când avem să înțelegem că politica se face la masă și nu pe front? Când vom înțelege că interesele celor de la putere și opoziție sunt acelea de a ne ține ocupați pt a nu'i putea urmării real, de a ne induce în eroare și de a ne instiga la acțiuni instinctive, în locul celor gândite și strategice, care i'ar putea real afecta?
Când se vor prinde în "Hora Unirii" acele voci inteligente ale protestului, cu idei de schimbare, cu o propunere concretă de înlocuire a actualului guvern, cu un program de guvernare decent, cu viziune pe termen lung și pe care să'l poată vota în eventualitate, printr'un referendum, toată această națiune, știind încă dinainte pentru ce luptă?
Până atunci... luptăm în vag, chinuindu'ne și înrăindu'ne pentru ceva ce poate avea rezultate mult mai dezastruoase ca cele de până acum...
Iar voi, cei care stați în vârful turnului de fildeș, acasă, după graniți și în birourile voastre ieftine, mai bine pune'ți'vă la masă cu alții ca voi și puneți pe hârtie soluții care trebuiesc implementate indiferent de ce guvern e la putere, iar apoi postați aceste lucruri pe fb, în loc să vă dați cu părerea despre ceva ce nu vedeți decât prin filtrul manipulativ al celor care vă vor ratingul... altminteri sunteți nulități care ne fac să pierdem vremea citindu'le scuzele de 2 lei.
E plin război civil, iar țara are nevoie de noi integri și aplicați, nu revoltați sau cu capul plecați...
#sănefierușine
#unițifiinddiferiți
#viziunea
#revoltăparctică
#protestpașnic
De la a protesta și până la a deveni armata uneia din baricadele unui război purtat între cetățenii aceluiași stat, e cale lungă.
Suntem marionetele unoror interese(psd&alde vs pnl&usr) pe care oricât ne'am strădui nu le putem pricepe pe deplin.
În timpul în care noi(protestatari și jandarmi) ne "distrăm" luptându'ne ca'n perioada medievală, cu furci, bășini și pietre, Statul Român(condus de indiferent cine) cheltuie sute de mii de euro pe medicamente de resuscitare, echipe de intervenție, motorină, muniție pt arme de "păstrarea liniștii publice" etc.
În loc ca doctorii noștri să vegheze la căpătâiul bolnavilor, iar poliția să supravegheze cotloanele întunecate ale cartierelor rău famate, toate autoritățile statului sunt mobilizate în Piața Victoriei pt a controla situația ( riscul foarte mare al unei nenorociri fiind prezent indiferent cât de pașnici sunt protestatarii și aceasta datorită nr. mare de oameni aglomerați și dezorganizați - Btw, Metroul de la Victoriei a fost închis ieri pt că în cazul unui pericol fanatic ar fi fost aproape imposibilă intervenția în timp util (fiind arteră principală a orașului, ar fi putut isca o tragedie și deregla tot transportul subteran, în cazul unui incendiu, spre exemplu).-.
Deopotrivă, în timpul în care noi suntem ocupați să citim pe fb experiențele de ieri ale apropiaților noștri, hoții nevizați încă, ticăloșii, penalii din tabere vizate sau nu de noi prin acest protest, își văd în voie de combinații, stând la masă câte 5-6, scriind strategii, legi, contracte, făcând planuri și bucurându'se de viață și de fantezii.
Noi când avem să înțelegem că politica se face la masă și nu pe front? Când vom înțelege că interesele celor de la putere și opoziție sunt acelea de a ne ține ocupați pt a nu'i putea urmării real, de a ne induce în eroare și de a ne instiga la acțiuni instinctive, în locul celor gândite și strategice, care i'ar putea real afecta?
Când se vor prinde în "Hora Unirii" acele voci inteligente ale protestului, cu idei de schimbare, cu o propunere concretă de înlocuire a actualului guvern, cu un program de guvernare decent, cu viziune pe termen lung și pe care să'l poată vota în eventualitate, printr'un referendum, toată această națiune, știind încă dinainte pentru ce luptă?
Până atunci... luptăm în vag, chinuindu'ne și înrăindu'ne pentru ceva ce poate avea rezultate mult mai dezastruoase ca cele de până acum...
Iar voi, cei care stați în vârful turnului de fildeș, acasă, după graniți și în birourile voastre ieftine, mai bine pune'ți'vă la masă cu alții ca voi și puneți pe hârtie soluții care trebuiesc implementate indiferent de ce guvern e la putere, iar apoi postați aceste lucruri pe fb, în loc să vă dați cu părerea despre ceva ce nu vedeți decât prin filtrul manipulativ al celor care vă vor ratingul... altminteri sunteți nulități care ne fac să pierdem vremea citindu'le scuzele de 2 lei.
E plin război civil, iar țara are nevoie de noi integri și aplicați, nu revoltați sau cu capul plecați...
#sănefierușine
#unițifiinddiferiți
#viziunea
#revoltăparctică
#protestpașnic
sâmbătă, 4 august 2018
Balanța Calității Grandomaniei Festivaliere Românești
Îmi dau seama că defapt ideea de festival este total greșit înțeleasă la noi în țară.
Mă plângeam eu mai acuș că aș avea poftă să dansez, să petrec, să mă duc la un festival.
Mă plângeam eu mai acuș că aș avea poftă să dansez, să petrec, să mă duc la un festival.
Da ,la care, mă întreabă un concetățean: Păi de ce nu te duci și tu la Electric, la Untold?
Cum să-i explic eu omului că alea nu-s de fapt festivaluri?
Cum să-i explic eu omului că festival înseamnă mai mult decât o gălăgie scumpă menită să spele bani și creiere?
Cum să-i explic eu omului că festival înseamnă mai mult decât o gălăgie scumpă menită să spele bani și creiere?
Cum să-i explic eu că festival e despre cultură, despre oameni veniti de peste tot de pe glob să împărtășească idei și practici unii cu alții, e despre creație și performance, atat a protagoniștilor, cât și a participanților, e despre a sta în natură 5 zile sau mai bine, fara telefon mobil (pentru că pur și simplu nu'ți folosește la nimic acolo), e despre a dormi chiar și în mijlocul drumului dacă ai chef, știind că nimeni nu o să dea peste tine sau o să îți fure ceva, ba chiar e posibil să te trezesti invelit cu o păturică și cu o cana de ceai lângă tine.
Festival este despre schimb de experiență și beție în luciditate. E despre Paradis pe Pământ, despre locul în care nu-ți lipsește nimic pentru că ai tot ce îți trebuie, de la oameni, la posibilități, la vibe, la muzică, la liniște, la prieteni, la familie, la loc de joacă, la loc de muncă, la orice.
Festival este despre oameni care dansează 5-12 ore fără să fie nevoie să fi băgat pastile.
Festival este despre normalitate, dar la noi, la români, e greu cu astea...
La noi festival înseamnă să faci bani mulți, atât de mulți încât să-ți umple toți vecinii frigideru și într-un final pe tine oricum te doare la bascheți;
iar în rest, cui nu-i convine, vorba lui A.Ș. „felation for the nation”...
iar în rest, cui nu-i convine, vorba lui A.Ș. „felation for the nation”...
P.S. A nu se înțelege greșit. Nu am nimic cu Untold sau Electric și nici cu oamenii care merg la ele (uneori am râvnit și eu să ajung acolo); eu doar zic că astea nu sunt defapt festivaluri. Sunt un fel de hibrid între un festival și un gulag, unde, în principiu, oamenii se duc și le face plăcere să se înghesuie și să se calce în picioare...să le zicem „Gangstivaluri”.
miercuri, 1 august 2018
Păreri
Un cetățean zice:
Emanuel Pârvu
Emanuel Pârvu
Stiu ca o sa-mi atrag multe ganduri negative sau pareri in ceea ma priveste, putin pripite. Personal consider o anomalie sa circuli cu numere cu "muiepsd". La fel cum e de anormal sa circuli cu "muiepnl" sau "muiepnt" sau orice tip de "muieceva". De aici pana la "muielanegri" sau "muielaciori" sau "muielaevrei" nu mai e decat un singur pas. Orice muie spusa public si mai ales afisata public, atata timp cat orice copil de peste 7 ani stie sa citeasca, orice om in varsta este pe strada, orice tip de abuz de limbaj devine o insulta publica. Iar libertatea si democratia nu inseamna "daca nu esti cu noi, esti impotriva noastra", ci din contra, "esti liber sa faci ce vrei atata timp cat nu il deranjezi pe celalalt". Personal consider ca orice nudist pe o plaja normala nu are ce cauta. Pentru ca ar trebui sa fie pe o plaja de nudisti. Personal consider ca libertatea ar trebui exprimata cu mare grija pentru viitor, cu mare grija ce poate intelege un copil din asemenea tip de libertate si care vor fi gesturile lui la adolescenta cand stie ca "in Romania se poate orice".
Nu, nu cred ca ar trebui sa se poata orice. Nu cred ca iti poti inmatricula masina cu "fuckthequeen" si sa te plimbi pe la Buckingham.
Si voi crede pana voi muri ca fiecare e liber la parerea lui, atata timp cat si-o exprima civilizat, fara minciuna, chiar cu indignare dar fara violenta, cu respect fata de parerea celuilalt, cu respect fata de societate si valorile nationale (aici ma refer la cei care au scris muiepsd pe drapelul tarii).
Si e chiar funny, atata timp cat ramane pe facebook. Dar in momentul iesirii intr-o lume cu copii care intreaba ce e aia, care vor creste invatand ca poti sa urli, sa jignesti si sa faci orice in societate, nu cred ca mai e ok.
Nu, nu cred ca ar trebui sa se poata orice. Nu cred ca iti poti inmatricula masina cu "fuckthequeen" si sa te plimbi pe la Buckingham.
Si voi crede pana voi muri ca fiecare e liber la parerea lui, atata timp cat si-o exprima civilizat, fara minciuna, chiar cu indignare dar fara violenta, cu respect fata de parerea celuilalt, cu respect fata de societate si valorile nationale (aici ma refer la cei care au scris muiepsd pe drapelul tarii).
Si e chiar funny, atata timp cat ramane pe facebook. Dar in momentul iesirii intr-o lume cu copii care intreaba ce e aia, care vor creste invatand ca poti sa urli, sa jignesti si sa faci orice in societate, nu cred ca mai e ok.
Un alt cetățean răspunde:
Noi am crescut intr-o perioada si intr-un loc unde invatai sa injuri la putin timp dupa ce invatai sa vorbesti. Era oarecum inevitabil, toata lumea injura, la oras erau raspandite injuraturile mai noi si mai obscene, cu tenta sexuala, iar la tara cele clasice, religioase, cu dumnezei, grijanii si cristosi. Injuraturile erau complementare exprimarii, uneori chiar preluau rolul altor parti de vorbire, te ajutau sa te integrezi si sa te pozitionezi social, cu cat le stapaneai mai bine urcai in ierarhia grupului si aveai mai multe beneficii. Injuraturile te ajutau sa scapi de frustrare, cand ea devenea prea mare, iar cea adolescentina poate fi un chin, dupa cum stim cu totii; cu o injuratura bine data sau primita se putea evita un "razboi" intre gasti, sau o bataie de la bunici. O injuratura bine sincronizata te facea sa razi cu lacrimi, sau sa te simti jenat de ceva ce ai facut. Injuratura era si inca este, precum exprimarea in sine, o simpla unealta a omului, cu care acesta da forma, precum un sculptor, gandurilor, dorintelor si necesitatilor sale. Ea este parte din vocabularul majoritatii persoane. Un cuvant sau o expresie sunt percepute ca si injuratura datorita unor conventii sociale si nu datorita faptului ca au un sens intrinsec distructiv. O injuratura nu este intotdeauna o invectiva, ci, cel mai des, o figura de stil. Cred ca, mai important decat a ne manifesta indignarea fata de aceasta figura de stil, MUIEPSD, este sa incercam sa intelegem ce se afla in spate ei. Sa observam atent contextul social actual. Poate o sa descoperim ca aceasta figura de stil este potrivita vremurilor pe care le traim si are un rol in descatusarea si vindecarea unui popor asuprit.
Eu consimt.
marți, 31 iulie 2018
3 Smoked Olives Island Festival 2018
Limita între materialism și subzistență (spirit de afaceri și jecmăneala) este determinată de momentul în care ai posibilitatea să profiți de nevoia unui om de a bea apă și decizi să obțiii profit din asta. De la a obține 70 bani profit/sticlă și până la 7 lei profit/sticlă, e cam ca distanța între un homeless și un PSD-ist :)) (aceasta este o referire răutăcioasă la acei politicieni care din banii statului și'au făcut avere personală și zestre pt toată familia, nefiind neapărat vorba despre membrii ai partidului antemenționat).
Este nu lipsă de respect, ci mișelie, să fii singurul furnizor de apă potabilă într'un spațiu izolat, la un eveniment organizat de tine (cu scopul unui festival), să interzici accesul pe teritoriu cu apă potabilă, iar apoi să comercializezi apa la 0,5 l cu 9 lei sticla...
Există multe argumente pentru care într-o situație ca cea despre care vă vorbesc ar trebui să consideri că este de datoria ta, ca organizator, să oferi apă potabilă, la discreție, oaspeților tăi. În primul rând pentru că e vară și e caniculă, în al doilea rând pentru că în orice circumstanță, o gazdă bună, indiferent de posibilitățile sale, îi pune la dispoziție oaspetelui său (măcar) apă potabilă, la discreție, ca un semn de respect și considerație, și în al treilea rând, pentru că natura activităților propuse de tine (în cadrul evenimentului organizat) îndeamnă participantul la o serie de activități solicitante, ce duc treptat la deshidratare (dans, stat în soare, consum de stimulente, etc.).
Spun toate acestea pornind de la premisa că m-am simțit bine la festivalul 3SO, dar nu pot să ignor faptul că nu exista apă (sub formă de cisternă, robinet, orice) nici măcar pentru spălat pe mâini. E drept că ne aflam pe o insulă înconjurată de apă (Dunărea) și că existau 10 dușuri cu apă curată, dar festivalul se întindea pe (să zicem) 1km, iar o parte din toalete(cele mai solicitate) erau departe și de malul fluviului și de dușuri (la care era oricum coadă în majoritatea momentelor din zi)...deci spălatul pe mâini a fost un fel de lux pe care ni-l permiteam ocazional...
Insula pe care s-a petrecut festivalul este foarte frumoasă și explorabilă, îți deschide orizonturile, îți dă poftă de viață. Cu toate astea, deși am căutat să mă interesez, nu am aflat până la acest moment numele acestei insule. Mi se pare bizar... ( nici link-ul către locație, afișat pe pagina evenimentului, nu aduce clarificări in privința asta)
Mâncarea furnizată, pt mine(care mă declar relativ carnivoră) a fost destul de bună și diversificata, cu toate că prețurile erau cel puțin europene :)) Am apreciat în mod deosebit calitatea serviciilor oferite de tejghetărița de la standul cu grătar și ciorbe, care s'a arătat (indiferent de situație) amabilă și atentă, interacționând cu drag și bunăvoință. De aici mi'am cumpărat cea mai potrivită ciorbă de pește, pe care am savurat'o cu mare plăcere pe plajă, la umbra, sprijinită de un buștean. Excelentă!
Standul de cafea al festivalului a lăsat, însă, foarte mult de dorit. Deși atât cafeaua, cât și freshurile erau excelente, cozile pe care trebuia să le suporți pt a ajunge să le cumperi erau infinite, prețurile mari și atitudinea vânzătorilor marcată de o falsitate, indoloneță și aroganță cum rar am întâlnit vreodată la un bar de cafea. Poate că aș fi preferat și un stand cu o cafea mai "rudimentară" și un suc natural mai "ieftin", dar să pot să le achiziționez și consum la ora 7,8,9 sau când aveam poftă și nu la câteva ore distanță pentru că ori era stricat aparatul, ori n'aveau chef să ne servească, ori dormeau la ora la care în mod normal omul se trezește și dorește să bea o cafea... zic asta pentru că pot înțelege să nu permiți clienților festivalului tău să vină cu alimente și băutură de acasă(deși ai zonă de camping - in the middle of nature - ceea ce ar trebui să te facă să te gândești că poate omul are tabieturi pe care nu ai cum să le satisfaci întotdeauna), dar am pretenția ca atunci când o faci să dai omului posibilitatea să se simtă bine și să poată achiziționa ce are nevoie, fără să'l condiționezi de mood-ul unui functionar lipsit de profesionalism...
Pe mine, una, m'au supărat foarte tare gândacii și țânțarii. Pe plajă (unde era plăcut să stai uneori seara, pt că era mai liniște și puteai să ai parte de intimitate) nu aveai nimic pe care să te așezi, iar întreaga faună a insulei te cucerea și ataca într'o veselie (purici, urechelnițe și zeci de alte lighioane ale insulei). Vreau să zic că nu existau zone confortabile de chill. Pe de altă parte, dacă s'ar fi menționat undeva pe pagina evenimentului că orătăniile naturii sunt atât de agresive acolo, mi'aș fi amintit să iau măcar un autan cu mine...
Chiar și un foc de tabără ar fi putut să ajute (fumul fiind cunoscut ca un scut protector împotriva hămesiților de țânțari) și asta ar fi putut fi și un pretext simpatic de socializare plăcută și poate chiar productivă... ei bine, atât focul, cât și orice altă soluție pt a rezolva mâncărimea și diminua disconfortul lighioanelor a lipsit.
Muzica a fost pe alocuri foarte bună, pe alocuri obositoare. Cu toate astea, nu sunt o cunoscătoare a genului, deci nu mă pot declara mulțumită sau nemulțumită, (am ajuns la festival întâmplător și oricum pt alte motive decât DJii).
Deopotrivă, stau și mă gândesc : Eu sunt genul de om căruia îi place să meargă la festivaluri atât ca să socializeze, petreacă și danseze, cât și pentru a se relaxa, a învăța, și de ce nu, pt a lucra sau în fine, pt a mi le face pe ale mele (să scriu, să citesc, să schițez idei etc. ). Oare sunt singurul nebun care vede într'un festival și alt pretext decât acela de a fi "mort" zile întregi sau mai sunt și alții care merg la festivaluri pt a se reculege și remonta pe baricade? Iar dacă mai sunt și alții ca mine, nu cumva noi, aceștia, am fost discriminați într'un mod subtil și nonșalant prin acest festival care se pretindea eco, dar în cadrul căruia 90% din băutura și mâncare era comercializată în pahare și platouri de plastic, staniol și polstiren, lăsând să se formeze munți de gunoaie, chipurile colectate selectiv?
Eu m'am simțit bine la festival, dar asta probabil și pentru că am eu calitatea de a mă simți bine aproape orinde, și am avut norocul să am niște bani puși deoparte pt o excursie de acest gen, dar sincer, aș fi preferat să consum banii și pe alte lucruri decât pe mâncare și băutură. Poate un suvenir, poate un masaj, un joc de noroc, ceva :))
Vedeți, mă băieți, ce rău v'ați făcut că nu ne'ați lăsat nici măcar să ne spălăm pe mâini după festivalul vostru?
Să ziceți mersi dacă nu se sesizează opc-ul sau dacă nu poate nimeni dovedi că a luat vreo bubă de pe-acolo...
Rușinică. Imagine bună, probabil și intenții asemenea, dar rezultatele au scos la iveală faptul că mai aveți mult de lucru... la igienă(mai ales) și la ospitalitate. Mai mergeți și voi pe la festivaluri prin afară, mai întrebați și voi, mai lăsați și voi de la voi și poate anul viitor vă găsim mai curăței :) spor și Doamne ajută!
P.S. nu o luați în nume de rău. nici eu n'am luat'o. dar a cam venit timpul să trăim și noi normal în țara asta...
#3so
#avempretenții
#sepoatecalitateșiînRomânia
#viziunea
#schimbămsistemul
Este nu lipsă de respect, ci mișelie, să fii singurul furnizor de apă potabilă într'un spațiu izolat, la un eveniment organizat de tine (cu scopul unui festival), să interzici accesul pe teritoriu cu apă potabilă, iar apoi să comercializezi apa la 0,5 l cu 9 lei sticla...
Există multe argumente pentru care într-o situație ca cea despre care vă vorbesc ar trebui să consideri că este de datoria ta, ca organizator, să oferi apă potabilă, la discreție, oaspeților tăi. În primul rând pentru că e vară și e caniculă, în al doilea rând pentru că în orice circumstanță, o gazdă bună, indiferent de posibilitățile sale, îi pune la dispoziție oaspetelui său (măcar) apă potabilă, la discreție, ca un semn de respect și considerație, și în al treilea rând, pentru că natura activităților propuse de tine (în cadrul evenimentului organizat) îndeamnă participantul la o serie de activități solicitante, ce duc treptat la deshidratare (dans, stat în soare, consum de stimulente, etc.).
Spun toate acestea pornind de la premisa că m-am simțit bine la festivalul 3SO, dar nu pot să ignor faptul că nu exista apă (sub formă de cisternă, robinet, orice) nici măcar pentru spălat pe mâini. E drept că ne aflam pe o insulă înconjurată de apă (Dunărea) și că existau 10 dușuri cu apă curată, dar festivalul se întindea pe (să zicem) 1km, iar o parte din toalete(cele mai solicitate) erau departe și de malul fluviului și de dușuri (la care era oricum coadă în majoritatea momentelor din zi)...deci spălatul pe mâini a fost un fel de lux pe care ni-l permiteam ocazional...
Insula pe care s-a petrecut festivalul este foarte frumoasă și explorabilă, îți deschide orizonturile, îți dă poftă de viață. Cu toate astea, deși am căutat să mă interesez, nu am aflat până la acest moment numele acestei insule. Mi se pare bizar... ( nici link-ul către locație, afișat pe pagina evenimentului, nu aduce clarificări in privința asta)
Mâncarea furnizată, pt mine(care mă declar relativ carnivoră) a fost destul de bună și diversificata, cu toate că prețurile erau cel puțin europene :)) Am apreciat în mod deosebit calitatea serviciilor oferite de tejghetărița de la standul cu grătar și ciorbe, care s'a arătat (indiferent de situație) amabilă și atentă, interacționând cu drag și bunăvoință. De aici mi'am cumpărat cea mai potrivită ciorbă de pește, pe care am savurat'o cu mare plăcere pe plajă, la umbra, sprijinită de un buștean. Excelentă!
Standul de cafea al festivalului a lăsat, însă, foarte mult de dorit. Deși atât cafeaua, cât și freshurile erau excelente, cozile pe care trebuia să le suporți pt a ajunge să le cumperi erau infinite, prețurile mari și atitudinea vânzătorilor marcată de o falsitate, indoloneță și aroganță cum rar am întâlnit vreodată la un bar de cafea. Poate că aș fi preferat și un stand cu o cafea mai "rudimentară" și un suc natural mai "ieftin", dar să pot să le achiziționez și consum la ora 7,8,9 sau când aveam poftă și nu la câteva ore distanță pentru că ori era stricat aparatul, ori n'aveau chef să ne servească, ori dormeau la ora la care în mod normal omul se trezește și dorește să bea o cafea... zic asta pentru că pot înțelege să nu permiți clienților festivalului tău să vină cu alimente și băutură de acasă(deși ai zonă de camping - in the middle of nature - ceea ce ar trebui să te facă să te gândești că poate omul are tabieturi pe care nu ai cum să le satisfaci întotdeauna), dar am pretenția ca atunci când o faci să dai omului posibilitatea să se simtă bine și să poată achiziționa ce are nevoie, fără să'l condiționezi de mood-ul unui functionar lipsit de profesionalism...
Pe mine, una, m'au supărat foarte tare gândacii și țânțarii. Pe plajă (unde era plăcut să stai uneori seara, pt că era mai liniște și puteai să ai parte de intimitate) nu aveai nimic pe care să te așezi, iar întreaga faună a insulei te cucerea și ataca într'o veselie (purici, urechelnițe și zeci de alte lighioane ale insulei). Vreau să zic că nu existau zone confortabile de chill. Pe de altă parte, dacă s'ar fi menționat undeva pe pagina evenimentului că orătăniile naturii sunt atât de agresive acolo, mi'aș fi amintit să iau măcar un autan cu mine...
Chiar și un foc de tabără ar fi putut să ajute (fumul fiind cunoscut ca un scut protector împotriva hămesiților de țânțari) și asta ar fi putut fi și un pretext simpatic de socializare plăcută și poate chiar productivă... ei bine, atât focul, cât și orice altă soluție pt a rezolva mâncărimea și diminua disconfortul lighioanelor a lipsit.
Muzica a fost pe alocuri foarte bună, pe alocuri obositoare. Cu toate astea, nu sunt o cunoscătoare a genului, deci nu mă pot declara mulțumită sau nemulțumită, (am ajuns la festival întâmplător și oricum pt alte motive decât DJii).
Deopotrivă, stau și mă gândesc : Eu sunt genul de om căruia îi place să meargă la festivaluri atât ca să socializeze, petreacă și danseze, cât și pentru a se relaxa, a învăța, și de ce nu, pt a lucra sau în fine, pt a mi le face pe ale mele (să scriu, să citesc, să schițez idei etc. ). Oare sunt singurul nebun care vede într'un festival și alt pretext decât acela de a fi "mort" zile întregi sau mai sunt și alții care merg la festivaluri pt a se reculege și remonta pe baricade? Iar dacă mai sunt și alții ca mine, nu cumva noi, aceștia, am fost discriminați într'un mod subtil și nonșalant prin acest festival care se pretindea eco, dar în cadrul căruia 90% din băutura și mâncare era comercializată în pahare și platouri de plastic, staniol și polstiren, lăsând să se formeze munți de gunoaie, chipurile colectate selectiv?
Eu m'am simțit bine la festival, dar asta probabil și pentru că am eu calitatea de a mă simți bine aproape orinde, și am avut norocul să am niște bani puși deoparte pt o excursie de acest gen, dar sincer, aș fi preferat să consum banii și pe alte lucruri decât pe mâncare și băutură. Poate un suvenir, poate un masaj, un joc de noroc, ceva :))
Vedeți, mă băieți, ce rău v'ați făcut că nu ne'ați lăsat nici măcar să ne spălăm pe mâini după festivalul vostru?
Să ziceți mersi dacă nu se sesizează opc-ul sau dacă nu poate nimeni dovedi că a luat vreo bubă de pe-acolo...
Rușinică. Imagine bună, probabil și intenții asemenea, dar rezultatele au scos la iveală faptul că mai aveți mult de lucru... la igienă(mai ales) și la ospitalitate. Mai mergeți și voi pe la festivaluri prin afară, mai întrebați și voi, mai lăsați și voi de la voi și poate anul viitor vă găsim mai curăței :) spor și Doamne ajută!
P.S. nu o luați în nume de rău. nici eu n'am luat'o. dar a cam venit timpul să trăim și noi normal în țara asta...
#3so
#avempretenții
#sepoatecalitateșiînRomânia
#viziunea
#schimbămsistemul
miercuri, 25 iulie 2018
Senzație sub presiune
Senzație sub presiune
Doldora de văpăi între coaste
Şi sufletul e la locul lui?
E în piept sau în picior
Acum trăiesc sau astăzi mor?
Renasc sau prind pământul în picioare?
E nor sau sub această pâclă-i soare?
Să fie ziuduri?
Să fie lacătuşi?
Să fie poduri, căi sau uşi?
Să fie frig?
Să fie vineri? Să fie altă zi?
Sa fie cer? Cărări pustii?
Sa fie întâmplare, vis sau poezii?
E numai rece.
E numai gând de pace.
Dar cine în tăcere poate pace face?
Cât să mai caut, mai are rost s'astept?
S'accepți te face laş sau drept?
Să uiți te face mincinos sau purtător de vină?
Să ierți te îngreunează sau te'alină?
Când foamea nu'ti dă pace şi setea te bea ea
Când urlii în adâncuri şi afară'i canava
Când paşti uitări
Când taci cu nonşalanță
Mai are rost să te crezi taler în balanță?
Doldora de văpăi între coaste
Şi sufletul e la locul lui?
E în piept sau în picior
Acum trăiesc sau astăzi mor?
Renasc sau prind pământul în picioare?
E nor sau sub această pâclă-i soare?
Să fie ziuduri?
Să fie lacătuşi?
Să fie poduri, căi sau uşi?
Să fie frig?
Să fie vineri? Să fie altă zi?
Sa fie cer? Cărări pustii?
Sa fie întâmplare, vis sau poezii?
E numai rece.
E numai gând de pace.
Dar cine în tăcere poate pace face?
Cât să mai caut, mai are rost s'astept?
S'accepți te face laş sau drept?
Să uiți te face mincinos sau purtător de vină?
Să ierți te îngreunează sau te'alină?
Când foamea nu'ti dă pace şi setea te bea ea
Când urlii în adâncuri şi afară'i canava
Când paşti uitări
Când taci cu nonşalanță
Mai are rost să te crezi taler în balanță?
marți, 17 iulie 2018
Pact cu veșnicia
Cuprinde'te'aș cu ce apuc
Și cât, oricum
Căci e frumos, mult mai frumos
Să fii'nsoțit la drum!
Pe ploape poți sărutul meu
Și pe al meu răsfăț pășești
Fie'ne viața un album
De incredibile povești!
De dansul nostru scrie'vor
Nu doar citate scurte
Ci cărți întregi, bibliografii
Și mărturii cu sute...
Nu speculez, ci te provoc,
Tu, om născut din ape!
Să mă călăuzești în somn
De'ar fi lumea să crape
Ca lacrimile noastre verzi
Țărâna să'nzeiască
Și'acolo unde locu'i sterp
Minunea să se nască.
Iar unde mările sunt tulburi
Și oamenii se'neacă
Lăsa'vom ca iubirea Lui
Din noi punte să facă...
Și unde arșița e clocot
De fierbe apa în fântâni
"Să plouă!" vom striga la ceruri,
Că suntem oameni buni!
Și de vom întâlni la drum
Poate și oameni răi
Cu vorba și cu'al nostru cânt
Să-i ducem pe'alte căi
Și Domnul să ne ierte'atunci
Păcatele prostești
Căci lumea poate fi și Paradis
Când pe iubiri clădești
Nu'i vreme de umblat acum
Haihui în derivate
Căci întâlnindu'te îți spun
"Nainte, că se poate!" :)
Și cât, oricum
Căci e frumos, mult mai frumos
Să fii'nsoțit la drum!
Pe ploape poți sărutul meu
Și pe al meu răsfăț pășești
Fie'ne viața un album
De incredibile povești!
De dansul nostru scrie'vor
Nu doar citate scurte
Ci cărți întregi, bibliografii
Și mărturii cu sute...
Nu speculez, ci te provoc,
Tu, om născut din ape!
Să mă călăuzești în somn
De'ar fi lumea să crape
Ca lacrimile noastre verzi
Țărâna să'nzeiască
Și'acolo unde locu'i sterp
Minunea să se nască.
Iar unde mările sunt tulburi
Și oamenii se'neacă
Lăsa'vom ca iubirea Lui
Din noi punte să facă...
Și unde arșița e clocot
De fierbe apa în fântâni
"Să plouă!" vom striga la ceruri,
Că suntem oameni buni!
Și de vom întâlni la drum
Poate și oameni răi
Cu vorba și cu'al nostru cânt
Să-i ducem pe'alte căi
Și Domnul să ne ierte'atunci
Păcatele prostești
Căci lumea poate fi și Paradis
Când pe iubiri clădești
Nu'i vreme de umblat acum
Haihui în derivate
Căci întâlnindu'te îți spun
"Nainte, că se poate!" :)
marți, 10 iulie 2018
Soare 23
Ne înzeieşte cerul sau noi zeim la poala sa?
Ne spulberă furtuna sau noi ne omorâm în fuga fricii de a se întâmpla?
Ne trebuie pretexte sau suntem înşişi noi pretextul cel mai mare?
Suntem nemuritori sau doar ne bucurăm de caltatea de-a fi soare?
Suntem adevărați? Ne crede şi țărâna.
Iar cine se'ndoieşte, poate să pună mâna...
Cât despre realitate? O las doar să existe într'o beatitudine a fatalității şi inutilității cu care trăncăne neîncetat neadevăruri despre fantasticul palpabil şi astăzi salvator.
Dacă'i dădeam crezare, puteam chiar să şi mor...
Dar pentru armonie, progres şi omenie, eu am pariat pe viață şi viața'i fantezie!
Ne spulberă furtuna sau noi ne omorâm în fuga fricii de a se întâmpla?
Ne trebuie pretexte sau suntem înşişi noi pretextul cel mai mare?
Suntem nemuritori sau doar ne bucurăm de caltatea de-a fi soare?
Suntem adevărați? Ne crede şi țărâna.
Iar cine se'ndoieşte, poate să pună mâna...
Cât despre realitate? O las doar să existe într'o beatitudine a fatalității şi inutilității cu care trăncăne neîncetat neadevăruri despre fantasticul palpabil şi astăzi salvator.
Dacă'i dădeam crezare, puteam chiar să şi mor...
Dar pentru armonie, progres şi omenie, eu am pariat pe viață şi viața'i fantezie!
marți, 3 iulie 2018
Ia'ți zestrea
Dacă dragostea se face dintr'o bucată de'ntâplare şi soare
Noi facem dragoste la orice mal de mare.
Dacă a cerşi ce'i al tău de drept
Face obiectul principal al oricărui subiect
Eu te cerşesc de ani şi n'am să mă opresc
Până pe tine din tot ce faci am să te iubesc.
Limita nebuniei e mai aproape de mine
De când soarele meu te reprezintă pe tine
Şi rostul e viața trăită regeşte
Vreau să te zbați în mine ca un peşte
Flămând în hrănire
Scăldat în plăcere...
Ți'aş culege şi zeii dacă asta mi'ai cere!
Meandre sunt multe
Perfecți nu om fi
Dar dacă în viața asta tu m'ai iubi
Mai mult decât cerul şi decât dimineața
Eu aş putea să îți dăruiesc viața
Care nu are hotare de timp sau lege
Care poate orice mister să dezlege..
Şi mistere sunt multe,
Ai încredere'n mine
În adâncuri te voi iubi doar pe tine.
Si adâncul e tot,
De când ne cățărăm reciproc
Pe umerii celuilalt care ne da foc
Fără flamă şi fără intenții...
Noi suntem natura făra pretenții
Rezultatul e minunea
Armonia e scara
Doamne ce'aş vrea să se lungească vara!
Cât să trăim 7 vieți împreună acum.
Azi, mâine mai pavăm câte'un drum
Mâine va fi mai bine, suntem noi aici
Nu'i rost nici să te grabesti sau complici
Schimbarea e scopul
Din noi va porni
Dacă noi împreună de'acuma vom fi!
Noi facem dragoste la orice mal de mare.
Dacă a cerşi ce'i al tău de drept
Face obiectul principal al oricărui subiect
Eu te cerşesc de ani şi n'am să mă opresc
Până pe tine din tot ce faci am să te iubesc.
Limita nebuniei e mai aproape de mine
De când soarele meu te reprezintă pe tine
Şi rostul e viața trăită regeşte
Vreau să te zbați în mine ca un peşte
Flămând în hrănire
Scăldat în plăcere...
Ți'aş culege şi zeii dacă asta mi'ai cere!
Meandre sunt multe
Perfecți nu om fi
Dar dacă în viața asta tu m'ai iubi
Mai mult decât cerul şi decât dimineața
Eu aş putea să îți dăruiesc viața
Care nu are hotare de timp sau lege
Care poate orice mister să dezlege..
Şi mistere sunt multe,
Ai încredere'n mine
În adâncuri te voi iubi doar pe tine.
Si adâncul e tot,
De când ne cățărăm reciproc
Pe umerii celuilalt care ne da foc
Fără flamă şi fără intenții...
Noi suntem natura făra pretenții
Rezultatul e minunea
Armonia e scara
Doamne ce'aş vrea să se lungească vara!
Cât să trăim 7 vieți împreună acum.
Azi, mâine mai pavăm câte'un drum
Mâine va fi mai bine, suntem noi aici
Nu'i rost nici să te grabesti sau complici
Schimbarea e scopul
Din noi va porni
Dacă noi împreună de'acuma vom fi!
De pe vremea când trăiam împreună pe acoperiș
Imi place.
Îmi place la tine când te uiți în gol şi pierduți ți's ochii în albastrul mării Egee.
Îmi place când vântul îți vântură părul şi'ți împleteşte codițe în țurțuri de sare
Îmi place când stai în soare
Iar el se propteşte pe umerii tăi, reflectând infinitul parfumului pielii arămii
Îmi place pielea ta şi când dormi, croindu'şi drum de parfum în bucata mea de cearceaf
Îmi place de tine când pe mâini ai praf
Şi uscate ti's degetele şi grele de scrum.
Îmi place de tine când te întâlnesc pe drum şi'mi zici bunăziua
Iar întreaga lume se opreşte pe pioa
Şi oameni privesc
Şi copiii învață
Sărutul privirii şi rostul în viață.
Îmi place când cânți şi când îmi cânți numai mie
Îmi place când porți în mai multe feluri aceiaşi pălărie
Îmi place când stai şi pari să nu faci nimic
Îmi place când să ne atingem mai avem un pic.
Îmi place când dormi, vai cât îmi place de tine
De parcă somnul ar fi iubirea noastră în sine
Îmi place să vreau tot ce aş putea de la tine
Dar să fug, să m'ascund când aproape e bine
Îmi place să nu am nimic în potrivă
Când mârâi sau în urma mea tu stai stivă
Când mă aperi şi mă posezi făra drept
Îmi place când mă împresori aproape absent
Când eşti absurd şi cerşeşti viitorul
Când dragostea noastră e corul
Lumii întregi concentrate'ntr'o clipă
Îmi place că între noi nu exista pripă
Nu există nimeni şi nimic altceva
Decât fericirea de a iubi şi'a uita
Că alții au crezut imbecil şi stângaci
Că tu ai putea pentru alte motive să-mi placi.
Îmi place la tine când te uiți în gol şi pierduți ți's ochii în albastrul mării Egee.
Îmi place când vântul îți vântură părul şi'ți împleteşte codițe în țurțuri de sare
Îmi place când stai în soare
Iar el se propteşte pe umerii tăi, reflectând infinitul parfumului pielii arămii
Îmi place pielea ta şi când dormi, croindu'şi drum de parfum în bucata mea de cearceaf
Îmi place de tine când pe mâini ai praf
Şi uscate ti's degetele şi grele de scrum.
Îmi place de tine când te întâlnesc pe drum şi'mi zici bunăziua
Iar întreaga lume se opreşte pe pioa
Şi oameni privesc
Şi copiii învață
Sărutul privirii şi rostul în viață.
Îmi place când cânți şi când îmi cânți numai mie
Îmi place când porți în mai multe feluri aceiaşi pălărie
Îmi place când stai şi pari să nu faci nimic
Îmi place când să ne atingem mai avem un pic.
Îmi place când dormi, vai cât îmi place de tine
De parcă somnul ar fi iubirea noastră în sine
Îmi place să vreau tot ce aş putea de la tine
Dar să fug, să m'ascund când aproape e bine
Îmi place să nu am nimic în potrivă
Când mârâi sau în urma mea tu stai stivă
Când mă aperi şi mă posezi făra drept
Îmi place când mă împresori aproape absent
Când eşti absurd şi cerşeşti viitorul
Când dragostea noastră e corul
Lumii întregi concentrate'ntr'o clipă
Îmi place că între noi nu exista pripă
Nu există nimeni şi nimic altceva
Decât fericirea de a iubi şi'a uita
Că alții au crezut imbecil şi stângaci
Că tu ai putea pentru alte motive să-mi placi.
vineri, 15 iunie 2018
Magului
Mă crezi?
Îndrăgostita sunt de'un vis
Si'n mreaja lui ca niciodată eu m'am prins
Si zbier şi urlu în apus
Că mi'este dor de'al tău surâs
Şi cânt te văd pe tâmple'mi cresc coroane
Şi când te'aud din nou suspin
Că îmi eşti miere şi venin
Mi'eşti şi umbră şi abis
Mi'eşti stins ca să te'aprind din nou
Cu gândul la un nou ecou
Al voci tale'n întuneric
Esti veneric.
Eşti nespus
Eşti dus si'ntors
Eşti un miros
De aşternut in iarba uda şi senină
Eşti de vină...
Pentru adevăr!
Şi dor şi pofta şi delir şi pace
Eşti dimineața care'mi place
Eşti norul preferat
Eşti ziua la palat şi seara la bordel
Eşti flagel
Ce gâdilă în talpă şi pe pântec
Eşti cântec
Disonant în armonie!
Eşti pur şi simplu sentiment de poezie
Pe care nu aş scri-o să nu se irosească.
Sevă şi mister.
Te las pe cer ca în adâncuri să mă pierd
Şi să te'aştept
Cu gândul drept
Cu firea violină
Cu brațele'mbibate în benzină
Căci eu sunt foc
Pe legea mea
Şi ard de'ndată ce si'un deget tu'mi vei da!
Pustiu şi rece, te las acum
Si visul tu'ți petrece
Căci de vei evada vreo clipă din oniric
Te fac sa'mi scrii pe trup, tu, mag empiric!
Îndrăgostita sunt de'un vis
Si'n mreaja lui ca niciodată eu m'am prins
Si zbier şi urlu în apus
Că mi'este dor de'al tău surâs
Şi cânt te văd pe tâmple'mi cresc coroane
Şi când te'aud din nou suspin
Că îmi eşti miere şi venin
Mi'eşti şi umbră şi abis
Mi'eşti stins ca să te'aprind din nou
Cu gândul la un nou ecou
Al voci tale'n întuneric
Esti veneric.
Eşti nespus
Eşti dus si'ntors
Eşti un miros
De aşternut in iarba uda şi senină
Eşti de vină...
Pentru adevăr!
Şi dor şi pofta şi delir şi pace
Eşti dimineața care'mi place
Eşti norul preferat
Eşti ziua la palat şi seara la bordel
Eşti flagel
Ce gâdilă în talpă şi pe pântec
Eşti cântec
Disonant în armonie!
Eşti pur şi simplu sentiment de poezie
Pe care nu aş scri-o să nu se irosească.
Sevă şi mister.
Te las pe cer ca în adâncuri să mă pierd
Şi să te'aştept
Cu gândul drept
Cu firea violină
Cu brațele'mbibate în benzină
Căci eu sunt foc
Pe legea mea
Şi ard de'ndată ce si'un deget tu'mi vei da!
Pustiu şi rece, te las acum
Si visul tu'ți petrece
Căci de vei evada vreo clipă din oniric
Te fac sa'mi scrii pe trup, tu, mag empiric!
luni, 21 mai 2018
Suntem totul, ce puşca mea!
Condamnați la nesfârşit în trenul ăsta al necunoştinței, purtând mereu trena noastră de gânduri, îndoieli şi suspiciuni, neştiind cine suntem, ce vrem şi încotro ne îndreptam, trecând mereu pe lângă şansă.
"Ar fi putut să fie minunat", devin imnul împlinirii noastre aparente, când toate faptele noastre sunt judecate de restu - eroice, dar noi ne privim ca pe nişte epave inerte, care doar din inerție săvârşesc paradise şi descuie uşi închise, care suferă pe dinauntru mai mult decât pe dinafară, iar în jur suferința se revarsă în flori, parfumuri şi îndestulare - şampanie pentru toatălumea!
Se hrăneşte întreaga planetă din sângele nostru, iar noi nu ştim să ni'l bem unul altuia - prea beți de celălalt să ascultăm sau să privim, să înțelegem, să aşteptăm, să iubim mai mult decât pe noi înşine, iar pe noi ne iubim mult, la naiba, dacă n'ar fi aşa n'am binecuvânta în stânga şi'n dreapta, dar când ne întâlnim, vezi tu, nu e loc de celălalt, celălalt e prea mult, ocupă prea mult spațiu, prea mult gând, prea mult tu, ca să'l mai vezi şi pe el, ca să'ți aminteşti că el e tu şi tu eşti tot şi toți în jur sunt doar decorul în care voi doi vă faceți petrecerea frumoasă.
Ne pierdem atât de tare în pretextele astea bolnave că ne uităm pe noi şi dorințele noastre şi clipa prezenta e mai mult decât îți poți dori când sunt lângă tine şi ochelari de cal ni se aştern pe ochi. Suntem atât de mult! Cum să ne judeci? Cum să ne ierți?
Suntem totul, ce puşca mea!
Dacă ați înțelege voi măcar jumătate din adevăr, am fi noi prea mici să fim adevărați. Supereroii sunt copiii noştri, iar zeii ne sunt unchi şi mătuşi, rude de'a două, că nu ne ascundem nici în spatele divinității pentru faptele noastre.
Si beți, aşa, umani cum suntem, aşteptăm să fim pe'acel(e)aşi unde, de parcă n'am fi fost întotdeauna...
"Ar fi putut să fie minunat", devin imnul împlinirii noastre aparente, când toate faptele noastre sunt judecate de restu - eroice, dar noi ne privim ca pe nişte epave inerte, care doar din inerție săvârşesc paradise şi descuie uşi închise, care suferă pe dinauntru mai mult decât pe dinafară, iar în jur suferința se revarsă în flori, parfumuri şi îndestulare - şampanie pentru toatălumea!
Se hrăneşte întreaga planetă din sângele nostru, iar noi nu ştim să ni'l bem unul altuia - prea beți de celălalt să ascultăm sau să privim, să înțelegem, să aşteptăm, să iubim mai mult decât pe noi înşine, iar pe noi ne iubim mult, la naiba, dacă n'ar fi aşa n'am binecuvânta în stânga şi'n dreapta, dar când ne întâlnim, vezi tu, nu e loc de celălalt, celălalt e prea mult, ocupă prea mult spațiu, prea mult gând, prea mult tu, ca să'l mai vezi şi pe el, ca să'ți aminteşti că el e tu şi tu eşti tot şi toți în jur sunt doar decorul în care voi doi vă faceți petrecerea frumoasă.
Ne pierdem atât de tare în pretextele astea bolnave că ne uităm pe noi şi dorințele noastre şi clipa prezenta e mai mult decât îți poți dori când sunt lângă tine şi ochelari de cal ni se aştern pe ochi. Suntem atât de mult! Cum să ne judeci? Cum să ne ierți?
Suntem totul, ce puşca mea!
Dacă ați înțelege voi măcar jumătate din adevăr, am fi noi prea mici să fim adevărați. Supereroii sunt copiii noştri, iar zeii ne sunt unchi şi mătuşi, rude de'a două, că nu ne ascundem nici în spatele divinității pentru faptele noastre.
Si beți, aşa, umani cum suntem, aşteptăm să fim pe'acel(e)aşi unde, de parcă n'am fi fost întotdeauna...
vineri, 18 mai 2018
Trenuind pe cai venind
Un somn bizar se lasă peste noi. Peste tren
De parcă am fi martori la un plen
De parcă noaptea ar fi mai parşiva şi mai rapitoare azinoapte
De parcă şinele ar fi cântece de sirene sau şoapte
Parcă trenul ăsta are să meargă mai mult ca de'obicei
Parcă-i mai lung ca niciodată drumul până la ei
Până'n abis
Unde glasu'i stins
Unde deşi se petrece
Vântul bate mai crud şi mai rece...
Acolo jos, în sud vreau să zic
De data asta mă grăbesc s'ajung şi niciunpic...
Ştiu ce am de facut si parcă m'aş duce pentru prima dată
La o poartă
Iar în spatele ei nu ştiu dacă găsesc întamplare sau soartă
Este ceață, în suflet şi la mine pe față
Este ghiață, dar parcă se topeşte cu fiecare milă
Pe care o bag ca pe o pastilă
Să'mi înece amarul
Să'mi treacă capul
Să m'apuce pofta
Să dorm. Adânc. Ca'ntr'un vis al vieții de fiecare noapte
Când eşti aproape şi nu vreau nimic de la tine.
Când îți dai toată silința să fie bine
Când eu sunt rea iar tu eşti ca o păpuşă
Care aşteaptă să'şi sărute iubitul la uşă
Ca o stea care nu cade niciodată,
Doar se plimbă
Ca un copil care'şi trage un părinte de limbă.
Acolo, în visele mele, tu eşti mai simplu şi mai adevărat ca în realitate
Eşti aproape chiar dacă te dai departe
Eşti uman, ai idei, vise şi decepții...
În visele mele ții piept vieții
Esti exotic şi exuberant
Ca o mireasmă de soc şi cocktail flambant
Ca o duminică dimineață în care ... e răcoare şi soare...
Trenul merge înainte,
Gălăgia e în toi
Da' nu la noi în noapte
La noi în noapte e doar şuier continuu de ceainic încins
Pentru că în dormitor focul e aprins
Pentru că pe divan doarme mâța hapsână
Complăcutătoată în câlți şi zdrențe de lână
Pentru că lumina e stinsă
Iar lumina difuză din lumea de'afară
E astăzi timidă, caldă şi'uşoară
E de vară, lângă o apă fără țânțari
Unde s'a adunat un grup de fugari
Şi în taina serii s'au pus pe băut
Până să se abțină n'au mai putut
Şi'au făcut dragoste cu conştiința
Care de'acea dată era una cu credința
Că viitorul e de'acuma mai simplu şi pur
Avându'se unul pe altul în jur...
De parcă am fi martori la un plen
De parcă noaptea ar fi mai parşiva şi mai rapitoare azinoapte
De parcă şinele ar fi cântece de sirene sau şoapte
Parcă trenul ăsta are să meargă mai mult ca de'obicei
Parcă-i mai lung ca niciodată drumul până la ei
Până'n abis
Unde glasu'i stins
Unde deşi se petrece
Vântul bate mai crud şi mai rece...
Acolo jos, în sud vreau să zic
De data asta mă grăbesc s'ajung şi niciunpic...
Ştiu ce am de facut si parcă m'aş duce pentru prima dată
La o poartă
Iar în spatele ei nu ştiu dacă găsesc întamplare sau soartă
Este ceață, în suflet şi la mine pe față
Este ghiață, dar parcă se topeşte cu fiecare milă
Pe care o bag ca pe o pastilă
Să'mi înece amarul
Să'mi treacă capul
Să m'apuce pofta
Să dorm. Adânc. Ca'ntr'un vis al vieții de fiecare noapte
Când eşti aproape şi nu vreau nimic de la tine.
Când îți dai toată silința să fie bine
Când eu sunt rea iar tu eşti ca o păpuşă
Care aşteaptă să'şi sărute iubitul la uşă
Ca o stea care nu cade niciodată,
Doar se plimbă
Ca un copil care'şi trage un părinte de limbă.
Acolo, în visele mele, tu eşti mai simplu şi mai adevărat ca în realitate
Eşti aproape chiar dacă te dai departe
Eşti uman, ai idei, vise şi decepții...
În visele mele ții piept vieții
Esti exotic şi exuberant
Ca o mireasmă de soc şi cocktail flambant
Ca o duminică dimineață în care ... e răcoare şi soare...
Trenul merge înainte,
Gălăgia e în toi
Da' nu la noi în noapte
La noi în noapte e doar şuier continuu de ceainic încins
Pentru că în dormitor focul e aprins
Pentru că pe divan doarme mâța hapsână
Complăcutătoată în câlți şi zdrențe de lână
Pentru că lumina e stinsă
Iar lumina difuză din lumea de'afară
E astăzi timidă, caldă şi'uşoară
E de vară, lângă o apă fără țânțari
Unde s'a adunat un grup de fugari
Şi în taina serii s'au pus pe băut
Până să se abțină n'au mai putut
Şi'au făcut dragoste cu conştiința
Care de'acea dată era una cu credința
Că viitorul e de'acuma mai simplu şi pur
Avându'se unul pe altul în jur...
miercuri, 16 mai 2018
Fight Connection
Aștept de-atâta vreme
să te găsesc
să te miros
Oare ești tu? Ești chiar tu?
Fantomatic, bizar
îmbrăcat în mister
să plâng sau să zbier...
Să fie adevărat? M-ai chemat la palat?
Ești încă viu, puternic, pustiu
cum te știu
mânios și puțin hazliu
Ești al meu?
Doamne- Dumnezeu, ce-i cu ochiul meu?
E curat sau vede stricat?
E bine calat sau iar a plecat?
Ochișor, ce vezi tu defapt, puișor?
Constrâns în cercul meu restrâns
Împodobit cu cioburi și proiecte
Renasc din tot și nasc pe unde-apuc
Când nu e loc, în altul eu mă duc
Când nu e timp, am timp de nu apuc
Când nu e rost, se leagă alte scopuri
Când nu e foc, se-aprind și alte lucruri
Când nu ești tu, ești tu în tot ce fac
Când suntem, e totul pac-pac-pac...
Pe tine sunt totuși supărată
Căci n-am primit nicio șoaptă
De o întreagă veșnicie!
Și-mi plăcea ca ea să fie..
Deși tre să recunosc
Că m-am îmbăiat în mosc
Și de tine m-am lipsit
De parc-ai fost pedepsit.
Acum nu prea știu ce simt
Și se-apropie în grabă
Cea de sâmbătă paradă
Unde ne vom întâlni
Și din nou ne vom privi...
Cad a gândurilor pradă.
Cine ești și ce-ți propui?
Încă sunt a nimănui?
Îmi e frică, ești al cui?
Va fi încă primăvară?
Este chiar a 10-a oară?
Ești cu mine?
Și la grele și la bine?
Foarte bine?
Mereu bine?
Cel mai bine?
Până când vrem noi... în fine?
să te găsesc
să te miros
Oare ești tu? Ești chiar tu?
Fantomatic, bizar
îmbrăcat în mister
să plâng sau să zbier...
Să fie adevărat? M-ai chemat la palat?
Ești încă viu, puternic, pustiu
cum te știu
mânios și puțin hazliu
Ești al meu?
Doamne- Dumnezeu, ce-i cu ochiul meu?
E curat sau vede stricat?
E bine calat sau iar a plecat?
Ochișor, ce vezi tu defapt, puișor?
Constrâns în cercul meu restrâns
Împodobit cu cioburi și proiecte
Renasc din tot și nasc pe unde-apuc
Când nu e loc, în altul eu mă duc
Când nu e timp, am timp de nu apuc
Când nu e rost, se leagă alte scopuri
Când nu e foc, se-aprind și alte lucruri
Când nu ești tu, ești tu în tot ce fac
Când suntem, e totul pac-pac-pac...
Pe tine sunt totuși supărată
Căci n-am primit nicio șoaptă
De o întreagă veșnicie!
Și-mi plăcea ca ea să fie..
Deși tre să recunosc
Că m-am îmbăiat în mosc
Și de tine m-am lipsit
De parc-ai fost pedepsit.
Acum nu prea știu ce simt
Și se-apropie în grabă
Cea de sâmbătă paradă
Unde ne vom întâlni
Și din nou ne vom privi...
Cad a gândurilor pradă.
Cine ești și ce-ți propui?
Încă sunt a nimănui?
Îmi e frică, ești al cui?
Va fi încă primăvară?
Este chiar a 10-a oară?
Ești cu mine?
Și la grele și la bine?
Foarte bine?
Mereu bine?
Cel mai bine?
Până când vrem noi... în fine?
marți, 8 mai 2018
Ție, Viitorule!
Îmi place atât de mult când ajung acasa
Beata
Să mă lipesc cu capul de uşă
În timp ce încerc să ghicesc iar şi iar forma broaştei
În timp ce îi mulțumesc lui Dumnezeu că n'am fost violata nici azi
În timp ce uşa se pregăteşte să scârțâie primitor ca de fiecare dată
Când mă aşteaptă
Să îmi dezvăluie mirosul de praf şi ulei rânced evadat din bucătărie.
Îmi place mai apoi când intru în dormitor şi pe întuneric mi'aduc aminte cât de bine e acasă
Cât de bine e să fi lăsat la prânz geamul deschis, chiar dacă a plouat
Şi cât de bine e să te urci încălțat în pat
Chiar dacă ieri ai făcut curat...
Cât de bine e să trăieşti!
Dar hei, cine stă aici, lângă mine şi ascultă toată această odă a nesfârşitului delir etilic?
Să fie oare alterego?
Ecranul telefonului îmi spune că bateria nu'i suficientă ca să'mi lumineze calea...
Beau încă bere la sticlă, vorba Tinei
Şi dau vina pe vărul vinei
Vorba vine...
Lângă mine e nimeniul atât de plin de interes să mă dezbrace şi să mă descopere în cearceafuri reci
Lângă mine sunt amintirile atâtor suflete care'au dormit pe locul din dreapta
Unele ieri, altele mâine, cele mai multe au fost odată
Azi? E doar un aer ce'l respiră perna acum nesufocată
Mă mănâncă capul
Mă mănâncă mintea
Mă mănâncă mâna
Numai stomacul, săracul,
El nu mănâncă prea multe...
Mi'e dor de tine, umbră ce n'ai poposit niciodată până acum pe sânul meu,
Pe pofta mea, sorbându'mi suflul singur
Mi'eşti ca şi'aici, străin şi rece
Cald prin textură şi armură
Bizar înflăcărat să nu'mi zici multe
Căci vorbele sunt prea puține ca să poată spune cât ne'am iubi noi dacă am putea
Dar s'ar putea ca noi să ne iubim?
Străin lăsat în voia sorți în alta parte'a parcului şi'a lumii,
După ce ore'n şir eu pentru tine ochii mi i'am ascuns, pândindu'te timid ca un cobzar păzindu'şi coarda cea mai dragă
"Să nu ma vadă nimeni", îmi ziceam !
În timp ce în tăcerea nopții savuram
Profilul tău
Şi umeri, omoplați
Şi tălpile'ți ghiceam
Căci ale tale's moi şi suave şi reci
Ca de delfin...
De'ai fi acum aici să'mi mângâi gamba cu piciorul şi să mă'ntrebi cu glasul tainic, pe'ntuneric, de ce n'aprind lumina...
Eu ți'aş răspunde
Căci n'am nevoie să te văd ca să pricep că eşti al meu
Căci n'ai nevoi când suntem amândoi lipiți ca într'o şoaptă
Deşi distanțe, mări, tărâmuri poate astăzi ne despart...
Mi'esti drag ca o şopârlă ce'aş lua'o'n gură să mi se zbată şi să mă sufoce
Fiindu'mi frică şi totodată poftă să o'nghit!
Străin naiv, cu vorba'ți dulce miere
Ce n'aduci supărare sau venin
Nici dacă spui prostii...
Timid suav, cleştar neprihănit
Poadoabă de'admirat şi de iubit,
Sărută'mi ochii obosiți de'atâtea căutări absurde în abis
Dornice să te vadă cât mai eşti..
Iubesc adânc orice ființă
Dar pe a ta proiecție'o poftesc!
Să'mi stea pe buze ca un fir de muşețel
Parfum celest atât de pământean!
Să te mai zbați sau să te risipeşti e'n van
Căci te respir cu poftă chiar de nu mi te dai,
Nu eşti aici, dar eu te rog, mai stai!
Căci...
Şi de umbra ta e poate efemeră
M'aprinde harnică ca o Venera
Şi îmi şopteşte fără nonşalanță
Să mă descalț, căci am la vis restanță.
Iar eu privindu'te cum stai inexistent
În dreapta mea, grăind acum potent
Mă las purtată în cearceafurile reci
În care într'o zi, până la urmă, cu mine'ai să petreci!
Beata
Să mă lipesc cu capul de uşă
În timp ce încerc să ghicesc iar şi iar forma broaştei
În timp ce îi mulțumesc lui Dumnezeu că n'am fost violata nici azi
În timp ce uşa se pregăteşte să scârțâie primitor ca de fiecare dată
Când mă aşteaptă
Să îmi dezvăluie mirosul de praf şi ulei rânced evadat din bucătărie.
Îmi place mai apoi când intru în dormitor şi pe întuneric mi'aduc aminte cât de bine e acasă
Cât de bine e să fi lăsat la prânz geamul deschis, chiar dacă a plouat
Şi cât de bine e să te urci încălțat în pat
Chiar dacă ieri ai făcut curat...
Cât de bine e să trăieşti!
Dar hei, cine stă aici, lângă mine şi ascultă toată această odă a nesfârşitului delir etilic?
Să fie oare alterego?
Ecranul telefonului îmi spune că bateria nu'i suficientă ca să'mi lumineze calea...
Beau încă bere la sticlă, vorba Tinei
Şi dau vina pe vărul vinei
Vorba vine...
Lângă mine e nimeniul atât de plin de interes să mă dezbrace şi să mă descopere în cearceafuri reci
Lângă mine sunt amintirile atâtor suflete care'au dormit pe locul din dreapta
Unele ieri, altele mâine, cele mai multe au fost odată
Azi? E doar un aer ce'l respiră perna acum nesufocată
Mă mănâncă capul
Mă mănâncă mintea
Mă mănâncă mâna
Numai stomacul, săracul,
El nu mănâncă prea multe...
Mi'e dor de tine, umbră ce n'ai poposit niciodată până acum pe sânul meu,
Pe pofta mea, sorbându'mi suflul singur
Mi'eşti ca şi'aici, străin şi rece
Cald prin textură şi armură
Bizar înflăcărat să nu'mi zici multe
Căci vorbele sunt prea puține ca să poată spune cât ne'am iubi noi dacă am putea
Dar s'ar putea ca noi să ne iubim?
Străin lăsat în voia sorți în alta parte'a parcului şi'a lumii,
După ce ore'n şir eu pentru tine ochii mi i'am ascuns, pândindu'te timid ca un cobzar păzindu'şi coarda cea mai dragă
"Să nu ma vadă nimeni", îmi ziceam !
În timp ce în tăcerea nopții savuram
Profilul tău
Şi umeri, omoplați
Şi tălpile'ți ghiceam
Căci ale tale's moi şi suave şi reci
Ca de delfin...
De'ai fi acum aici să'mi mângâi gamba cu piciorul şi să mă'ntrebi cu glasul tainic, pe'ntuneric, de ce n'aprind lumina...
Eu ți'aş răspunde
Căci n'am nevoie să te văd ca să pricep că eşti al meu
Căci n'ai nevoi când suntem amândoi lipiți ca într'o şoaptă
Deşi distanțe, mări, tărâmuri poate astăzi ne despart...
Mi'esti drag ca o şopârlă ce'aş lua'o'n gură să mi se zbată şi să mă sufoce
Fiindu'mi frică şi totodată poftă să o'nghit!
Străin naiv, cu vorba'ți dulce miere
Ce n'aduci supărare sau venin
Nici dacă spui prostii...
Timid suav, cleştar neprihănit
Poadoabă de'admirat şi de iubit,
Sărută'mi ochii obosiți de'atâtea căutări absurde în abis
Dornice să te vadă cât mai eşti..
Iubesc adânc orice ființă
Dar pe a ta proiecție'o poftesc!
Să'mi stea pe buze ca un fir de muşețel
Parfum celest atât de pământean!
Să te mai zbați sau să te risipeşti e'n van
Căci te respir cu poftă chiar de nu mi te dai,
Nu eşti aici, dar eu te rog, mai stai!
Căci...
Şi de umbra ta e poate efemeră
M'aprinde harnică ca o Venera
Şi îmi şopteşte fără nonşalanță
Să mă descalț, căci am la vis restanță.
Iar eu privindu'te cum stai inexistent
În dreapta mea, grăind acum potent
Mă las purtată în cearceafurile reci
În care într'o zi, până la urmă, cu mine'ai să petreci!
duminică, 6 mai 2018
Dragnettes
Statul drept?
Statul paralel.
Oricum în România
Ambele sunt cam lafel...
România în epoca fetish
Nu și-o mai trage pe la colțuri
Nici în tufiș
Nici măcar pe furiș...
Cu toții direct
Nu ne-o ardem fățiș
Dacă Dragnea ar fi o prostituată
În zilele noastre, ar avea cea mai mare plată.
Toată România pe Dragnea vrea să-l fută
De la mari profesori, la ultima tută!
Atâta populație ar vrea să-i dea la muie
Că dac-ar plăti toți...
Țara ar putea în clasamente să suie!
Dragnea e cel mai vestit.
Oricine și-ar dori
Să fie-al să iubit...
Cu mustăcioara lui
Perversă și gingașă
Te face să poftești
Următoarea gogoașă!
Iar stilul lui...
Boem și Nonșalant
Te face să-l aștepți
Ca pe-un amant pedant!
Cum face el cu ochiul!
Cum ține el puterea!
Cum e stăpânul lumii
Și mângâie averea
Iubitei noastre patrii
Unitului popor
Ce are-n minte numai
Violuri și omor...
Dar Dragnea nu se lasă
Deloc intimidat.
Răspunde provocării
Nu poate fi filat
Căci se desurcă tactic
Cu stil și cu simț practic
Și dacă nu-ți convine...
Zâmbește pentru tine!
Cu freza pregătită
Cu fracul descheiat
Domnește la tribună
Ca un descreierat!
E consecvent, aspiră
Și cu diplomație
Face din tot ce prinde
Subiect de comedie!
Improvizează, știe
Gândește și jonglează
De-aceea pe român
Profund îl enervează...
Căci într-o țară de-un miserupism vulgar
S-a ridicat un vodă proțap la galantar
Ironic și fantastic, parșiv, provocator
Ce-atrage sexualmente
Fetish-ul de popor!
joi, 19 aprilie 2018
Melodia conștiinței muzicale
Delirez
Mă metamorfozez
Te pictez
În şoapte şi vise
În dureri şi premise
În sentimente închise
În nori
Mi'e poftă de zori
Să te văd în culori
Când ultimele clipe de oniric
Te poartă prin mine
Te spală de vine
Mă îngroapă în tine
Şi mă trezesc...
Si clipeesc.
Tu eşti undeva prin telefon
Aud un zvon
Mă ridic, plec din somn
Plec în visul ciudat
Unde eşti adevărat
Să te văd
Să'mi zâmbeşti
Iar să mă păcăleşti
Pui de drac
Îți vin eu de hac
Te îmbrac în iubire
Te fac eu şi mire
Te fac Dumnezeu
Awleeeu...
Eşti al meu?
Dar eu sunt a ta?
Oare mâine vom uita
Ce'i cu noi?
Realitate sau vis
Obiectivul atins...
Dragosteee...
Te îmbrac în iubire
Te fac eu şi mire
Te fac Dumnezeu
Awleeeu
Mă metamorfozez
Te pictez
În şoapte şi vise
În dureri şi premise
În sentimente închise
În nori
Mi'e poftă de zori
Să te văd în culori
Când ultimele clipe de oniric
Te poartă prin mine
Te spală de vine
Mă îngroapă în tine
Şi mă trezesc...
Si clipeesc.
Tu eşti undeva prin telefon
Aud un zvon
Mă ridic, plec din somn
Plec în visul ciudat
Unde eşti adevărat
Să te văd
Să'mi zâmbeşti
Iar să mă păcăleşti
Pui de drac
Îți vin eu de hac
Te îmbrac în iubire
Te fac eu şi mire
Te fac Dumnezeu
Awleeeu...
Eşti al meu?
Dar eu sunt a ta?
Oare mâine vom uita
Ce'i cu noi?
Realitate sau vis
Obiectivul atins...
Dragosteee...
Te îmbrac în iubire
Te fac eu şi mire
Te fac Dumnezeu
Awleeeu
Primele semne
Fără cuvinte mă îngrop în aşternut
Nu ştiu ce'a fost asta, dar încă mai duc
Fiori, senzatii, plăcere cuvânt
Ia mă cât încă mai sunt.
Întuneric. Nu'i nimic alceva
Mintea se zbate, sărmana şi ea
Aş vrea chiar acum să dau timpu'napooi
Caci poate acum mă ridic din norooi
Nu mai pooot
Sângele'n mine loveşte prea tare
Nu mai am glas, amintiri sau culoare
Nu mai simt timpul şi nici pe noi doi
Suntem prea îmbrăcăți să ne vedem gooi.
Cine esti tu si de ce ai venit
Furios şi voios
Aproape te'am iubit...
Ai plecaat. N'ai ştiut
Ca eu broderia ți'aş fi cusut
Că eu te'aş purta pe cărări înflorite
Să te tăvălesc în picturi zăpacite.
Te adoor cât se poate de sonor
Simt că mor
Şimt că zbor
Îmi e sufletul motor
Te'as atinge dar nu ştiu
Hai iubeşte'mă, sunt viu!
Gingerbread, ceai de tei
Şi cât kinderbueno vrei
Buze arse, negre buze
Băgați'as fior prin bluze
Mângâiere şi parfum
Hai să ne iubim în drum!
Nu ştiu ce'a fost asta, dar încă mai duc
Fiori, senzatii, plăcere cuvânt
Ia mă cât încă mai sunt.
Întuneric. Nu'i nimic alceva
Mintea se zbate, sărmana şi ea
Aş vrea chiar acum să dau timpu'napooi
Caci poate acum mă ridic din norooi
Nu mai pooot
Sângele'n mine loveşte prea tare
Nu mai am glas, amintiri sau culoare
Nu mai simt timpul şi nici pe noi doi
Suntem prea îmbrăcăți să ne vedem gooi.
Cine esti tu si de ce ai venit
Furios şi voios
Aproape te'am iubit...
Ai plecaat. N'ai ştiut
Ca eu broderia ți'aş fi cusut
Că eu te'aş purta pe cărări înflorite
Să te tăvălesc în picturi zăpacite.
Te adoor cât se poate de sonor
Simt că mor
Şimt că zbor
Îmi e sufletul motor
Te'as atinge dar nu ştiu
Hai iubeşte'mă, sunt viu!
Gingerbread, ceai de tei
Şi cât kinderbueno vrei
Buze arse, negre buze
Băgați'as fior prin bluze
Mângâiere şi parfum
Hai să ne iubim în drum!
joi, 12 aprilie 2018
Melasă
Sa te dobor sau sa'ngenunchi a cere?
Esti frică sau putere
Impas sau vis
Popas sau loc de adăpare?
Lan de porumb sau rază de uitare?
Mi'e dorul în gâtlej
Sau sulița în coastă?
Sunt eu lucid sau trec doar printr'o pasă?
Mi'e foame sau mi'e sete
De tine care esti miros şi gând şi soaptă şi'adevăr...
Sunt un sărut sau doar un simplu măr?
Să mă ridic sau iute să cobor?
E drumul lin sau zbor eu pe covor?
Să te salvez sau să strig ajutor?
Mai bine tac şi'aştept
Mai bine te pândesc !
Sau dacă ocolesc?
Proastă să fiu?
Noroc să am.
Bogat cu tine chiar dacă nu am nici un ban?
Sărac fără de tine?
Sărac fără de rost...
De tine să mă bucur
sau să țin iar post?
9 vieți şi 7 gânduri
Să le joc cu tine'n horă
Mi'ar plăcea...
hăituită să mă las?
Cum aş putea?
Când eşti primăvară vie
cu miros de toamnă rece
Care traversează iute orice trup
Şi îl petrece
Care calcă pe'arendaşi
Şi transformă'n iepuraşi
Care suflă vară'n gene
Şi petale'n curte cerne
Care focus reprezintă
Şi când trage înfige țintă!
Las deci dialectica
Şi făcând pe sceptica
Eu te'ntreb numai atât:
M'ai iubit cât m'ai urât
În aceea, seara rece
Când ai lăsat'o să plece?
Esti frică sau putere
Impas sau vis
Popas sau loc de adăpare?
Lan de porumb sau rază de uitare?
Mi'e dorul în gâtlej
Sau sulița în coastă?
Sunt eu lucid sau trec doar printr'o pasă?
Mi'e foame sau mi'e sete
De tine care esti miros şi gând şi soaptă şi'adevăr...
Sunt un sărut sau doar un simplu măr?
Să mă ridic sau iute să cobor?
E drumul lin sau zbor eu pe covor?
Să te salvez sau să strig ajutor?
Mai bine tac şi'aştept
Mai bine te pândesc !
Sau dacă ocolesc?
Proastă să fiu?
Noroc să am.
Bogat cu tine chiar dacă nu am nici un ban?
Sărac fără de tine?
Sărac fără de rost...
De tine să mă bucur
sau să țin iar post?
9 vieți şi 7 gânduri
Să le joc cu tine'n horă
Mi'ar plăcea...
hăituită să mă las?
Cum aş putea?
Când eşti primăvară vie
cu miros de toamnă rece
Care traversează iute orice trup
Şi îl petrece
Care calcă pe'arendaşi
Şi transformă'n iepuraşi
Care suflă vară'n gene
Şi petale'n curte cerne
Care focus reprezintă
Şi când trage înfige țintă!
Las deci dialectica
Şi făcând pe sceptica
Eu te'ntreb numai atât:
M'ai iubit cât m'ai urât
În aceea, seara rece
Când ai lăsat'o să plece?
miercuri, 4 aprilie 2018
Ai grijă, că am pus ochii pe tine.
Eu sunt ea
Eu sunt el
Eu suntem noi
Goi amandoi
Într'o camera plină cu noroi
Stăm ca doi strigoi
Amorțiți, cu părul vâlvoi
Uitând de voi
Cei moi
Cei care faceți întotdeauna tărăboi
Şi în oraş şi în vazoi
Oameni sloi
Cu cranii de boi
Aşteptând să vă pice în traistă gologani noi
De parcă singura voastră hrană ar veni de la ciocoi.
Fumăm trişti.
Fumăm închis
În aer lipsit de aspirații sau dichis
În aer pătat de vin şi pofte vulgare amarnic
În aer care are în el şi ceva tainic
Sunt trăitor sau doar un biet crainic?
M'am înlesnit în a mă detaşa chiar şi de mine
Mă privesc de sus
Mă simt supus
Mie sau unui presupus?
Mi'e frică de ce nu's.
Mi'e teamă că mai sus m'am pus
Oare sunt încă aici s'au m'am dus?
Oare am venit de bună voie sau tu m'ai adus?
Mă înec în tine şi'n imperfecțiunea ta regală
Pe care o pieptăn petală cu petală
Şi'o alint, şi' o dezmierd şi'o visez de 3 sau patru ori pe noapte
Ca şi cum dragostea noastră ar face fapte din şoapte.
Şovăi când mă ating prima dată de tine şi deşi te privesc ca pe'un îndemn
În mine clocoteşte frica, eşti un semn sau semne ai să'mi laşi tu, ca şi alții, jigodie frumoasă,
turtă dulce din melasă,
mă transformi în animal!
Gândeşti? E cu putință?
Îmi storci undelemn din credință!
Mă măsori,
Mă strecori,
Mă omori
Dogorindu'mă ca să mă nasc prin tine
Ticăloaso, cu fulgi cu tot te prăvălesc sub mine şi ai să țipi, îți spun, ai să te zbați în neputința reîntoarcerii la lumea de afară.
Acum e vară. Frig nu'ti mai e
Dar n'are nici măcar cald să îti fie!
Căci ce fac eu din tine'i poezie
Şi'am să tocesc pixu'n hărtie
Dacă asta'însemna'va
să'mi te dai întregă numai mie!
Eu sunt el
Eu suntem noi
Goi amandoi
Într'o camera plină cu noroi
Stăm ca doi strigoi
Amorțiți, cu părul vâlvoi
Uitând de voi
Cei moi
Cei care faceți întotdeauna tărăboi
Şi în oraş şi în vazoi
Oameni sloi
Cu cranii de boi
Aşteptând să vă pice în traistă gologani noi
De parcă singura voastră hrană ar veni de la ciocoi.
Fumăm trişti.
Fumăm închis
În aer lipsit de aspirații sau dichis
În aer pătat de vin şi pofte vulgare amarnic
În aer care are în el şi ceva tainic
Sunt trăitor sau doar un biet crainic?
M'am înlesnit în a mă detaşa chiar şi de mine
Mă privesc de sus
Mă simt supus
Mie sau unui presupus?
Mi'e frică de ce nu's.
Mi'e teamă că mai sus m'am pus
Oare sunt încă aici s'au m'am dus?
Oare am venit de bună voie sau tu m'ai adus?
Mă înec în tine şi'n imperfecțiunea ta regală
Pe care o pieptăn petală cu petală
Şi'o alint, şi' o dezmierd şi'o visez de 3 sau patru ori pe noapte
Ca şi cum dragostea noastră ar face fapte din şoapte.
Şovăi când mă ating prima dată de tine şi deşi te privesc ca pe'un îndemn
În mine clocoteşte frica, eşti un semn sau semne ai să'mi laşi tu, ca şi alții, jigodie frumoasă,
turtă dulce din melasă,
mă transformi în animal!
Gândeşti? E cu putință?
Îmi storci undelemn din credință!
Mă măsori,
Mă strecori,
Mă omori
Dogorindu'mă ca să mă nasc prin tine
Ticăloaso, cu fulgi cu tot te prăvălesc sub mine şi ai să țipi, îți spun, ai să te zbați în neputința reîntoarcerii la lumea de afară.
Acum e vară. Frig nu'ti mai e
Dar n'are nici măcar cald să îti fie!
Căci ce fac eu din tine'i poezie
Şi'am să tocesc pixu'n hărtie
Dacă asta'însemna'va
să'mi te dai întregă numai mie!
joi, 15 martie 2018
Jos guvernul, nu ne vindecă de prostie
Tot încerc să vă spun că spitalele şi jos guvernul nu ne vindecă de prostie, dar voi ... greieri.
Eu pledez pentru cetățeni educați :)
Oare cum am putea dovedi cat suntem de proşti, ca să se ocupe cineva şi de şcoală?
Doar pentru că nu se dărâmă, nu înseamnă că funcționează...
Doar pt că ştii lucruri, nu înseamnă că eşti educat...
Doar pentru că ai terminat o şcoală, nu înseamnă că eşti competent...
Chiar dacă ai doar o minte şi'o gură, nu înseamnă că eşti impotent.
noam-chomsky-cele-zece-principii-ale-manipularii-maselor/
marți, 30 ianuarie 2018
Stare de nemultumire profunda
As vrea sa pot. Mi'e sufletul un purice beat.
Si nici n'am baut, e'adevarat!
M'as tavali in mosc
Si m'as scalda'n cascade
As trage vis pe trup
Si as canta balade!
Mi'e sufletu'nghetat
Si'afara'i inca frig
In jur e maracine
Iar eu vreau doar sa strig
Mi'e gura prea cusuta
Si salivez in gand
Transpir prezentul tot
Si ma surprind plangand
Dar fara lacrimi, parca
Secat'au toate'n mare
Iar vantul e tot rece
Ma biciuie, ma doare...
Mi'e minte'n alta parte
Si'acolo'i prea tacut
As vrea sa pot pricepe
Dar rationalu'i mut
Mi'e timpul revoltat
Iar trupul nu ma iarta
Mi'e trista si placerea
Sunt singura sau moarta?
Si nici n'am baut, e'adevarat!
M'as tavali in mosc
Si m'as scalda'n cascade
As trage vis pe trup
Si as canta balade!
Mi'e sufletu'nghetat
Si'afara'i inca frig
In jur e maracine
Iar eu vreau doar sa strig
Mi'e gura prea cusuta
Si salivez in gand
Transpir prezentul tot
Si ma surprind plangand
Dar fara lacrimi, parca
Secat'au toate'n mare
Iar vantul e tot rece
Ma biciuie, ma doare...
Mi'e minte'n alta parte
Si'acolo'i prea tacut
As vrea sa pot pricepe
Dar rationalu'i mut
Mi'e timpul revoltat
Iar trupul nu ma iarta
Mi'e trista si placerea
Sunt singura sau moarta?
As vrea sa pot pricepe
As vrea din nou sa simt
Iubire, fericire, motive si alint
As vrea sa am putere
Si sa turez motoare
As vrea sa urc pe munti
Si sa strabat ogoare
As vrea sa cant cu pasari
Dar tot ce am de'ales
E sa ma scald mahnita doar in dezinteres
Sau langa tot ce pierd
Sa scriu balade triste
Si cand m'am saturat
Sa flutur din batiste.
Si stau asa trantita
Si ma intreb absurd
La ce rost sa mai strig
Daca urletu'i surd?
De ce nu fac ce stiu
Ca'mi este necesar?
Cum sa traiesc cand stiu
Ca eu mi's adversar?
Si mi'e rusine tare
Vai dar si ce rusine...
Vorbesc acum cand tac
Si'ncerc sa'mi fie bine.
Dar nu pot,
Tu, ma crezi
Ca nici macar nu stiu
Cum naiba eu sa fiu?
Si daca eu sunt asta
Trantita impotenta
Cum sa renasc de maine
Harnica, consecventa?
Simt ca n'am energie
Ma scurg ca acuarela
Iar bietele furnici
Azi si'au uitat umbrela...
luni, 1 ianuarie 2018
Pot să Revoluționez țara Românească
Să descifrăm:
1. O vorbă din strămoaşe zice că "nu există nu pot, există nu vreau"
"A vrea" e un lucru care merită încercat!
2. Revoluția presupune mai mult decât schimbarea clasei politice
Ea face tranziția către un "altfel" de-a face lucrurile
Asta presupune ca fiecare individ să aiba conştiința acestui fapt
Şi fiecare să aducă aportul său la implementarea noilor valori prin promovarea neîncetată a acestora în propriile fapte şi vorbe.
3. Țara e în primul rând unul dintre puținele grupuri de care aparții încă de când te naşti şi până pleci...
Bine faci dacă o respecți şi o ajuți să'ți fie pe plac!
Nu e suficient să închizi ochii.
E nevoie să cunoşti ce ai, în profunzime, şi să te foloseşti de asta întru binele obştesc, deci personal...
Țara are nevoie de tine,
Tu ai nevoie de țară!
Lucrezi la asta.
4. În ciuda tuturor nepotrivirilor de "caracter şi gusturi", tu şi România conviețuiți în acest moment.
Dacă ea e copil, muiere, fătălău sau prost crescut, asta îți face probleme în primul rând ție, pentru că o reprezinți şi te reprezintă într'o considerabila măsură. Tu, ca orice partener credincios, cauți soluții şi încerci diverse strategii pentru a ajunge la înțelegere şi armonie.
Nu uita de bunătate!
Altfel...costă mult divorțul şi nici să vă omorâți între voi nu e combinație...
Fii mai tolerant şi mai practic şi evită pasivitatea, fără a te lăsa furat de val!
"Pot să Revoluționez țara Românească" este un cadou pe care mi'l fac mie, precum oricine poate să şi'l facă sieşi.
Vrei o țară mai buna?
Fă-o!
Cum? - fii cine vrei să fii într'o țară perfectă -
:)
La mulți ani, Românaşi Revelionişti !
1. O vorbă din strămoaşe zice că "nu există nu pot, există nu vreau"
"A vrea" e un lucru care merită încercat!
2. Revoluția presupune mai mult decât schimbarea clasei politice
Ea face tranziția către un "altfel" de-a face lucrurile
Asta presupune ca fiecare individ să aiba conştiința acestui fapt
Şi fiecare să aducă aportul său la implementarea noilor valori prin promovarea neîncetată a acestora în propriile fapte şi vorbe.
3. Țara e în primul rând unul dintre puținele grupuri de care aparții încă de când te naşti şi până pleci...
Bine faci dacă o respecți şi o ajuți să'ți fie pe plac!
Nu e suficient să închizi ochii.
E nevoie să cunoşti ce ai, în profunzime, şi să te foloseşti de asta întru binele obştesc, deci personal...
Țara are nevoie de tine,
Tu ai nevoie de țară!
Lucrezi la asta.
4. În ciuda tuturor nepotrivirilor de "caracter şi gusturi", tu şi România conviețuiți în acest moment.
Dacă ea e copil, muiere, fătălău sau prost crescut, asta îți face probleme în primul rând ție, pentru că o reprezinți şi te reprezintă într'o considerabila măsură. Tu, ca orice partener credincios, cauți soluții şi încerci diverse strategii pentru a ajunge la înțelegere şi armonie.
Nu uita de bunătate!
Altfel...costă mult divorțul şi nici să vă omorâți între voi nu e combinație...
Fii mai tolerant şi mai practic şi evită pasivitatea, fără a te lăsa furat de val!
"Pot să Revoluționez țara Românească" este un cadou pe care mi'l fac mie, precum oricine poate să şi'l facă sieşi.
Vrei o țară mai buna?
Fă-o!
Cum? - fii cine vrei să fii într'o țară perfectă -
:)
La mulți ani, Românaşi Revelionişti !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)