În anul 2011 am decis să mă mut de la liceul la care eram la Colegiul Național”Ion Luca Caragiale” București, deoarece îmi doream să învăț Germană și consideram că acesta este un liceu mai bun decât cel pt care optasem eu inițial. Pentru a putea face acest lucru, era necesar să dau un examen de limbă germană, pt a dovedi că am cunoștințe elementare ale acestei limbi. Prin urmare, am contactat o profesoară a acestui liceu, Doamna Dinescu, care a fost dispusă să mă mediteze o vară întreagă, reușind să mă aducă cu limba chiar la un nivel basic conversațional.
Am intrat la liceul dorit și am și absolvit acest liceu, dar cu o mare dezamăgire. La sfârșitul clasei a XII-a, nu doar că nu am fost capabilă să’mi susțin examenul Bilingv, dar știam mai puțină germană decât în momentul în care intrasem și asta pentru că orele dedicate acestei limbi erau mai de grabă o frecangeală decât ceva serios. Pe parcursul liceului mai multe lucruri m’au făcut să mă îndepărtez de această limbă și m’au adus în stadiul de a o respinge cu totul!
În primul rând, profesoarele de germană veneau la cursuri cu întârziere, iar atunci când ajungeau ne explicau timp de min 20 min ce problemă le’a reținut de nu au putut ajunge sau conversau colocvial cu colegii mai comunicativi despre ce se mai întâmplă prin școală(colegii care făceau meditații cu dânsele).
În al doilea rând, deși fiecărui an îi era dedicat un manual pe care trebuia să’l cumpărăm sau pe care ni’l dădea școala, niciuna din profesoare nu respecta o structură de acest tip, ci veneau oră de oră cu niște fișe din alte manuale(chipurile, mai bune) pe care lucram și pe care noi trebuia să ne facem temele, rareori verificate.
În al treilea rând, de la jumătatea clasei a 11-a majoritatea orelor au fost preluate de o profesoară nativ germană venită într’un schimb de experiență de 2 ani, care nu cunoștea limba română și care s’a chinuit îngrozitor să facă față situației, sfârșind prin a lucra doar cu cei care aveau nivel avansat și trecându’ne din oficiu cu 5, pe noi cei care nu puteam ține pasul și pe care nu ne putea ajuta, din păcate, în niciun fel.
Azi... la 5 ani de la terminarea liceului, am decis să arunc materialele strânse în acei ani și am remarcat cât sunt de multe... mi’am adus aminte de gustul amar ce mi l’a lăsat școala și de entuziasmul cu care mi’am dorit din tot sufletul să fiu parte din acel liceu.
Îmi pare rău de hârtia irosită degeaba și de timpul pierdut în care aș fi putut învăța o limbă străină ce azi mi’ar fi fost de folos...
Am cunoștințe apropiate care urmează acel liceu și am aflat că situația e aceeași și azi.
În fine. Dacă cineva vrea să învețe germană... mă poate contacta, deoarece am și câteva materiale utile colectate în perioada în care mă pregăteam de admitere.
Mai am și alte experiențe neplăcute din liceu, deci n’am să susțin că asta a fost cea mai cruntă și nici că acest liceu este cel mai rău. Dar scriu aceste rânduri ca o încurajare pt părinții care au copii la școală, spre a’i mobiliza să se intereseze mai des și amănunțit de situația materiilor pe care le studiază copiii lor.
Învățământul nu e gratuit! El este plătit din taxele și impozitele noastre, din bugetul de stat care trebuie alocat pt lucruri utile!
Timpul copiilor este prețios, lafel ca cel al adulților! Nu trimiteți copiii la școală fără să vă asigurați că ceea ce fac ei acolo este util și constructiv pt viitorul lor!
Profesorii de la catedră sunt ajunși acolo nu doar pe bază de competență just și corect verificată! (Sau cel puțin asta e părerea mea după ce am tot trecut prin școli românești)
Corupția nu este doar în politică. Primele semne și cele mai murdare de corupție se găsesc în școli, licee, în locul unde se cimentează educația nației. Acolo să fim atenți , în primul rând, când vrem o schimbare... zic eu.
