Confesiune fără resentimente

Ai să mă ierți vreodată că n-am spus niciodată

Bărbaților ce mă iubeau că gândul mi-e la tine?

Ai să mă ierți, c-atunci când de nimic n-am chef

De îmi apari în gând, îmi e un pic mai bine?

Ai să mă ierți c-atunci când gust cele mai bune fructe

Imaginile îmi arată că și a ta ființă din ele se înfruptă?

Dar că atunci când lupt, tu îmi vei fi răsplată

De voi răzbi cu zor?

Ai să-mi mai poți vorbi după ce afli

Că fără tine aș fi tristă?

E o greșeală? De ce mi s-a părut mereu greșit?

La mine, fericirea, te are integrată în ea.

Citeam undeva că fericirea nu poate fi atinsă niciodată, dar că în căutarea ei merită să alergi toată viața.

Să alegi... Eu cred că merită să alegi toată viața.

Eu aleg și-alerg și mă întreb mereu de ce sunt fericită, dar parcă uneori nu pe deplin.

Îmi place că pe tine te asociez cu deplin.

E ceva la tine ce îmi place pentru că e extrem de fin.

Ești rar. Ești prețios. Ești briliant!

Ai mâinile și ochii de savant.

Ești galant. Și totuși răsfirat,

Ești pur și totodoată, dintre noi cel mai pătat!

Mă minți. Mă joci!

Mă crezi? Te simt!

Te rog, să ierți la mine că niciodată nu te-am ascultat.

Te-am ascultat mereu, în fapt.

Și-am să te iert și eu că uneori nu vii, de multe ori întârzii și-aproape orișicând ești previzibil prin nespuse și trecute cu vederea.

Vai,  și iertare-ți cer că vreau copii cu tine, orișicucâte altele ai mai avea!

Iertare că-ți iubesc deciziile, poftele și ura.

Iertare,  că tot ție ți-aș da primul prăjitura!

Iertare că din cer pentru tine m-am dat dadura.

Iertare că sunt repezită și de nimeni potignită.

Dar eu chiar te vreau pe tine!

Să mă ții în brațe bine.

Și când plâng de supărare

Și când sunt ruptă din soare!

N-ai să mă-nțelegi nicicând,

Nu-ți pretind, știi cine sunt!

Știi ce pot să fac de vreau.

Iar de nu îmi dai, îmi iau!

Poți afla, de-mi dai răgaz

Cât îți ține un refeel la bricheta ta cu gaz.

Și-ai să vezi, că-s curajoasă

Și de tine nici nu-mi pasă!

Pentru că pe al meu drum

Tu ești permanent oricum.

Dar îmi cer iertare, iată,

Pentru că-s fată deșteaptă

Și-mi dau seama că-n trecut

Firea mea nu ți-a plăcut.

Sunt parșivă și furioasă

Sunt perversă și gingașă...

NU LE POȚI AVEA PE TOATE

Doar într-o singură noapte.

Deși, sincer, mi-ar plăcea

Dacă tu m-ai provoca!

Iartă-mă că-ți spun povești

Când tu poate ești departe

Iartă-mă că te visez,

Zile-n șir, noapte de noapte!

C-ale tale vrăji mârșave

Le-am furat pe cât se poate.

Că mi-ești mentor și copil

Că mi-ești rege și umil

Că-mi dai aripi și otravă

Că îmi dai o notă gravă.

Iartă-mă că te iubesc!

Iartă-mă că-mi dai motive,

Uneori chiar să trăiesc!

Ești al meu și nu te dau!

Haide că îi facem mândri

Pe toți cei cei ce ne iubeau!

Când acum 3000 de ani

Vindeam vise, nu pe bani

Ci pe vin și apă plată

Pe talent și pe lopată.

Și să ne unim în taină

Împârțind aceeași haină.

Casă mare să făcem

Pentru cât de mulți putem!

Gen, iertare vreau să-ți cer!

Dar mi-ar fi mult mai lejer

Să mă revanșez oricum

Dac-aș ști c-avem un drum.

Iartă-mă, nu-ți cer nimic!

Nu știu de ce mă complic.

Vreau să zic, vezi-ți de treabă

Că și eu plec tot în grabă.

Ce vrei? Timp? Nu am de fel.

Vrei să-mi faci un puradel?

Vreau? Nu vreau? Ajută-mă!

Vrei! Ți-l fac! Ascultă-mă!

Trebe să muncim din greu.

Cred că am în mine-un zeu.

Mi-l faci tu, te rog frumos?

Stai pe-aproape să-l zidim

Ca-n palate să-l primim!

Că de stăm prea depărtați

Suntem cam alienați.

Batem palma? Facem pactul?

Haide să semnăm și actul!

Oricum, n-ai pierdut nimic!

Doar ai câștigat un pic!

Ce-i acum? Mai vedem noi.

Oricum, viața-i mai frumoasă-n doi.

Poți avea război acasă,

Bătălie sus pe masă,

O bombă în dormitor

E comod și e ușor.

E călduț, te ține-n priză

Și cumva îți dă o miză.

Deci, mă ierți, da?

Mulțumesc!

Zi-mi, te rog,

Unde greșesc?...

Conflict între generații

Bătrânii spun: Era mai bine înainte.
Noi spunem: E și mai bine înainte!

Protest, pretext de amânare

Bună seara, dragi prieteni
Doar un lucru am de zis
Care e defapt un bis
Astă seară, ca și ieri
Am venit să fac cereri
Adresate dumneavoastră
Gloată proastă!

Vă pretind, cu vehemență
S-aveți stare de prezență
Și nu gură fără graniți cu care scuipați percepții
Și nici grabă oarbă și nebună cu care cereți detenții
Că nimeni nu-i impecabil și prea mulți sunt vai de ei
Vreți dreptate sau să fiți o altă generație de mișei?

Ordinea se face-n pace, nu-n pretenții negândite
Iar protestul în alee nu face decât s-agite
Ceea ce e deja tulbur, ceea ce oricum nu știe
Unde-ncepe realitatea și cum ar putea să fie.

Ne-am obișnuit să cerem fără-a ridica un deget
Și pretindem legi în care prea rar investim și cuget
Vrem să fie feerie sau viață ca-n occident
Dar nici nu băgăm de seamă ce se-ntâmplă în prezent

Am uitat să mulțumim că la noi e încă bine
Am uitat să investim partea ce doar de noi ține
Spunem că avem o țară de-o frumusețe rară
Dar de trebuie s-o creștem, mai bine-o lăsăm să moară.

Ne plângem că nu-i dreptate, dar nici noi nu suntem drepți
Ba mai mult, ne-a intrat în obicei să fim mai ales absenți.
Ne frustrează porcăria și prostia ce cu jind ne înconjoară
Însă nu gândim și sursa de unde-a început s-apară
Toată lipsa de cultură și cu toată decadența.
Nu gândim că școala este viitorul și-influența.
Școala-i pe ultimul loc,
Că ce? Dacă încă merge, nu-i foc!
Ce dacă nu e cinstită și copii prost învață.
Cine-i cu capul pe umeri, o să se descurce-n viață.

Da, așa e. Se descurcă. Cum ne-am descurcat noi toți
Durându-n cur de țară și furând chiar de la morți.
Făcând doar pentru ai noștri și pe restu să-i ia dracu!
Lasă-i să se chinuie, dacă n-au știut să umple sacu.
Dar de noi n-am apucat să il umplem din belșug...
Vai și-amar de ăia care au furat și-acuma fug.

Să li se taie urechea, să fie toți schingiuiți
Că noi suntem un popor de oameni drepți și cinstiți!
Muncitori până la cer! Amărâți și vai de noi!
Degeaba e toată truda, dacă n-am crescut eroi.
Hoții-și cresc conducătorii, noi pe-ai noștrii-i umilim
Că nu-i suportăm în veci pe cei ce mai breji îi știm
Ba din contră, dacă foarfeca-i la noi, aripile i le luăm
Chiar dacă noi chiar nu știm în veci cum să le purtăm.
Și să fim conduși de unu, care are doar talent?
Ce-i talentul? Darul unuia, care e incompetent.

Dragul meu, popor ales
Nu mai fii pe interes!
Crește-ți cu grijă copiii și ajută-i la ce-s buni
Nu-ncerca să-i faci pe toți numai sălcii și aluni.

Dragul meu, popor ales
Îți pretind cu insistență
Să te mai gândești un pic
Unde-ți șade ăla mic zi de zi vreo 7 ore
Și cam ce aude oare, micuțul tău prighindel
La așa numit-a școală, care e defapt bordel.
Și dacă apoi consideri că poate eu sunt nebună
Du-te-n stradă și fă măcel și furtună.
Dar dacă te prinzi că-n scoală pruncul tău devine bou
Fii, trăiți-ar bun părinte și implică-te in hău.
Adică ascultă bine ce îți zice copilașu
Că s-ar putea imediat să te prinzi cine-i impostorul și lașul
Si nu ăla care e olimpc fantomatic mai numit parlamentar
Ci acela care sapă cu mândrie în odrasla ta cu har
Care are pregătire, dar nu are experiență
Care pate să ajute, dar e prost cu insistență.

Crește-ți profii mai întâi să judeci vina
Și s-o pui în cârca celori care tot de ei au fost crescuți.
Schimbă scoala, că ai dreptul și îți e mai la-ndemână.
Decât să cerșești în stradă bani mai mulți și iar furtună.
Cere dreptul la cultură pregătită-n adevăr,
Nu mai ignora puterea ce o ai asupra lor.
Fiii noștri nu-s egali și nu-s de-nmatriculat
Crezi și tu-n talentul lor, că se pierd și e păcat.

Noapte de unire fără prihană

Vreau ca poeziile mele să conțină nume
Visez ca poezia mea să ofere referințe
Mi-ar plăcea ca vorbele bune să răsune
Iar pămîntenii să nască din nou credințe.

Mă gândesc că nu suntem aici întâmplător
Și nu degeaba în unele treburi avem mai mult spor
Îmi inchipui că magia încă există,
Ascunzându-se mereu de nicioadată.
Mă încântă ideea de a flutura o batistă
Sunt deschis la închideri de poartă.

Îmi propun să trăiesc,
Normal. Uman. Fericit.
Îmi propun să fiu iubit!
Îmi propun să-i iubesc pe toți cei care din întâmplare se opun
Îmi propun să spun!
Ce multe propuneri pentru un singur paragraf.
În România nu e voie să se pună praf!

Vreau să vă vorbesc despre oameni de valoare.
Vreau să vă vorbesc despre Soare!
Astă seară, dragii mei prieteni
Am să vă rog să stați țepeni!
Fără gâlceavă, fără prostii.
În seara asta vreau ca tot ce-ți propui să fii!
Arată-mi, doar din corp și din suflet, tu cine ești!
Și pe meleagurile noastre de ce poposești?
Ce-ți place aici?
Ce-ți place să faci?
Vorbește și tu, dacă poți să nu taci.
Gândește-te doar de câte ori ai vrut să spui
Și asta nu păsa nimănui!
Gândește-te, ce-i mai rău? Să nu conteze că ai avut un lapsus, pentru că oricum nu te băga nimeni în seamă
Sau să nu conteze că tocmai te-ai făcut de râs pentru că oricum nu te băga nimeni în seamă?

Asta așa, ca o paranteză
Potrivită ca ipoteză
A unui lucru cuvântat de un mare filozof în mulțime
Care le zice rar, dar când le zice, le zice bine!
Se numește Bitză,
Și-l cunosc de la grădiniță
Este băiețaș și și-o arde finuț
Dacă ar fi să aibă un prieten imaginar,
Ar avea un căluț.

Și revenind la voi, prieteni dragi mie
Și la a noastră seară de unire-n poezie
Am să vă-ntreb:
De ce vă treziți voi zi de zi?
Pentru ce, cine veți fi?
Încotro vă merge drumul
Și dacă ați avea dreptul
Ați știi unde trage tunul?
Ați fi pregătiți să fiți
Colo unde vă doriți
Cu ce-aveți acum și știți?
Ochii-s ce-i mai buni profesori
Du-i pe unde poți și-apuci.
Urcă-te și pe butuci!
Sări cât poți,
Înfruntă vântul
Dute încotro e cântul
Joacă când ți se dă dreptul
Când ai chef, schimbă subiectul!
Dă din tine ființire
Și secundă și sudoare!
Du-ți ochii pe unde-i rău
Du-te și să urli-n hău!
Suge țurțurii de gheață
Atârnați miercuri în piață,
Sărută-ți în loc mireasa
Zugrăvește-ți roșu casa.
Uită-te ce mișcă-n nișă
Apoi du-te, ia o fișă
Și scrie ce-ți vine-n gând.
Poezie, vorbă, cânt.
Vrăjeală sau porcării.
Tot ce vrei acum să fii.

Iar apoi ia microfonu
Și ridică sus balonu,
Fi cu băgare de seamă
Și șutează fără teamă.
Iară voi ce-l urmați.
Atent să-l analizați!
Și când gata a gătat
L-ați prins și l-ați continuat.
C-a-ntro singură poveste
Care se-ntâmplă și este! :)

Gânduri de duh surescitat

Nu știu ce să fac
Totul mi se pare confuz
Universul meu e difuz
Unghiul meu pare conic
Mă simt de parcă alerg într-un car alegoric.
E ironic.
E cronic.
E fonic.
Și prea puțin sonic.

Parcă m-aș tunde
Parcă mi-aș pune funde
Parcă aș fuma o țigară
Parcă aș mânca o pară.
Situație se simte de parcă bubuie și dă să sară.

Mă simt mic
Mă simt obtuz
Mă simt parcă scos din uz.
N-am răbdare să-mi fac patul
N-am curaj să îmi joc actul
N-am timp ca să sar prezentul
Dar nici să fac pe atentul.

Facultatea e stricată.
Sau eu poate-s demodată
Nu-nțeleg ce presupune
Să trăiești singur pe lume.
Și cum asta poate fi
Tot ce te-ai surprins că știi.

Mi-ar plăcea prietenie
Casa mare și-armonie
Să creăm când ne-ntâlnim
Și în rest doxați să fim.
Lumea se declară alta
Eu văd doar bâta și balta.
Nu-mi place deloc procesul,
Mi-a pierdut tot interesul.

Încerc să mă adaptez
Dar prin absență gafez
Și când vreau să vin din nou
Mi se zice că sunt bou
Și că sunt pe interes
Chiar de-s gros la palmares.

Vreau să fac o facultate
Cu mândrie să mă poarte
Nu una ce mă frustrează
Și-n zadar mă ambalează.

Vreau să lucru în echipă
Vreau să nu mai fac risipă
Mi-ar plăcea să scriu și-o carte
Despre viața după moarte
Dar nimeni nu-mi dă răgaz
Toți se îndoapă doar cu praz
Și când eu spun adevărul
Vin toți să îmi dea omoru.
Cei mai buni și mai iubiți
Dar puțin cam încâlciți
Mă întreabă fără jenă
De ce nu vreau să fiu Xenă
Și să fac o tragedie
Gura târgului să fie.
Eu din umeri tot ridic
Fiindcă aș mai sta un pic
Să învăț cu precădere
Ce presupune și cere
Să montezi un teatru bun
Veșnic sau pentru acum
Ce înseamnă să faci artă
Pălăria cum se poartă
Anii cum se cresc firește
Textul cum se-mpodobește.

Sunt un pic cam melancolic
Sunt un pic cam închistat
Nu prea mă ridic din pat
Am o droaie de idei
Dar nu prea găsesc plebei
Care să mi se supună
Pentru că nu iau de bună
Meseria de tiran
Ci aș vrea să fiu țigan
Și din suflet să produc
Ca să nu mă mai usuc.
Însă într-o societate
Unde toate-s aranjate
Dacă ești un sufletist
Ești ori prost, ori manelist
Așa că n-am încotro
Trebuie să fiu tiran
Și să mă agit în van
Tot mereu eu întrebând
Rândul meu va veni când?
Ca să pot să fac spectacol
Cu profilul de oracol
Și toți cei ce-și zic actori
Să se scoale dis de zori
Ca bogat să-mpodobească
Tripul nostru de-ayahoască!?

Eh. Probabil,
Atunci când va veni timpul
Totul va părea mai simplu.
Pân-atunci eu v-am țucat
Și iar m-am alimentat
Să îmi dau delirul tot
Pentru artă și complot.

De-aici începe Paradisul

Ejaculez fericire, mă topesc în neștire, sunt unsă cu iubire, mă scald în pornire.
Sunt însetată.
Îmi dai, te rog un pahar și-o hartă? Sau mă rog, măcar o hârtie. Ai cumva și-o pană, mi-aș pune-o la pălărie. Câtă vorbărie.
Jocuri, concepte, concluzii
Mă prăvălesc într-o baie de iluzii?
Nici pe departe, sunt foarte stăpân!
Am hotât ca nimic să nu mai amân.
Stau aici la povești ponosite
Dar sincer, căile mele sunt pecetluite!
Mi s-a întâmplat într-o vară, în Vama Veche
Când cică, și eu ca și alții îmi căutam pereche
Se face că dintr-o dată când să trag din țigară
Mă ia așa o mreajă, de parcă omoară
Mâncându-mi orice vorbă și zdruncinându-mi pieptul
Ba șimt un junghi în sale, ba când unul în dreptul
Și mai că dintr-o dată și fără vorbe multe
S-a stins lumina toată și-n timpan dă să cânte:
-Haida, Bună seara! Bine-ați venit la noi!
Sunteți poftit în taină cu-alai și cu comvoi!
Iubirea și Căldura acum sunt pentru tine,
Căci pe pământuri joase, ai terminat cu bine!

Eu zic:
-Vai, mulțumesc, dar ce onoare, mie?
Vorbiți așa frumos, vai, parcă-i poezie!
Și mă poftiți regește, păi cum, să vă refuz
Oricum, purtări asemeni, nu prea îmi stau în uz.
Dar unde? De-mi permiteți?
Căci e atâta loc, nici nu pricep m-ați luat, așa, un pic ad-hoc.

-Păi cum, domniță, unde? Vă mai întrebați dară?
Păi n-ați vrut dumneavoastră să urcați brusc pe scară?
No, iată, c-ați ajuns! Iar raiul vă primește!
Priviți acum la filmul ce astăzi se sfârșește!

Și băi, să-mi piară coada, de vă vorbesc minciuni,
Câ-ncepe să-mi arate tot felul de minuni!
Cum am picat eu BAC-ul și-am supărat pe tata
Când m-am iubit cu Doru și-apoi i-am trântit poarta
Ce-am gandit eu când eram chiar pitică
Și cum iertam eu domnii, chiar dac-o aveau mică.
Cum m-am schimbat io-n bine când am aflat că mor
Și cum mi-am luat inima-n dinți și-am început să zbor.
Căci trebuie să vă spun, că eu de-un an de zile,
Șimteam eu că așa, băi, parcă nu mai ține!
Și mi-era mie frică că mor fără răgaz
Dar chiar așa din pripă, parcă nu avea haz!

Și zic la moș:

-Măi, uite, e chiar frumos ce-mi spui,
Și aș primi în taină, dar stai, din vina cui?

-Păi, oare mai întrebi? Nu este clar? Sau poate?
Stai linștită, că e frumos și-n moarte.
Nu-i vina nimănui, doar că tu pur și simplu
Tot ce-ai propus să faci, făcut-ai, și-acum venit-a timpul.

-Ce vrei să zici, că eu, mi-am îndeplinit scopul?

-Firește, altfel, încă dădeai pe jos cu mopul.

-Adică de acuma o să trăiesc în rai?

-Desigur!

-S-s-s-sTAI! C-c-c-cum adică? Și nu mă mai întorc?

-La ce? Se pare, c-ai avut chiar noroc!
Iată, ai îndeplinit multe.
Și lumea ce-ai lăsat plecarea o să-ți cânte.

-Dar n-am făcut nimic, sunt doar un trecător.

-Da, ești, dar ai lucrat cu spor!

-No-no-no, tu nu măăăă păcălești!

-Pune-mă l-a încercare și-ai să vezi că greșești!

Eu dau să mă ridic, de unde forță, nu știu
Că tremuram ca varga, inima-mi bătea tare
Mi se zbăteau muschii și plină de sudoare
Am început s-alerg pe plaja umezită.
Da vocea-mi strigă-n cap:

-Hai că ești chiar tâmpită.
Aveai moarte frumoasă, în cort, cu bell-vedere
Și tu alergi să mori pe stradă sau la bere?

Eu zic:
-Atunci, am să m-arunc în mare!

-Vai mie, măi, copilă, să te îneci în sare?

Atunci, eu totalmente deznădăjduită
M-am întors în cort și moartă, dar pornită
Rugat-am pe un domn, ce ședea lândă mine
Să-mi facă un masaj, poate mă simt mai bine!
Și stând așa lungită, pregătită să-ndur
Închis-am ochii-n grabă și-am început să-njur!

-No, bine, vrei să mor?
Zici că am terminat?
Dar țărișoarei ăsteia, cine-i face palat?

-Poftim? Ei, lasă că s-o găsi vreun rege.
Și-oricum, începe lumea să scrie altă lege

-Dar, crezi, cu sinceră tărie
Că altul zmeu ca mine, s-o mai găsi să fie!

-Eh, despre asta, nu știu ce să mai zic
I-adevărat că ai din tacătu un pic
Dar lasă jmecheria, mai bine fă-ți bagaju.
Sună-ți iubiții, pregătește mirajul
Fă ce mai poftești, că mai ai 5 minute,
Apoi te cam așteaptă hârțogăraie multe.

-Pardon, de-mi permiteți, aici n-am terminat!
Și n-am cum să termin, așa. imediat.
Eu vreau să schimb lumea, n-am timp de prostii!
Acum că știu că existi, mai competent voi fi!
Asta-i și culmea, să mor împlinită!
Mai bine luptând sau în zmoală topită!
La fel ca mine, oricum nu poate nimeni s-o facă
Iar dacă n-o schimb, măcar fac o hartă
Pe-nțelesul a oricui are har!
Poate că foc n-o să mor, dar măcar să mor jar!
Dă-mi șansa să îndeplinesc vise mari!
Pari dur tu acum, dar știu că ești mai bun decât pari!
Și poți să-mi dai asta fără să-mi iei ce-am făcut
Crede-mă, ce-i până aici, e un bun început.
Promit să trudesc și să lucrez fără pauză
Părinte, îți jur, am o cauză!

-Deci? Cum? Mă contești?
În cazul ăsta... Ar trebui să mai crești!

Și lumina se stinse. Apoi frigul. Și răsăritul.
Valuri spumegânde, în spate înfinitul.
Înainte drumul, fără legi sau liman
Adie vântul, începe-un nou an.
Începe sfârșitul, încep eu să trăiesc.
Începe începutul la care eu construiesc
Știind unde mă duc. Știind ce-am de făcut
Nu cum, nici unde, dar oricum e mult mai mult decât am avut.
Aici începe schimbarea.
Aici începem noi, viitorul, prezentul și visul
Aici începe de azi, pe pâmânt, Paradisul.

Pornind de la Athena

„Poezia, ce-i lipsită cumva de-nțelepciune, e rostită în zadar. Mintea nu o culege. Inima n-o păstrează.”

Alexandru Mitru-Legendele Olimpului