Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


joi, 29 mai 2014

Pentru ca... ador sa ma simt!

Doamne, ingenunghez in fata ta si iti multumesc, pentru tot. Pentru ca sunt eu si pentru ca traiesc in viata mea, iti multumesc ca exist si ca mai exista si altii, poate nu neaparat ca mine, dar macar nu m-am nascut pe un pamant gol. Doamne, iti multumesc ca iarna ninge macat o data, iar vara soarele merge cu bere si sezlonguri la mal de mare... Iti multumesc ca ziua e soare, iar cand bate prea tare gasesc si umbra... si ca atunci cand dorm, visez... si nu doar o data, visez prelungit, Doamne, iti multumesc ca nu sunt nesimtit.
 Iti mai multumesc, doamne si pentru ca stiu iubi, inca nu la perfectie, dar ma voi imblanzi... Doamne. iti multumesc pentru zahar si pentru cafea, care imi fac amandoua dimineata mai putin grea, iti multumesc pentru maine si pentru ca nu m-am pierdut inca, iti multumesc pentru hrana si pentru tot ce ma'ncanta, dar si pentru ca am parinti minunati si pentru ca am avut iubiti aroganti, pentru ca tigarile exista si nu le fumez stingher, iti multumesc pentru zambete, sentimente si pentru mangaierea unui colier... Doamne, iti multumesc ca existi, ca nu ma parasesti si ca sa-mi dovedesti ca persisti... Ca mai am macar o clipa in plus de trait, ca pot sa fac tot ce vreau si sa ma agit, iti multumesc ca imi dai speranta, clisee si frica, ca am aripi, desi n-am creer de pasarica... Iti multumesc ca am natura si apa si calculator si ca imi dai mereu la'ndemana pix si maculator... Iti multumesc ca nu pot sa merg inapoi, dar pot vedea reconstituiri cu ^^noi doi^^... Iti multumesc ca exista obiecte din care sa creez, ca am terminat 12 clase si ca maine defilez, iti multumesc ca nu mi-ai dat carnetul ca sa calc vreo batranica, ca a trecut atata timp si inca sunt mica, ca pot sa pierd timpul ca mereu imi mai dai, ca ma poti refuza si sa-mi spui ca d'asta nu ai...

 Si-ti mai multumesc, doamne, ca Pamantul e rotund si cand mi se rupe scaunul cad in fund, pentru ca altfel toti oamenii s-ar ridica de pe sol si dand planetei inconjur ocol, ar vedea mult prea multe si n-ar intelege nimic, ar distruge mai mult si tot ar mai vrea un pic. Iar daca te gandesti vreodata sa distrugi tot ce-ai in jur, aminteste-ti ca propria-ti dorinta e sa ai tot imprejur, sa ai rautate la fel de multa ca si fericire, intelegere in proportii egale cu nestire, diferenta impletita cu constanta, femeie proasta, dar buna amanta...

  Si iti mai dau in sfat acum pe picior de duca, sa crezi in tine, chiar de ajungi naluca... pentru ca tatal n-a fost niciodata mai presus de fiu, chiar si de copilul s-a nascut din prima diliu, pentru ca proprii-ti copii vor aduce inevitabil schimbarea, si vor distruge o lume pe care-o adorai cu ardoare unei iubite dornice sa-si sarute iubitul sau filozofului sa atinga infinitul. Dar distrugerea-n sine e semn de progres, asta doar daca cunoasterea e propriul tau interes!

 Sa nu te duci, doamne, sa nu te duci nicaieri! Cat suntem vii, n-are rost sa ramanem stingheri; ca de esti si tu ca noi asa cum ne-ai invatat, ai uitat ca sa fi singur e cel mai mare pacat!