Pistruiata...

Pe un bulevard celebru...intro noapte pustie...la o ora tarzie...o umbra se zareste miscandu-se usor pe trotuarul acoperit de un strat subtire de fulgi mici si albi de nea. Isi tarsaie picioarele lasand pe alee niste urme subtiri,atat de subtiri incat ar putea fi confundate cu sinele unei cai ferat. Isi tine plovarul negru si subtire strans de corp cu mana stanga,gluga acestuia neputand tine in frau zbuciumul firelor de par care se misca mladios dintr-o parte-n alta.
La fiecare adiere a vantului,copacii se scutura si imprastie in imprejurimi sute de stelute stralucitoare care se prind in podoaba capilara a fetei... Strada este goala si se mai aude inca susurul apei din canalele de langa bordura. Felinarele stinse, vechi si probabil prafuite,acoperite cu o pojghita de ghiata dau un aer boem alaturi de vitrinele puternic luminate ce inconjoara bulevardul... Prin aceast decor parca inexistent...fata trece parca avand o destinatie fixa, dar in acelasi timp parand ratacita printre caramizile vechi ale zidurilor si aleilor micului univers...indreptandu-se spre un monument care marchiaza capatul drumului.Un monstru de piatra,ce se inalta si parca vegheaza micul oras...
Pe o placuta sculptata in zid... Se disting Cateva Litere care ar dorii sa iti spuna... "Avenue des Champs-Élysées"

A manipula/ A ma manipula

Mai devreme sau mai tarziu voi avea nevoie de tine..sti asta...
si sa nu uitam k ai aflat asta in cel mai urat mod posibil, si profiti...o dah! profiti in fiecare minut al vietii tale, pt k sti sa manipulezi...
pt k ai scos din mine ce era mai bun...si m-ai facut sa-ti dau si primul fum din ultima tigara... si ultima rasuflare... m-ai facut sa vreau,sa sper,sa cer... o! m-ai facut sa pierd pana si ultima raza de ratiune din creier, si sa-mi rasune pofta cu care te-as devora pana te-ai transforma in pulbere loate de vant... sa-mi fluture parul si sa-mi raceasca trupul prea incins de focul pasiunii cu care m-ai atacat...
Dar acum refuzi sa-ti aprobi vina,si refuzi sa-mi hranesti trupul...pentru ca pe minte-mi esti stapan, o doamne, cum nu mi-a fost nimeni! ba nu, imi hranesti trupul... mi-l hranesti cu sperante si adevaruri inconcrete, de care sunt insetata, cu care ma imbat...cu care am port intr-o Nirvana permanenta...
AH...Si As vrea sa nu te am niciodata atat cat vreau...as vrea sa ma chinui asa zile'ntregi... ca intr-un infinit terminabil in care razboaiele se poarta doar in imaginatiile noastre...