Oxigenul meu xenonic

Corpul tau de miere-altar

Il aseman cu-n stejar

Vesnic doar pentru acum

Inradacinat in drum.

Pe-ale tale frunze toate

Eu le-as saruta pe rand,

Ale tale ghinde coapte

Eu le-as lustrui cantand...

Ochii tai cu cerul rude,

Contopiti cu marea sunt

Gemetele tale surde

Isi au vocea doar din vant...

Parca te apleci spre mine

Cu crengile sa ma-nhati

Fa-ma, tu, sa uit de sine

Chiar de trebe sa ma bati!

Trunchiul tau de aschii plin

Sa ma-ntepe nu mi-e frica,

Chiar de-n vorbe ai venin

Sa nu te ating imi strica.

Numai buza tremuranda

Ma topeste in imagini,

Dupa tine-as sta la panda

Sa iti fac din minte – pagini...

Eu in scoarta ta ma vreu

Contopita cu-n stejar

Seva ta as vrea s-o beau

Dandu-ti-o pe-a mea in dar.

Nervii toti martori imi sunt

Ca n-am fost doar zi cu soare,

Dar de ti-as intra-n pamant

Sufletul ti-ar fi mai mare!

Spune-mi ce vrei, dar ...acasa!

Vanatorule de vise,
Unde ai fugit tu oare?
Nu mai e loc pentru tine
Sub acest petec de soare?

De ce fugi, de ce nu stai
De cat haos sa gasesti,
Alta treaba n-ai?

Spune-mi ce cauti
Ca-n data
Orice drum iti e prielnic
Ti-l voi transorma in "iata"!

Dar te rog, nu te-ambala
Sti ca poate,
Nici de asta data
Nu e chiar asa.

Mai ai intrebari? Dece dormi in grota?
Crezi ca nu mai are nimeni spinare si-aorta?
Crezi ca numai gandul tau stingher
Trebe pentru lume a fi un mister?

Nu te mai ascunde de-ale lumii pande
Las-te mrajei lor, fi posedat de mandre
Nu te aleagra nimeni, mai stai si contempleaza
Uite ce ura ta.. in mine-acum creaza.

TU esti un zeu in toate
Si tu tot uiti mereu,
Ca oamenii vad asta,
Nu le e deloc greu!

Dar nu mai alerga intre pereti de foc
Daca destinul iti da drumul cu noroc
Tu faci mereu si soarta, de-andoasea ti-o intorci
In loc sa stai pe vatra,ca un motan sa torci.

Ceva gresesti. Nu-mi spune ca vechi blesteme poate
Ca asta nu as crede-o nici de-ai disparea'n noapte.
Eu iti intind o mana, mai vreau sa merg cu tine
Numai de asta data tu s-ai de cine tine!

Nu vreau a te opri din arta, din ce iubesti si stii
Eu vreau doar sa te-ajut gandind s-educi copii
Vreau spatele sa-l ai asigurat de cel mai bun soldat
Pe care luni de zile, zilnic l-am antrenat...

Singura... de tine

Tot singura. Dupa ata'amar de vreme, dup'atata truda seaca
Iata-ma tot singura si de asta data.
Am crezut c-am atins cerul
C-am gasit comoara vietii
Cand tot tu ramasa-i totusi bucuria diminetii.

M-am zbatut si-am gasit totul,
De la muzica la dans...
Am rotit putin privirea si-am gasit cate-un avans,
Dar oricat de zmei ar fi toti cei dragi din jurul meu
Cand mi-e bine tot la tine ma gandesc mereu.

Si imi zica ca-s proasta, frate...
Ca n-am stil, ca n-am dreptate
Dar cand cer pareri pe cine
Crezi ca tot intreb? - pe tine...

Nu e ca si cum binele meu moare
Dar de ce privind in jur umbra ta n-apare?
Nu te caut unde trebe? Sau nu esti unde-ar fi cazu?
De-un timp incoace... asta mi-este hazul.

Oi gresi tot eu sau o fi de bine
Caci mereu cand caut, doar de tine tine.
Iar tu parca totusi, pari sa nu-ntelegi
Nici macar tu insuti dupa ce alergi.

Vesele sunt zilele, soare - minunat
Dar ma-ntreaba vantul unde ai plecat...
Ma intreaba muzica, natura si pamantul
Unde mi-e iubitul si unde mi-e gandul?...

In lupta zmeilor cu visul

Ai tu, oare, vreo idee cat de greu e sa traiesti?
Cat de greu e sa te nasti, sa existi si sa cresti?
Al tau suflet stie oare
Sa-ti raspunda la-ntrebare?

Esti tu oare constient
Ca traiesti doar in prezent?
Ca ai tai prieteni toti
Maine pot sa fie morti?\

Cautand in aer prada
Stii oare care-i fatada?
Ce mai e profund in lume,
Cine oare-o sa te sune
Cand prea plin de bucurii
In sfarsit vei putea fii?
Cine oare cand ti-e greu
Iti va da macar un leu?
Daca oamenii te-ncearca
Sau li se pare ca parca...?

Stii tu oare ce gandesti?
Sau orbit de fraieri esti?

Cauta iubitul meu
Sacul care-i cel mai greu!
Cautand sa faci doar bine-
Soarta-n brate te va tine!
Dar de esti parsiv sau rau
Vei ajunge in al vietii larg bulau.

Plangi cat poti, ca fara lacrimi
Te vei pierde doar in patimi.
Nu mai sta cu cine vine.
Viata ta de tine tine!

Si esecul e al tau,
Iar de poti, fa-l cat mai rau...
Caci viata incepe acolo
Cand declari tare "sunt solo!"
Si e clar pentru noi toti
Ca atunci cand spui, chiar poti!

Nu toti oamenii-s ai tai,
Pe unii-i vei omora, altii iti vor fi calai.
N-are rost sa-ti plangi de mila,
Iar cand inima te doare sa o dregi cu o pastila.
Lasa-ti sufletul sa doara,
Ca durerea e o scara...
Daca poti s-o urci in fuga
Numai cei mai demni ca moartea
Vor putea sa te ajunga!