Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


miercuri, 26 noiembrie 2008

De ce?...

Privesc inainte... ma tem de cuvinte...
Privesc inapoi ... mi-e teama de noi...
Privesc spre apus... regret ce am spus...
Privesc spre o floare...mi-e frik de zare...

Mi-e teama de lacrimile pe care le-am varsat,
De cantecele pe care le-am cantat,
De prietenii pe care i-am tradat,
De zambetele pe care le-am afisat...

Mi-e frica de oamenii pe care o sa-i intalnesc,
De copiii pe care o sa-i privesc,
De lucrurile pe care o sa le spun,
De tigara ce-o sa se transforme-n scrum...

Mi-e frica de dragostea pe care-am purtat-o,
De fata pe care am sarutat-o,
De baiatul pe care l-am urat,
De sufletul de mi-am omorat...

Mi-e frica de cer,
Mi-e frica de ger,
Mi-e frica de viata,
Mi-e frica de-o ata...

Mi-e frica de tot,
Mi-e frica sa-not,
Mi-e frica de sange,
Mi-e frica cand plange...

Mi-e frica de noi,
Mi-e dor de-amandoi,
Mi-e frica sa ranesc,
Mi-e dor sa iubesc...

Si astfel slabit si mahnit...
Ma-ntorc la trupu0mi deloc fericit...
Ma-ntorc si mi-e frica dinou sa privesc...
La altii ce tot fals zambesc...

vineri, 14 noiembrie 2008

Afara va ploua..

Simt cum sangele-mi pulseaza in vene de 50 de ori mai repede...creierul mi se zbate si capul imi bubuie... Ochii-mi transforma realitatea intr-o lume plina de ceata, si parca vantul ma impinge cu putere de la spate.

O lacrima mi se prelinge pe obrazul palid, in timp ce sufletul mi se descompune in mii si mii de particule unicelulare. Parul imi danseaza in toate directiile acoperindu-mi din cand in cand fata,iar cerceii lungi ma gadila usor pe gatul gol...

Cu fiecare pas pe care-l fac, simt cum picioarele mi se afunda din ce in ce mai mult in lava incinsa...

Mainile-mi arse de vant le am ascunse in buzunarele adanci ale paltonului plin de praf de care-l port...

Dintr-o data... inchid ochii si incep sa aud marea...incet-incet simt nisipul sub talpi si zaresc o meduza moarta pe plaja si un pescarus croncanind deasupra valurilor inspumate... E pustiu! Doar eu si micul univers unde mi-e sufletul mereu...

M-asez incet pe malul marii si incep sa fredonez un cantec vechi...