Simt cum sangele-mi pulseaza in vene de 50 de ori mai repede...creierul mi se zbate si capul imi bubuie... Ochii-mi transforma realitatea intr-o lume plina de ceata, si parca vantul ma impinge cu putere de la spate.
O lacrima mi se prelinge pe obrazul palid, in timp ce sufletul mi se descompune in mii si mii de particule unicelulare. Parul imi danseaza in toate directiile acoperindu-mi din cand in cand fata,iar cerceii lungi ma gadila usor pe gatul gol...
Cu fiecare pas pe care-l fac, simt cum picioarele mi se afunda din ce in ce mai mult in lava incinsa...
Mainile-mi arse de vant le am ascunse in buzunarele adanci ale paltonului plin de praf de care-l port...
Dintr-o data... inchid ochii si incep sa aud marea...incet-incet simt nisipul sub talpi si zaresc o meduza moarta pe plaja si un pescarus croncanind deasupra valurilor inspumate... E pustiu! Doar eu si micul univers unde mi-e sufletul mereu...
M-asez incet pe malul marii si incep sa fredonez un cantec vechi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu