Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


miercuri, 13 mai 2026

Cârpă

 De cei care cred ca le stiu pe toate

De cei care isi pun probleme

Ba de viata, ba de moarte

De cei care spun ca e inadmisibil

Ca asa ceva nu se poate

De cei care cauta solutii

In loc sa fie atenti cum sa se poarte


Si lumea a devenit asa un loc antipatic

In care speranta unui dans estatic

A devenit o imposibilitate practic

In care din dorinta de a ne vindeca

Ne imbolnavim mai tare

In care IAR, apar aia care le stiu pe toate

Pregatiti parca sa te omoare


Asa a devenit lumea un taram in care impredictibilitatea e ignorata

Ca noi le stim pe toate

Dar ne cade in cap lumea toata

In care suntem siguri

Fara sa stim mai nimic

In care habar n’avem si nici timp sa ne straduim vreun pic

Dar suntem vehementi, ca doamne, avem creier - cica

Insa adesea nu folosim din el mai mult decat foloseste o pisica!

Cica omul e singurul care judeca si pentru asta ar trebui sa ne blamam

Dar stim noi ca restul animaleor nu judeca sau e mai simplu sa ignoram?

Ne place sa persecutam in loc sa incurajam.


Tendinta asta ca noi le stim pe toate si ca e rau, nu’mi miroase a bine

Si lasa binele sa plece chiar de langa tine…

Noi suntem usor de zdrobit pentru ca suntem haotici

Si ne lasam sedusi de proprii monstrii imaginari cu ochi hipnotici

Dar niciun monstru nu e acolo daca ii dai pace.

Pana la urma mai devreme sau mai tarziu oricum alta socoteala se face.

Ca nu e nimic mai fatalist decat razboiu.

Nu’i corect sa’ti pierzi resursele

Dar nici sa hranesti cu cadavre noroiul.

Mai bine fa pace cu nebunu si’ti recuperezi tu casa mai la vale

Mai bine un stat fara aur, decat un sat plin de jale…

Mai bine o casa fara becuri, decat un parinte fara copil. 

E dreptul tau sa plangi, e drept sa fii umil

Daca prin asta castigi aer, castigi non frica, libertate

De a nu mai avea cosmaruri noapte de noapte


Oamenii au asa o frica mereu de schimbare

Dar daca omul nu se schimba constant, mai stă o tură și moare

Insa noi am uitat sa invatam de la natura

Ni se pare ca ne’am desteptat si ca dintre betoane inarmati cu ura

Razbim noi si facem din plastic prajitura


Dar nu’i asa… sau cel putin eu nu cred in varianta moderna.

Eu prefer ca penele sa imi joace sub perna

Eu prefer ca trupul sa mi’l ung cu slanina

Eu prefer ca scrubul da mi’l iau din salina

Si blana gatului meu sa fie de la vulpoiul ce l’am vanat

Si pielea pantofilor mei de la calul ce l’am adăpat

Si sucul ce’l beau sa mi’l fac pe loc din plantă, cu apă din munte

Care nu’mi hârjâie pielea daca îmi dau cu ea pe frunte

Si as prefera sa n’am de ce sa ma vindec pentru ca n’am de ce sa ma imbolnavesc

Dar intr’o lume in care cel mai mult manipulam plastic, habar n’am cu cine defapt vorbesc


Ca’i politicaly incorect sa imi placa alcolul si sa mananc carne

E politicaly incorect sa pui la drac coarne

E politicaly incorect sa fii altfel decat radical

Eu sunt si adam si eva intrunu, dar n’o sa’mi scriu pe frunte ca sunt papagal. 


N’ati inteles nimic, huh? Vedeti ca n’am dreptate?


Oricum dreptatea nu e o chestie generala, deoinde de multi factori scrisi in mai mult de o carte. Si s’au scris atatea ca azi e gre un u sa mai zici daca’i alba sau neagra.

Hai mai bine sa o lasam asa si sa nu mai tragem mata de coada!


Sa facem o baie in cada, cat avem o gaura in pamant

Sa mancam o prajitura cat e legal sa folosim unt

Sa plantam un copac cat avem o sămânță

Să hrănim un copil, cât avem o sămânță

Să iubim un nebun, cât avem spernață

Să spălăm o cârpă, cât nu ne’am inecat în ignoranta

Sa donam un pantof, cat nu i’am pierdut perechea

Sa ascultam o muzica, cat mai avem urechea.


Fiti oameni mai buni, fiti mai sinceri si poate, veti dormi in cele din urma mai bine la noapte.


Aprilie 2025

Viteză

 Nu am mai spus asta, desi am gândit’o

De ce ești tu proastă, nefericito?

De ce ești tu oarbă, nesuferito?

De ce esti hapsână,  nestăvilito?


Într’o lume lipsită de certitudine

Unde raționamentul nu mai are nicio latitudine

Unde sărăcia îmbogățește prostia

Și școala premiază agonia fără rezultat

În România viermii și’au făcut în instituții de stat palat


Dar în bordeluri lumea are plătite taxele la zii

Iar morții votează mai ceva ca cei vii


Unde mașinile merg cu lumină solară care poluează mai tare ca benzina

Unde consumul de apă a ajuns la același preț cu motorina

Unde curierii știu mai bine adresa ta ca rudele

Unde serviciile par să audă mai puțin ca surdele

Unde parlamentarii văd cu ochelarii greșiți

Unde cei cinstiți sunt gherliți

Unde cei rezonabili sunt considerați nesimțiți, 

Unde controalele nu sunt făcute pentru bandiți

Și unde chimicala e ingredientul de bază în hrană

Au ajuns să cânte curvele’n strană, mbrăcate’n sutană.

Că curvele adevărate adicătelea alea care’și vând trupul 

Sunt agajate legal să mângâie lupul

Și copii cerșesc atenție, da le’o ia toată telefonul

Părintele disperat să’și găsească locul

Reabilitează din banii de economii blocul

și bagă banii la pensii private și face’mprumut

Da întretimp vine criza și îi ia și ce n’a avut.


Dar nu’i nimic că domnul nostru prim ministru veghează

Din avionul privat care decolează

Pe bani puțini, spre o lume mai bună…

Ce rost are să stea el aici în furtună

Unde judecata se face de că nu tre cei care ar merita judecați

Iar cei vinovați scapă datorită celor infiltrați

Și cei cinstiți sunt primii umiliți

Ca să le iasă din minte că sunt în vreun fel diferiți.


Aici, în țara cumpenei între civilizații

Unde s’au refugiat toți magnații

Unde cei muncitori sunt trimiși la căpșuni

Ori să fure merinde de pe la alți stăpâni

Și unde fetele sunt traficate ca să nu existe riscul de’a se implica în politică

Ori să fie inhibată vocea feminină care încurajează la critică

Aici unde mama e bine să fie bătută

Ori altfel să’și crească plozii singură ca ultima tută

Unde copilu dacă’și alege orice altă meserie 

Decât medic, magistrat sau absolvent de economie

Va muri în sărăcie, că la ce bună artă, gastronomie sau infrastructură

Astea sunt fițe și indoctrinări ale sistemului paralel de cultură

Care oricum mănâncă cei mai mulți bani

Și nu dă rezultate nici după 2025 de ani.


Glumesc.


M’am născut într’o țară frumoasă și istorică

Cu personaje renumite în cultura canonică

M’am născut într’o țară păgână

Unde pământul e sfânt și apa e bună

Unde omul muncește nu pentru bani, ci pentru comunitate

Unde când punem mână de la mână  avem de toate

Unde soarele crește hrana și coace merinde

Și iubim fără margini natura care ne simte.

Unde din lemn iese foc, dar se construiește și’o casă

Unde e loc întotdeauna pentru încă o gură la masă

Unde facem vin și compot și turtă de julfă

Unde albinele polenizează fiecare tufă

Și furnicile pun preț pe fiecare firmitură/grăunte

Eu m’am născut într’o țară armură/cu munte.

M’am născut într’o țară cu mare

M’am născut într’o țară cu aur, proverbe și sare.

M’am născut într’o țară nebună

Cu cobză, caval, cu tilincă și strună.

M’am născut într’o țară bună.

Cu bucium și zbucium și sânge roșu

Clocotind a viață. 

M’am născut într’o țară care crede în schimbarea la față.


Ce lume ciudată. 

Oamenii spun că nu mai e ca altă dată… dar oare ei văd și câtă omenie se ascunde în această gospodărie?

Cât de mulți își rup cârca, trag și fac

Ca să’i apere pe cei care plâng și tac?

Oare ei văd pe cei care muncesc fără pauză

Ca să nu moară și mai mulți dintr’o necunoscută cauză?


Oare ei știu câți părinți cresc copii și care nu sunt ai lor

Și câți muncesc ca azi să mai fim un popor si nu doar o istorie amintită razant/trecător în viitor?


Oare eu știu? Cât au muncit părinții mei ca eu azi să am o casă?

Și cât de mulți au mai muncit ca să existe o cortina care poate fi trasă?

Și cât de mult mai are încă Dumnezeu să ne ofere? 

Oare mai stim să recunoaștem o nemărginită avere? 


(Aprilie-Mai 2025)