Cârpă

 De cei care cred ca le stiu pe toate

De cei care isi pun probleme

Ba de viata, ba de moarte

De cei care spun ca e inadmisibil

Ca asa ceva nu se poate

De cei care cauta solutii

In loc sa fie atenti cum sa se poarte

Si lumea a devenit asa un loc antipatic

In care speranta unui dans estatic

A devenit o imposibilitate practic

In care din dorinta de a ne vindeca

Ne imbolnavim mai tare

In care IAR, apar aia care le stiu pe toate

Pregatiti parca sa te omoare

Asa a devenit lumea un taram in care impredictibilitatea e ignorata

Ca noi le stim pe toate

Dar ne cade in cap lumea toata

In care suntem siguri

Fara sa stim mai nimic

In care habar n’avem si nici timp sa ne straduim vreun pic

Dar suntem vehementi, ca doamne, avem creier - cica

Insa adesea nu folosim din el mai mult decat foloseste o pisica!

Cica omul e singurul care judeca si pentru asta ar trebui sa ne blamam

Dar stim noi ca restul animaleor nu judeca sau e mai simplu sa ignoram?

Ne place sa persecutam in loc sa incurajam.

Tendinta asta ca noi le stim pe toate si ca e rau, nu’mi miroase a bine

Si lasa binele sa plece chiar de langa tine…

Noi suntem usor de zdrobit pentru ca suntem haotici

Si ne lasam sedusi de proprii monstrii imaginari cu ochi hipnotici

Dar niciun monstru nu e acolo daca ii dai pace.

Pana la urma mai devreme sau mai tarziu oricum alta socoteala se face.

Ca nu e nimic mai fatalist decat razboiu.

Nu’i corect sa’ti pierzi resursele

Dar nici sa hranesti cu cadavre noroiul.

Mai bine fa pace cu nebunu si’ti recuperezi tu casa mai la vale

Mai bine un stat fara aur, decat un sat plin de jale…

Mai bine o casa fara becuri, decat un parinte fara copil. 

E dreptul tau sa plangi, e drept sa fii umil

Daca prin asta castigi aer, castigi non frica, libertate

De a nu mai avea cosmaruri noapte de noapte

Oamenii au asa o frica mereu de schimbare

Dar daca omul nu se schimba constant, mai stă o tură și moare

Insa noi am uitat sa invatam de la natura

Ni se pare ca ne’am desteptat si ca dintre betoane inarmati cu ura

Razbim noi si facem din plastic prajitura

Dar nu’i asa… sau cel putin eu nu cred in varianta moderna.

Eu prefer ca penele sa imi joace sub perna

Eu prefer ca trupul sa mi’l ung cu slanina

Eu prefer ca scrubul da mi’l iau din salina

Si blana gatului meu sa fie de la vulpoiul ce l’am vanat

Si pielea pantofilor mei de la calul ce l’am adăpat

Si sucul ce’l beau sa mi’l fac pe loc din plantă, cu apă din munte

Care nu’mi hârjâie pielea daca îmi dau cu ea pe frunte

Si as prefera sa n’am de ce sa ma vindec pentru ca n’am de ce sa ma imbolnavesc

Dar intr’o lume in care cel mai mult manipulam plastic, habar n’am cu cine defapt vorbesc

Ca’i politicaly incorect sa imi placa alcolul si sa mananc carne

E politicaly incorect sa pui la drac coarne

E politicaly incorect sa fii altfel decat radical

Eu sunt si adam si eva intrunu, dar n’o sa’mi scriu pe frunte ca sunt papagal. 

N’ati inteles nimic, huh? Vedeti ca n’am dreptate?

Oricum dreptatea nu e o chestie generala, deoinde de multi factori scrisi in mai mult de o carte. Si s’au scris atatea ca azi e gre un u sa mai zici daca’i alba sau neagra.

Hai mai bine sa o lasam asa si sa nu mai tragem mata de coada!

Sa facem o baie in cada, cat avem o gaura in pamant

Sa mancam o prajitura cat e legal sa folosim unt

Sa plantam un copac cat avem o sămânță

Să hrănim un copil, cât avem o sămânță

Să iubim un nebun, cât avem spernață

Să spălăm o cârpă, cât nu ne’am inecat în ignoranta

Sa donam un pantof, cat nu i’am pierdut perechea

Sa ascultam o muzica, cat mai avem urechea.

Fiti oameni mai buni, fiti mai sinceri si poate, veti dormi in cele din urma mai bine la noapte.

Aprilie 2025