Nimicnicia Omenească

Din categoria nimicniciilor omenești, ca să fie mai bine înțelese de toată lumea, o să vă dau în continuare câteva exemple:

Își relevă omul nimicnicia când este prost.

Cum mai sus nu am prea multe explicații de dat, o să trecem la următoarea nimicnicie și anume, aceea de a fi inconștient de ceea ce trăiește. Trece omul pe lângă o floare și în loc să o miroasă, el o calcă. Trece omul pe lângă persoana iubită și în loc să o sâcâie și împace, îi trage-o palmă și pleacă. Trece omul pe lângă o Biserică și în loc să pună un gând bun apropiaților, înjură patriarhia. Trece omul pe lângă oglindă, se privește în ea și nu vede decât ce vede societatea din el și nicidecum ce încă stă ascuns întrânsul...

Mai e omul nimicnicos când se bucură la aventură nenecesară, când în loc să-și pună energia și forța în slujba salvării, el și-o pune în cea a teribilismului fără temei.

Nimic îi mai zici omului că-i din fire, când vorba și-o pune și fapta și-o sustrage... ori când te-ai socotit cu el la o oră și el consimte singur că-i de drept să vină la o alta.

Mai consideră unii nimicuri de oameni pe cei care preferă să moară de foame, în loc să trăiască-n belșug, c-aici e vorba că munca-l face pe om bogat și nu rușinea, plafonarea, lenea sau opulența.

Mai sunt nimic și oamenii cu care bați palma, iar ei ori nu vin, ori nu-și fac treaba, ori nu-ți dau banu.  Sau când pun vorbă rea de tine la alții, da-n față ți-s prieteni.

Nimicnicia omenească mai iese la iveală și când îți disrepecți familia, văzând-o prea rar, iubind-o cu ocazie ori necinstind-o cu gând bun atunci când e aievea sau departe...

Mai e de nimic omul și când părăsește pe alt seamăn al său, fără ai fi alături și a-i pune gând de pace sau iertare, în vremuri când acesta dă să moară lângă dânsul. Când trece neatins pe lângă nedreptate sau când uită prea lesne încotro-i e drumul.

Sunt multe alte nimicnicii, dar ca ale omului alte animale nu fac. Pentru că mai presus de toate, omul - pare ce nu este -, și face-aceasta căci voiește și se burzuluiește și nu mai știe dup-un timp de-i el în trupu-i ori un altul...

A lăsa nimicnicia ta omenească la o parte, înseamnă a te face iertabil după faptă, ori. a nu supăra pe nimeni petrecând-o.

 De vreme ce greșești și nu îți pasă, rămâi așa... scăldat în baia propriilor tale bășini.