Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


sâmbătă, 27 octombrie 2012

Stiu unde vreau s-ajung

Stiu ca n-o sa ma credeti, dar ceea ce am eu de spus este ca nu e de-ajuns sa traiesti creaind consecinta consumului de resurse; e necesar sa ai o cale, un scop, mai mult sau mai putin legale, dar complet justificare si retusate.
Daca ai asta, arati ca gandesti. Arati ca te intereseaza persoana ta, ce ai in jur si ca ai un plan care macar pentru o secunda ar putea creea perfectiunea.
Scopurile au nevoie de simboluri ca sa se contureze; fara simboluri nu exista motivatie si fara motivatie scopul e nul si moare, iar odata cu el mori si tu; ipotetic vorbind.
Ceea ce vreau eu sa zic este ca bocancii sunt un simbol, unul care imi caracterizeaza mie rationmentul!
Ce sunt bocancii?
Incaltari solide cu talpa antiaderenta ce sustin glezna si pot fi folosite in aproximativ orice mediu conferind siguranta si stabilitate.
Cu bocancii in picioare poti sa stai relaxat toata ziua, pentru ca orice ar fi, poti sa treci peste orice obstacol.

Esti in mijlocul unei discutii de afaceri in restaurantul hotelului HILTON, cand de-odata primesti o invitatie perversa ce te anunta ca intr-o ora pleaca trenul spre Busteni, de unde esti nevoit sa bati la picior tot traseul catre Caraiman. Vei fi acolo.
Esti pe strada noaptea si cativa caini recalcitranti te obliga sa sari un gar sau sa te cateri intr-un copac. Nu intampini nici un obstacol.
Esti seara la mare si stai la o terasa, iar o persoana draguta te invita la un dans pe plaja. E cam frig si ti-e teama ca nisipul prea rece va fi incomod pentru talpi, iar daca va intra in incaltari, cu siguranta nu va fi placut. Noroc ca acest lucru nu se va intampla!

Se numeste flexibilitate. Nu esti niciodata influentat de lipsa exhipamentului in luarea deciziei de a renunta la ceva ce ti-ar fi placut sa faci sau la comoditate.
D'asta ma chinui sa-i conving si pe altii ca-n bocanci e bine. Pentru mine e important sa am disponibiliate, decat tipic si insesizabil aspect . Aspectul e pt o secunda, actiunea e vesnica. Dar nu e necesar sa fii radical! Imaginatia si comertul iti dau posibilitatea sa le ai pe amandoua. Nu e neaparat cazul sa arati ca un santierista ca sa poti face orice inti doresti - oricant.

Crezi ca vreau sa par interesant daca vreau sa fiu practic? Esti un idiot!
Crezi ca un om care poarta zilic bocanci n-are alta treaba mai buna de facut decat sa para interesant?
Ajungi sa fii criticat gresit doar pentru ca nu te porti ca o copie xerox. Ajungi sa fii considerat superficial doar pentru ca apreciezi ceva practic, dar extravagant si ca incerci sa-ti construiesti tinuta in functie de accesoriul care-ti salveaza ziua/buna dispoziitiee sau functionare. Macar psihologic.

Cat despre barbatii care adopta acasta decizie... ma incanta profund cata masculinitate e data de efectul : tinuta intalta, umeri lati, gambe tinere si tari, goale...glezne bine sustinute de un trunchi teapan, pe un drum lun si toate imbinate cu un rucsac in spate si-o atitudine aroganta.

Niciun comentariu: