Privesc inainte... ma tem de cuvinte...
Privesc inapoi ... mi-e teama de noi...
Privesc spre apus... regret ce am spus...
Privesc spre o floare...mi-e frik de zare...
Mi-e teama de lacrimile pe care le-am varsat,
De cantecele pe care le-am cantat,
De prietenii pe care i-am tradat,
De zambetele pe care le-am afisat...
Mi-e frica de oamenii pe care o sa-i intalnesc,
De copiii pe care o sa-i privesc,
De lucrurile pe care o sa le spun,
De tigara ce-o sa se transforme-n scrum...
Mi-e frica de dragostea pe care-am purtat-o,
De fata pe care am sarutat-o,
De baiatul pe care l-am urat,
De sufletul de mi-am omorat...
Mi-e frica de cer,
Mi-e frica de ger,
Mi-e frica de viata,
Mi-e frica de-o ata...
Mi-e frica de tot,
Mi-e frica sa-not,
Mi-e frica de sange,
Mi-e frica cand plange...
Mi-e frica de noi,
Mi-e dor de-amandoi,
Mi-e frica sa ranesc,
Mi-e dor sa iubesc...
Si astfel slabit si mahnit...
Ma-ntorc la trupu0mi deloc fericit...
Ma-ntorc si mi-e frica dinou sa privesc...
La altii ce tot fals zambesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu