Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.

Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.

Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.

Între noi fie vorba, m-am cam săturat

În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?

Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!

Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.

Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!

Cine? Ce? Cum?

Suntem răi, veninoși și mușcăm din idei

N-avem răbdare și ne traducem mișei.

Plictisim audiența cu mizerii de nimic,

Suntem presa și nu ne sfiim niciun pic

Să vă hrănim cu rahaturi, să va scuipăm în față

Să vă aratăm cât rost n-are o viață.

Suntem mincinoși și nu ne rușinăm

Viața voastră cu frică să o pătăm.

Suntem pe față, suntem peste tot,

Vă servim la ora de proaspăt borhot!

Suntem cu toatălumea care are-o problemă

Mai puțin cu artistii, că ei nu sunt în temă.

Suntem barosani, împodobiți cu bani,

Furați, firește, de la cine cerșește.

Suntem diplomați și antrenați,

Să producem in serie un popor de ratați

Ne mândrim cu asta și ne ponegrim

Pentru că până la urma doar noi avem curajul să fim;

Să fim guvernul, să fim sistemul, să fim parlamentul și omniprezentul;

Să fim șefii vostri, iar intr-un cuvânt, voi, sclavii noștri.

Stim! Stim! Stim! Să vă prostim, să vă umilim

Și in rest, prea multe, nici noi nu știm...

Legea noastră e simplă, o ințelege oricine.

Decât pentru toti, mai bine pentru tine!

S-s-s-s Suntem creștini și cultivați

Cu smirna și duhuri parfumați,

Suntem credincioși în ce ne convine,

Suntem găunoși și ne e foarte bine,

Pretindem smerenie și curățenie,

Dar fară bani nu facem nicio vecernie!

Promovăm habotnicia

Și dacă ne place, și primăria.

Pe Dumnezeu îl avem în 1000 de cărți,

Dar numai pentru voi, special, îl predăm în hărți

De noi gândite, de noi structurate

Ca să ajungeți la El doar din greșeală, poate.

De pomană vă cerem, de milă ne ținem

Iar dacă sunteți cu alții, imediat vă prindem!

Suntem boemi și poetici

Suntem artă, nu medici!

Suntem pe bune, frate...

Facem chestii mainstream

Noi pe noi și pe noi ne iubim!

Suntem super scoliți și super frustrați ,

Că de jur împrejur suntem înconjurați de ratați.

Noi facem ce ne place și suntem bazați

Pe cărți scrise de alții și în final pe ratați.

Arta pentru noi nu e educație

Ci să-ți iasă rolul și eventual și-o felație.

Noi doar creăm întru efemeritate

Că ce ține mult, e de noi prea departe.

Ne mândrim cu tăria și consecvența

De-a ne face doriți, onorând absența.

Hey tu, esti super bolnav!

Stai liniștit, este foarte grav!

Ia un punm de pastile și bagă și-o perfuzie

Oricum viața ta este o tristă iluzie.

Respiri cam greu, ești obosit?

Stai 2 secunde să te oprim din gândit.

Îți dăm diagnostic, dar n-avem soluții

Și în cele din urmă, noi nu salvăm sluții.

Avem anii de trudă, avem experiența

Dar ce ne caracterizează este incompetența.

Muncim pe rupte, dar suntem muți din fire,

Iar cand se-ngroașă treaba, vă dăm de știre.

Că v-am omorât, că v-am mutilat

Eventual că rețeta v-am încurcat.

Ne cerem iertare, dar nu ține de noi

Să fiți sănătoși când trăiți în gunoi.

Suntem tineri și proști

Nu suntem buni de nimic

Suntem o generație de supă la plic

Nu credem în nimic, știm și mai puține,

Ne luptăm pentru viață, dar nu prea ține.

Suntem disperați, suntem retardați

Suntem copiii voștri, de emancipați!

Nu avem nimic, de vă dăm ne certați,

Nu ne dați nimic, dar vă minunați

Că n-avem tărie, că n-avem curaj

Că ne sinucidem sau că suntem mulaj.

Nu credeți în noi pentru că nu ne-ați educat

Și vă mai mirați de ce ne considerăm un popor de rahat.

Suntem sinceri și vrem să trăim pe terra,

Dar voi ne râdeți în față zicând că am greșit era.

Nu avem baze și nici voință

Pentru că nu ne-ați învățat ce e aia credință.

Eu nu mai pot să tac.

Vreau de-acum să fac.

Ce-a ieșit din mine acum, nu sunt eu.

Ce-a iesit din mine a fost groaznic de greu!

Eu vreau să zâmbesc și să văd nemurirea.

Eu vreau să trăiesc și să salvez omenirea.

Nu am timp de prostii, nu mă mai judecați

Pe mine nu ați reușit încă să mă blocați.

Eu nu vreau jegul vostru vomitat pe ecran,

Nu vreau nici de la sistem nici un ban,

Nu vreau nici hârtie igienică cu picățele

Sau piesă la teatru de tehnolovele.

Nu-mi trebuie nici predică pentru credință

Nici pastile și prafuri ca să obțin biruință.

Eu sunt eu și deși am crescut printre voi

V-am ignorat suficient cât să nu vreau a da timpu-napoi.

Eu sunt eu și lupt pentru viață

Pentru cea de om, nu cea de paiață.

Eu sunt viu și trimis de Dumnezeu

Ca să schimb, ca să lupt, ca să fiu eu!

Eu cred încă și voi crede mereu

Că a fii bun, nu-i un lucru greu.

Eu iubesc și nu-mi trebuie diplomă pentru asta.

Eu stârnesc și cu asta basta.

Nu pentru că fac cine știe ce,

Ci pentru că mă întreb „de ce?”

Deranjez pentru că vă oblig că vorbiți

Deranjez pentru că vă simțiți priviți

Deranjez pentru că pledez cu morala

Deranjez pentru că vreau să vindec boala

Nu ca să-mi vând noul produs

Ci ca să nu mai scriu niciodată ce-am scris mai sus.

Să mă ierte instanța dacă sunt un ciudat

Să mă ierte Constanța dacă sunt cam plecat

Să mă ierte pământul dacă fac umbră de prisos

Să mă ierte cerul dacă sunt puturos

Să mă ierte magma dacă sunt vulcanic

Să mă ierte arta dacă sunt prea falnic

Să mă ierte lumea dacă-i curăț ura

Să mă ierte Domnu dacă-i pun armura.

Și ca să-nțelegeți ce vreau eu să zic

Vă dau doar un sfat, unul foarte mic:

„Luați, vă rog, în considerare, 
Că cine azi e mic, maine poate fii mare...”