pentru lume si fara tine

nu stiu, traiesc intr-o euforie totala
si fluturi im zboara pe cer de inchid
ploapele tari, dar cand ochii-i deschid
afara nu-i nimeni doar negru gasesc
prin fibre neonice motai si privesc

Si nimeni nu striga din mine afara
e frig inauntru, dar dincolo-i e vara
pierd greieri pe jos si incerc sa-i strivesc
cu teama ma'nchin si'nerc sa vorbesc.
dar buzele-mi arse, cusute imi sunt
nu-s glorii si pace aici pe pamant
doar vulturii prada in ghiare si-o prind
iar pomii cei verzi din senin se aprind

Si arde limina din ceruri pe vatra
de parca religia n-ar fi tot o arta
dar ochii de piatra urechi n-au si plang
doar sabii'ncinse mai lupta si-o'nfrang.
pustiu si confuzic zambesc catre lume
nici soarele nu mai e, dac'apune
demonic ma zbat sa salvez lumina
lumea-i limitata, la fel si benzina...

si ard fara scop in genungi cand privesc
la altii cum lumea in loc o opresc
doar tu ma mai ti in putere sa lupt
de cand cu sadism din mine ai rupt...

atat.

Reveniri peste perfect slinos.

Pictam pe pereti, cand o minciuna a venit balanganindu-se langa mine. Era albastra si purta curea.
-Cine esti? am intrebat-o.
-Sunt viata ta! mi-a raspuns.

N-am luat-o in seama pe moment, eram ocupat sa pictez pe pereti; dar apoi am luat pensula si tabarand peste ea, i-am desenat mustati si monoclu. Acum minciuna era una respectabila.

Petrecandu-mi apoi ziua band cafea cu minciuna, la un moment dat, ea mi-a zis umila...
-Tin la tine, vreau sa ai tot ce-ti doresti. Azi ai ocazia sa faci ce vrei cu mine. Ma las prada mainilor tale insetate de cunoastere si perfectiune, fa din mine, ceea ce vrei.
Si eu lacom cu pofta de viata, am tabarat pe ea incercand sa o transform in adevar si frumusete...iar la sfarsit, cand rezultatul trebuia a fi o reusita, mi-am dat seama ca am lasat in urma doar mizerie, ca am transformat minciuna in esec...
Si-am plans atat pentru putinul lucru si l-am gonit de mic sa plece-n lume... si am uitat de tot ce presupune, sa ai o viata cu placeri nebune...
Si intr-o zi cand prisacit stateam pe prispa de la casa, sculptand in lemn o stea sihastra...Veni la mine intr-aproape prea inalt, Esecul galben cu cravata(urechi de vaca ).
-Si cine esti? l-am intrebat.
-Sunt viata ta! mi-as spus fara de pata...