Ochi de peruzea

   Ochi de peruzea

                ești infinitul...

     tăcut al șoaptelor mele

                              în somn,

  

   Solemnitate pasageră

                 din trecut spre orizont

      Ești al fantasticului meu

         front

Bogăția ta este magmatică

  și se prelinge

                                 dintr-o lume cathartică

Front al infernului 

                            cu paradisul

Trupul tău întruchipează visul

                          cărărilor matamorfozice

Ocean de gânduri și 

                             întruchiăpări prozodice

                                        Iertare pentru tine

                      nu există nici dar, nici apogeu

    Buchetul tău e curcubeu iar

                          mintea omenească nu poate pricepe

Altceva decât unghiuri drepte.

Praf de pușcă 

                       mototolit în uitare

Căci tu pentru mine

          ești mai mult decât soare

Bunica mea m-a ajutat foarte mult.

    Un băiat m-a oprit astăzi pe stradă și m-a întrebat ce aș face dacă aș fi hurțuită sexual de șeful meu.
    M-am și enervat la un moment dat, chiar dacă prima dată asta mi-a dat prilej de glumă, dar în final mi-am dat seama că m-a afectat foarte tare. Nu știu dacă pentru că m-am simțit destul de hărțuită în acel moment de dânsul, pentru că nu sunt obișnuită să vorbesc în fața camerelor sau pentru că nu pot să-mi dau seama cine este șeful meu defapt, dar oricum ar fi, asta îmi trezește o problemă cu adevărat parlamentară.
    Să fie șeful meu acel individ care mă plătește? Atunci e tata?
    OMG, asta nu cred că ar fi deloc bine... și oricum nu vreau să-mi imaginez asta acum. Bine, clar nu e el.
    Este iubitul meu? Cumva iubirea mea e ghidul meu, deci un fel de șef, însă, din anumite puncte de vedere, asta nu ar fi tocmai o chestiune nepotrivită... adică iubirea ta ar trebui cumva să tragă puțin de tine ca să te motiveze și ațâțe, dar dacă ar face-o peste măsură, probabil n-ar mai fi iubirea ta, deci nici ghidul sau șeful tău...
    Atunci, șeful meu sunt eu! Deci ce aș face eu dacă mintea sau sufletul meu m-ar hărțui astfel?
Băi, păi asta ar fi cam nasol măcar din punct de vedere social. Lumea m-ar numi curvă, pițipoancă sau scorpie și iarăși asta nu mi-ar da prea multe opțiuni. Adică, ori te faci... și trăiești suferindă până la adânci bătrâneți, ori nu... și devi frustrată pe veci...ori reușești să ajungi la un comun acord cu tine însăți, astfel încât să te hărțuiască ocazional sau atunci când îți place ție, iar atunci e altă poveste.
    Dar dacă șeful tău e statul și el, din pricina legilor care-i lipsesc, adică a educației și a lipsei de atenție față de tine, ajunge să te hărțuiască sau chiar să te înjosească? Probabil atunci ai plânge tare în sufletul tău și oricât de tare ai încerca să ascunzi asta față de frații și prietenii tăi, lacrimile tot s-ar întrezări în vorbele și atitudinea ta. Și atunci probabil te-ai zbate, ai fi rău și în final, te-ai ruga. Deci, la un șef mai mare?
    Ah...deci, ce aș face dacă Dumnezeu m-ar hărțui sexual? Deja asta e tragic. Sau, în fine, probalmente magic. Căci în numele Domnului lucrează doar martirii, sfinții, deci băunuiesc că nu fute el așa...pe oricine. Că doar nu și Dumnezeu ne ia de târfe...Și dacă ne-ar abuza Dumnezeu, ne-ar abuza ca pe toate maicile și pe toți părinții care se abțin cu nonșalanță, unii dintre ei chiar o viață întreagă! Ei, da. Și ce?
    Avem noi dreptul să-i cerem socoteală lui Dumnezeu?
Mie mi se pare că nu. E jocu și arta dânsului, iar noi trebuie doar să trăim si să căutăm a comunica și a înțelege de ce ne-ar hărțui cineva, pentru că nimeni nu ne hărțuiește din preabine sau împlinire, ci pătimind la rândul său dureri mai mari decât putea-vom noi înțelege...
   Prin urmare și în concluzie, dpmdv, hărțuirea este o lipsă de comunicare sau o lacună educațională a unuia sau a ambilor parteneri. Vrei să nu mai fii hărțuit? Reevaluează-te, implică-te și rezolvă problema!
    Nu poți? „Nu există nu pot, există nu vreau!” Și să știi că a te spăla pe mâini nu rezolvă prea mult situația. Schimă tu, nu-i pune pe alții!
   Cum? Apucă-te de treabă! Educă oamenii din jur, dar nu abuzându-i la rândul tău, ci arătându-le respect și apreciere, susținându-i și iubindu-i cu moderație, dându-le ce ție ți-ar plăcea să primești. Ajută-i pe ceilalți să înțeleagă prin ce trec și întinde-le o mână dacă sufletul lor îți pare totuși curat! Omul rănit azi, poate fi hărțuitorul de mâine, precum omul ajutat sau vindecat azi, poate fi salvatorul de mâine.
   Mesajul meu pentru omenire?
   Educați-vă, bă!
   Civilizați-vă, mânca-v-aș!
   Sărut mănușițili, Doamna 

„Nu pot fi singură, fiind singură nu-nțelegi? Leagă-mă de tine ca să mă dezlegi...”

Sunt supărată toată.
Sunt mânie, nu fată.
Sunt un fel de șoaptă nerostită
La drum de seară
Când băiatul meu îmi spune că se-nsoară...

Sunt un fel de mămăligă rece
Mâncată cu borș de lobodă
Pe cât de acră, pe-atât de slobodă
Pe cât de murdară, pe-atât de gustoasă
Pe cât de cinstită, pe-atât de frumoasă...

Franjuri din mine, le vântură vântul
Când stau desculță cântă pământul
Dar iarna a venit și e frig de-nghiață gândul
Eu nu am răbdare, îmi cere socoteala sfântul.

Bărbatule, vino în meandre acum
Lasă-te puțin abătut de la drum
Căci mai târziu în drumul tău
Fiecare prunc îți va fi erou
Fiecare vorbă bună
Înger păzitor
Fiecare fată sincer iubită
Încă o zi cu spor.

Din mine iese cu fiecare secundă în plus
Un copil pe care ar fi trebuit să îl am și s-a dus
Anii trec, nu vreau s-aștept până tinerețea mea a apus
Privește, m-am scăldat în râu și buzele cu cireșe le-am uns.
Nu te speria, luptă curajos!
Doar nu par un dușman așa fioros...

Hârjoana din fundul curții
Și băuta la cișmea
Dimineața-n păpușoi
Și pe urmă la cafea...
Toate de-ai fi ascultat
Tot spre asta au strigat.

Numa tu, sociolog
Pregătit cu-ntreg prolog
I-ai zis minții ce striga
„Sunt stăpân pe pula mea!”
Și-ai mai umflat o bășică...
Sau mă rog, vreo farmacistă
Piloasă ca o junkistă
Care cu-amabilitate
Ți-a mai șters din gând o noapte...

Eu,femeia, comformistă
Stau și bocet în batistă
Că cumva bărbatu meu
E un pic cam derbedeu

Și nu știu ce să mai fac.
Nici la tata nu-mi mai viu..
Unde să gătesc, să fiu?

Sper cumva să înțelegi...
Lumea asta are legi...
Cea mai sacră și mai sfânt
De-i corect interpretată
S-ar putea să fie dreaptă.
Dar aici e probă foc
Pe curaj sau pe noroc.
Ai fii tu stăpân pe tine
Dacă te-ai lua cu mine?