Ochi de peruzea
ești infinitul...
tăcut al șoaptelor mele
în somn,
Solemnitate pasageră
din trecut spre orizont
Ești al fantasticului meu
front
Bogăția ta este magmatică
și se prelinge
dintr-o lume cathartică
Front al infernului
cu paradisul
Trupul tău întruchipează visul
cărărilor matamorfozice
Ocean de gânduri și
întruchiăpări prozodice
Iertare pentru tine
nu există nici dar, nici apogeu
Buchetul tău e curcubeu iar
mintea omenească nu poate pricepe
Altceva decât unghiuri drepte.
Praf de pușcă
mototolit în uitare
Căci tu pentru mine
ești mai mult decât soare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu