Editorial

Iese din mine ceva ilegal
tremur în buze, plonjare pe val
inec în plăcere
înec în iubire,
că raiul a început să-și iasă din fire

Pământul e haos
Jungla-i la ordinea zilei
Dezastru-i aici, dar nu-l văd, mă înghite
Visele mele, dorințele-mi-s fripte
Mă zbat să răsar dintr-un maldăr de flori
Lume spune că mă lupt cu mori
Nu mai e timp, nu mai e pace, nu mai e cuvânt
Tradiția moare în chinuri pe pământul nostru sfânt.

Jonglăm stări neidentificate,
Speranța, credința sunt și ele pe drumul spre moarte
Ne înghite pământul de la suprafață
Ne-am obisnuit prea tare cu dreptul la viață.

Schimb pe schimb? E democrație?
Eu vă dau, voi îmi luați și veșnic așa va să fie?
Cad imediat, de la cine veți mai fura?
Degeaba ești rege, dacă toți cei buni sunt morți în țara ta.

Slavă cerului că legea n-o fac pământenii
Slavă cerului că mai avem încă sătenii
Slavă ție, doamne, că mai avem încă țărână
Slavă ție, că nu ne-ai înecat încă-n cutremur și furtună!

Doamne, noi suntem încă vii!
Doamne, noi suntem încă copii.
Noi avem curajul să ne batem cu zmeii,
Doamne, dacă e cazul o să fim noi mieii.

Doamne, lumea nu mai poate continua așa
În frica asta nu se mai poate sta
Doamne, e sărăcie în regatul tău
Iar faptul că oamenii nu au speranță este cel mai rău.

Doamne, ard pe rug cărțile credinței,
Lumea ia în râs și-n derâdere tainele biruinței
Doamne, pe noi de ce ne-ai trimis în lumea asta urâtă?
În oraș nici măcar păsările nu mai cântă.
Ne dăm în cap unii altora, ne înjunghiem pe la spate
Din căprioare și mimoze am devenit păsări de noapte.
Și nici măcar să mârâim nu mai știm
Suntem lei obligați să se comporte normal în mediul de viață al unui delfin.

Ajutoooooooor!
NU mai vorbiți toti odată
Nu mai aud cine îmi bate la poartă
Ce fac eu nu-i mortal, ce fac eu nu-i penal
Vreau doar o lume mai bună!
Și pentru ce vreau eu poate există la tv un canal
Viața poate dansa și fără crime-n fundal
Viața poate fi și frumoasă, poate să fie și vie
Viața mea nu începe la primărie,
Nu începe la bloc sau în RATB,
Viața mea nu începe la TV.
Viața mea a început de când am văzut prima dată zăpada
Viața mea a început de când piscina mea personală era în cada
Viața mea a început când culegeam ghiocei în pădure
Viața mea nu vrea să manipuleze sau fure.

Azi, ne-am adunat toți aici
Pentru că într-un fel toți suntem mici
Toți vrem afirmare și nu ca animale de pradă
Toți vrem festival, event sau paradă
Toți vrem ca anii noștri să nu se scurgă de prisos
Noi credem că arta începe cu un suflet pofticios

Doamne, te-am chemat și pe tine, aici, printre noi
Ca să ne privești cum încercăm să fim goi
ȘI să ne spui tu, mai bine, ce ne-a apucat
De cerem toți revoluția spiritului adevărat?
Spune-ne doamne ce înseamnă să ne revoltăm?
Spune-ne doamne, cum să pictăm, cum să cântăm, cum să uităm
Ce ne supără și ce ne doare,
Cum să incantăm ca să răsară soare?

Cum să ne rugăm ca ploaia să spele rugina?
Cum să creăm ca să ne ierți vina?
Cum să oprim din masacru marile corporații
Cum să ne oprim din sinucidere aliații.

Suntem toți, aici, grămadă, adunați
Ca oamenii buni să nu se simtă uitați.
Suntem aici să le amintim tuturor
Că dacă faci ce-ți place și cu cine, ai mai mult zor
Că dacă noi ne ajutăm între noi și constructiv ne criticăm
Mult mai mulți și mai puternici o să ne ridicăm.

Iar vocea mulțimii va răsuna ca niciodată
Pentru că noi suntem spirite și nu gloată.


Pentru că împreună avem curajul să spunem adevărul
Pentru că vrem să ținem buna dispoziție, nu scorul.