Varsand dulceata peste trecut prezent...

Sfaramitzat intre nisip si sare, pescar fiind cu dor de mare
Ma prabusesc sub cerul instelat de soare
Ma prabusesc, privesc si inima ma doare...

Atata patima am simtuit in mine, ca noptile pareau asa senine
Si am patruns adancuri nesfarsite, doar ca prind priviri nestingherite.
Si m-am pierdut in valuri spulberate, crasnind din dinti si fara fapte
Caci sfasiindu-mi sufletul in contopire, pentru o clipa am vazut nestire

N-am plans cand Poseidon mi-a furat odorul
N-am plans cand Zeus mi-a prajit amorul
Nici n-am zambit cand mi le-a'napoiat
Dar am simtit cand scopul mi-am tradat...

Vrajit de ochii tai spasmatici
Ma rup de lumea mea banala
Si astfel prind cu palma-mi tremuranda
Un vis de-al tau, si-l pretuiesc cu fala...

Si tot suspin in urma adierii blande
Sa-mi dea n'apoi acele simtuiri carunte
Si vreau sa pot privi din nou in degerul sarat
Ma zbat sa te optin, dar am uitat...

N-ai cale de intors intr'ale mele brate
Te vreau dar sti prea bine ca ai prea multe ate
Nu-ti uita scopul, caci mijloacele's dure
Uita'ti orgoliul si mananca mure...

Iar pentru ultima atingere a pielii insetate
Sa simti pumnale ce-ti zdrobesc ganduri limfate
Sa nu ma uiti nici pentru sute de stelute
Sunt al tau zbucium, iar tu esti din perlutze...

Sunt fluturele visator spre imposibil
Pierd notiuni mereu si tind sa par penibil
Dar zbor cu nonsalanta si cu etica
Am firea mea absurda, dar poetica...

Cat despre aberante scuze fara noima
Nu sunt un sobolan, si nici ca voi, ma!
Sunt simplu, rostul fericirii voastre,
Sunt precum sarea unei zile'albastre...