Apus de soare cu dinti de noapte...

Nu m'am prea gandit la tine, astfel, recunosc, 
Insa, nu ma asteptam sa cad atat de prost.
Indiferent de conditie,
P'arc'am avut o premonitie..
Ca tie daca'ti zambesc chistoacele
Nu'ti pot baga pe gat boboacele!
Si fie prin ce fel de sacrificiu
Simt, totusi, ca mintea mea e de dus la ospiciu
Fiindca dupa ce mi'am ucis singura sansa
Indiferent cat de mare, nu'mi ajunge pansa.
Marcant cum ajung sa exprim atata durere 
Pentru o remarca fara punct de vedere...
Si'as fi preferat sa muste din mine, decat din soparla,
Dar nu ura pentru asta din mine urla...
Ci simpla dovad'a'prostiei inconstiente prin care respir;
Tot ce iau bun din asta e ca ma inspir!
Banalitati adolescentine, dreptati practic absurde,
Oricine urmareste textul se simte si rade!
Pentru ca e drept ca se'ntampla poate odata in viata
Sa'ti rupi bai, copile, speranta din fata!
Nu vreau sa m'opresc sa simt aglomerari de proste in mine,
Nu vreau nicidecum sa imi fie mai bine..
Vreau doar sa am puterea sa ma spovedesc 
De inclestari infantile la cei ce'i iubesc...
Nu'mi trebuie plete de'apus de soare!
Nu am nevoie nici de tril de chitare!
Dar vreau implinirea si uitarea de sine,
Si cum nimeni n'a fost prin preajma, am vrut'o prin tine!
Si nu inteleg scopul lungirii acestei povesti
Oricum n'am habar cine esti, cum zambesti...
Dar parca inocenta din mine tot plange beata:
"Intoarce'te si priveste'ma'n ochi inc'o data..."