Indrazneste, salveaza, creaza...

Pe cerul amar
Nici stele n-apar
Căci vremurile scuipă cu nonșalanță
Conglomerate de greșită prestanță.
Cu toții asteaptă un luceafar în zori
El nu apare, începi să măsori
Timpul ce zboară, se scurge și pleacă
Ca apa ce-a fost într-o mare azi seacă.

Ș-aprind dobitoacele focuri agresive
Și plang lângă ele consecvent, progresive,
Căci nimeni nu visează la înalta statură
De conducator al credinței îmbracat în armură.

Mulți se pierd pe drum, alții încetează să spere.
De parca bolta cerului s-ar vindeca prin durere.

Când ei nici n-au știut vreodată în viață
Ce-nseamnă să fi, să iubesti, să achiți o creanță.

A lupta e departe de-a fi un obicei

E mai simplu să stai și să zici că nu vrei.

Dar te-ntreb:

Și apoi,dacă mori, ce lași în spate?
Candele fumegânde și linii trasate...
Nimic concret, nimic ce contează.

Invață să descoperi valori și crează!

Da, te vei lovi de pietroase prostii,
Vei afla că-i al dracu de greu să devii și să fii,

Vei aprecia mai mult dăruirea

Și poate într-un final vei cântării fericirea.

Vei pierii, te vei naste, si iar înc-o data
Până când sigiliul tău picurat pe o cartă,
Va elibera mii de săraci,
Te va face urat de impostori și de draci,
Vei reînvia iubirea si toleranța…
Sunt milioane de riscuri,

Îți ajunge speranța?

S-ar putea să fi singur și neplăcut,
Vei crede că tot ce-ai avut s-a pierdut.

Dar imagineaza-ti, iubite, cum e sa privesti catre zare
Și să vezi spuma laptelui unde alții văd doar vâltoare,

Să scrie de tine orice istorie,
Să știe toți cine esti si fără memorie...

Să știi că n-ai avut viață traită-n zadar,

Să câștigi partida doar cu-n singur zar.

Acum reflectează, mai ai puțin timp
Ești in Romania, nu pe Olimp,

Desteapta-te si ridicăte dintre morți!
Ești mai bun decât crezi, arată ce poți!

 Pe cerul amar

Nici stele n-apar
Căci vremurile scuipă cu nonșalanță
Conglomerate de greșită prestanță.
Cu toții asteaptă un luceafar în zori
El nu apare, începi să măsori
Timpul ce zboară, se scurge și pleacă
Ca apa ce-a fost într-o mare azi seacă.

Ș-aprind dobitoacele focuri agresive
Și plang lângă ele consecvent, progresive,
Căci nimeni nu visează la înalta statură
De conducator al credinței îmbracat în armură.

Mulți se pierd pe drum, alții încetează să spere.
De parca bolta cerului s-ar vindeca prin durere.

Când ei nici n-au știut vreodată în viață
Ce-nseamnă să fi, să iubesti, să achiți o creanță.

A lupta e departe de-a fi un obicei

E mai simplu să stai și să zici că nu vrei.

Dar te-ntreb:

Și apoi,dacă mori, ce lași în spate?
Candele fumegânde și linii trasate...
Nimic concret, nimic ce contează.

Invață să descoperi valori și crează!

Da, te vei lovi de pietroase prostii,
Vei afla că-i al dracu de greu să devii și să fii,

Vei aprecia mai mult dăruirea

Și poate într-un final vei cântării fericirea.

Vei pierii, te vei naste, si iar înc-o data
Până când sigiliul tău picurat pe o cartă,
Va elibera mii de săraci,
Te va face urat de impostori și de draci,
Vei reînvia iubirea si toleranța…
Sunt milioane de riscuri,

Îți ajunge speranța?

S-ar putea să fi singur și neplăcut,
Vei crede că tot ce-ai avut s-a pierdut.

Dar imagineaza-ti, iubite, cum e sa privesti catre zare
Și să vezi spuma laptelui unde alții văd doar vâltoare,

Să scrie de tine orice istorie,
Să știe toți cine esti si fără memorie...

Să știi că n-ai avut viață traită-n zadar,

Să câștigi partida doar cu-n singur zar.

Acum reflectează, mai ai puțin timp
Ești in Romania, nu pe Olimp,

Desteapta-te si ridicăte dintre morți!
Ești mai bun decât crezi, arată ce poți!

(Olimpiada de Romana - faza pe scoala - 22 Dec.2011)