Înmormântarea Regelui

Foarte frumos! Astăzi am văzut un film, pe tvr1, care m'a impresionat în mod deosebit. Nu am crezut să mai văd un popor în stradă, pentru a'şi plange regele şi mai ales nu în România zilelor noastre.

Pot spune că nici dacă aş fi fost acolo nu ar fi fost aşa frumos.

Mie mi se pare incredibil că acest popor a avut până astăzi un rege, pe care astăzi l'a cinstit impresionant (indiferent de interesele adiacente ale fiecăruia).

"Valori morale" îşi doresc oamenii, spune un reporter tvr. "Regele a fost pentru ei un reper de acest fel", continuă el, fiind informat din surse sigure.

Practic, asta înseamnă că lipsa regelui, echivalează la români cu o lipsă de reper moral valoros(demn de luat în seamă). Lucru care denotă că acest popor are mare nevoie de eroi care să'l hrănească prin exemplu demn de urmat... Lucru frumos!

Avem nevoie de repere! Reperele, însă, se construiesc, nu apar din senin. Ca noi, azi, să simțim aşa puternic filmul, aproape 100 de ani s'au zbătut unii să supraviețuiască şi să realizeze schimbări.

Prin urmare, concluzia mea este simplă şi pe grabă:
Să dăm drumu' la Repereeee!

Vorba SubCarpaților:
"Să aibă şi copiii mei o țară frumoasă" 

:)

Mulțumiri TvR pt filmul "Înmormântarea Regelui".
...Cel puțin inspirant...

În rest, Doamne ajută!

Tragediană la metrou

Aleg să scriu aceste rânduri, în primă instanță pentru a atrage atenția asupra faptului că suntem alienați social. Ne uităm doar la noi înșine și „ne cufăndăm prea adânc în propriul sine” pentru a privi ce se întâmplă în jurul nostru. Ne doare sub coadă că oameni bolnavi ne înconjoară și preferăm mai degrabă să închidem ochii, să ignorăm, să trecem mai departe, luând o decizie superficială sau făcând un gest asemeni.
Câți dintre noi conștientizează că mediul în care trăim e departe de a fi unul sigur și protejat? Câți dintre noi fac ceva în privința asta?

Câți dintre noi, se vor cutremura doar și se vor închide în carapace?

Treziți-vă, oameni buni, și priviți un pic la seamănul vostru, care geme, care distruge și zbiară și pe care voi îl ignorați sau căruia chiar îi agravați situația luându-l peste picior, umilindu-l sau izolându-l. Noi creăm monștri! Iar pe eroi îi lăsăm să se ducă pe apa sâmbetei...

Ura și iubirea sunt sentimente cu o egală intensitate, diferența dintre ele constă doar în educația și demnitatea fiecărui individ. Ori dacă tu ești considerat deja un penibil, cum poți să mai ai pretenția de la tine să faci lucruri frumoase și pline de iubire? Când gestul tău bun, e înțeles greșit și batjocorit, câți dintre noi mai avem caracterul de asemenea natură încât să iertăm și s-o întoarcem tot cu iubire?

Lecția e simplă: „Nu mor caii când vor câinii, nici câinii când vor stăpânii!”, așa că mai bine ar învăța să conviețuiască unii cu alții și să se ajute reciproc, să se educe reciproc și să se încurajeze reciproc să facă lucruri frumoase! ...evitând astfel tragediile colaterale :)