Dragostea din 10

Ce-nseamnă dragostea?

Întreaga mea viață am încercat să răspund la această întrebare. Este dragostea un sentiment? Un resentiment? O întâmplare ori o nevoie? Este dragostea o circumstanță, o decizie sau un dat? Putem noi hotărâ când încetează ea sau știm noi mai multe despre o relație de dragoste decât avem impresia?

O vreme lungă m-am concentrate în jurul ideii de iubire necondiționată, pe care am asociat-o sinonimic cu dragostea. Totuși, după 10 ani de relație neîmplinită, dragostea a dispărut, în vreme ce iubirea necondiționată pentru acea persoană și-a rămas în drepturi. Deci durează dragostea doar 10 ani?  Sau ăsta e timpul ei aproximativ de viață în condiții improprii?

Ce-nseamnă dragostea?

În primul rând, este dedicare mentală. Poți ieși cu alți oameni, poți să te iubești cu alți oameni, poți visa cu alți oameni… dar nu poți fii complet în lipsa celuilalt (această afirmație are valențe, vezi mai încolo).

În al doilea rând, este creație. Celălalt te inspiră și te activează, te mobilizează și te enervează, te turează și te frământă, ceea ce, în cele mai fericite cazuri rezultă în ceva palpabil. Că e vorba de copii, de proiecte, de construcții, de realizări spirituale, dragostea naște ceva care nu se risipește precum sentimentul cu vremea. Totuși, în unele cazuri dragostea poate crea și monștri... dar nu ne concetrăm acum pe asta.

În al treilea rând, este ardere internă. Dragostea te perpelește. Te reconfigurează. Te doare fie prin poftă, fie prin furie. Dragostea nu te lasă să trăiești liniștit dacă lucrurile nu se întâmplă așa cum dorești tu. Dacă totul merge strună, focul dragostei este ca un generator de bine. Dacă se întâmplă contrariul, dragostea te macină și te sfâșie din interior.

În al patrulea rând, este pace. Dacă dragostea este cunoscută și asumată, ea aduce purtătorilor sentimentul suprem de echilibru și armonie, dându-le răgaz să se gândească la binele omenirii, la efemeritatea lucrurilor, la filozofia pozitivă a vieții, să facă lucruri mici care aduc bucuria vieții celor din jur.

În al cincilea rând, este forță. Pentru dragoste poți muta munți, poți să te ridici la potențial maxim, poți proteja cu prețul vieții, poți deveni zeu. E greu, dar poți. Nu sunt puține cazurile cunoscute în care indivizi au atins capacități neomologate. Cel mai frecvent argument mobilizator în aceste cazuri e dragostea pe undeva pe acolo.

În al 6-lea rând, este somn. Căzut în dragoste, ți-e mult mai greu să te trezești la realitate. Fie că dormi de lipsa celuilalt, fie că dormi de preabinele șederii lângă dânsul, dragostea se face mult și-n somn. Nu degeaba e vorba aceea „te-ai culcat cu cutăresc”. În somn, trupurile noastre fac niște schimburi ciudate de energii și chimicale, mai ales când două persoane de sex opus se nimeresc să-și tragă odihna în același perimetru. Ai grijă cu cine te culci, să nu cumva să o încurci...

În al 7-lea rând, este loialitate. Nu pleci și-l lași pe celălalt în plop dacă el e în nevoie, chiar dacă te-ai îndrăgostit de altcineva sau dacă ai chestiuni personale urgente. Disperarea sau durerea celuilalt te afectează ca propria disperare sau durere, deci nu poți, indiferent de sentimentele tale despre lume, să lași dragostea ta să se chinuie în lipsa ta, chiar dacă asta nu te pune în cea mai confortabilă sau satisfăcătoare poziție. Loialitatea nu înseamnă neapărat fidelitate absolută, ci fidelitate atunci când este cazul.

În al 8-lea rând, este prezentă. Dragostea nu poate fi amânată peste ani, lăsată pe mâine sau trăită pentru ieri. Dragostea ori o faci când e, ori îți plângi singur de milă. Nu-i obligatoriu ca dragostea să dureze o viață. Acest lucru depinde doar de cei 2 implicați și de nivelul lor de asumare. În orice caz, dragostea se face acum. Fie fizic, fie mental, fie spiritual, important este să fiți amândoi măcar în tine. Nu te poți baza pe prezența celuilalt întotdeauna, dar te poți bucura de el o vreme și intrinsec. Faptul că el nu e lângă tine din diversele tale sau ale lui motive nu e un argument suficient de solid ca să renegi dragostea sau să o ignori. Dacă ignori dragostea sau te compoți indiferent față de ea, dragostea se pregătește de moarte într-una dintre părți.

În al 9-lea rând, este surprinzătoare. Te lasă să te descoperi în variante străine ție și îți arată lucruri pe care nu le cunoșteai înainte. Dragostea te implică și te complică, îți dă filme și senzații în clipe bizare. Dragostea face surprize mult mai puternice decât poate face iubirea sau orice alt sentiment.

În al 10-lea rând, este a ta. Adică conține sentimentul de posesivitate. Asta nu înseamnă neapărat că ești gelos pe cineva anume sau că bați pe cine se apropie de subiectul tău, ci faptul că din motive abstracte, atitudinea ta față de subiect este una de drept, ca și cum l-ai fi cumpărat pe celălalt de la chilipiruri prețioase. Dragostea nu depinde întotdeauna de ceea ce vrea sau simte celălalt, dar asta nu te împidică pe tine să te consideri stăpân pe situație și pe individul cu pricina. Acest lucru este poate cel mai periculos în dragoste, dar nu vom discuta despre asta acum.

Am zis să fie 10, poate că-s mai multe sau poate mai puține. Nu știu, el nu-i aici lângă mine să mă sfătuiesc cu cineva competent. :)) 

Totuși, voi continua să vă povestesc despre dragoste și dintr-o perspectivă mai aplicată, care sper să vă  clarifice măcar câteva dintre dilemele dumneavoastră emoționale. Sunt la copt. Fiți pe fază!