Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


miercuri, 23 septembrie 2009

Un final aproape fericit:)

Ah! De cnd astept acest moment??

Exista un punct culminant al vietii, care, se repeta la nesfarsit de fiekre data cnd ceva se termina. Acel moment in care iti vine sa urlii de durere, dezamagire si dispret...si pur si simplu nu sti daca acel lucru pe kre trebuie sa-l faci cu adevarat, este sa regreti sau sa rememorezi... Este acel moment cnd iti este aproape clar ca...ToTuL s-a terminat!!!

Ce poate fi mai frumos de'atat?

Adik, dak stai sa te gandesti, rareori ti se intampla sa ai o asemenea aglomerare de celule diferite prin tot corpul...celule care se bat, imping, iubesc, omoara, iarta, viseaza, vomita, inteleg, alearga, urmaresc, cearta, mananca una pe alta:))... Iar corpul tau este campul lor de lupta...Si pana si aici ai dileme dak sa fi onorat...sau dezgustat de acest lucru...

Efectiv nu poti intelege ce mama dracului vrei defapt!!!

Si fierbi...fierbi...clocotesti...pana cnd ...EXPLODEZI!!! SI pulberi de tine sar peste tot...si-ncerci zadarnic sa-ti prinzi lacrimile inainte sa cada pe covor...sau sa-ti intinda rimelul care deja s-a prelins pe toata fatza...Mama si ce hohote de plans, sau ras, sau orice-or fi aceste suspine dilemizate pe care incerci sa le opresti...si intr-un final...reusesti...!!! Iar cnd ai reusit cu adevarat... iti dai seama ca nici nu stii pt ce ai plans si ca asta chiar era unul din momentele vietii tale cnd n-aveai efectiv dc sa plangi...SI ERAI CONSTIENT DE LA INCEPUT CA NU AI DC...dar stiai ca trebuie s-o faci...!!!

Si nici macar nu esti trist...erai constient ca o data si o data cineva trebuia sa se dueleze cu alt zmeu...si acum te-ai convins ca tu esti acela...

Dar lasa, priveste inainte, caci viata merge, insasi, inainte... si oricum esti constient ca isi va aduce aminte de tine... si poate-si va dorii sa nu-si aduca aminte... doar din simplul fapt ca, la auzul numelui tau... i se va zbarlii pielea...

Niciun comentariu: