Mi-ar placea sa am macar un motiv pentru care sa n-o iubesc...

Fugi!! Din ce in ce mai tare... Nu poti sa te opresti... stii ca nu poti ajunge la capat, dar nici nu poti renunta acum... Fugi!! Transpiri! Suvoaie de apa iti traverseaza corpul incins... Esti prea aproape ca sa te grabesti...si prea departe ca sa incetinesti...Fugi!! Si poate doar atat...

Dar daca vei cadea... iti vei zdreli genunchii...Picioarele astea frumoase!!
Dar daca vei cadea... va fi acolo cu o batista uda...si iti va curata ranile...

Dar daca vei ajunge... Vei plange ca n-ai cazut...sau vei fi fericita?
Dar daca vei ajunge... N-ai avea semnele puterii... n-ai avea de ce plange...

Puterea sta in a sti cand sa te opresti...
Placerea sta in a nu sti pe cine doresti...
Durerea sta in neputinta,
Iubirea sta in nestiinta...

De ce n-am 1000 de vieti ca sa o pot iubi in toate?
Nu pentru zise, ci pentru fapte!
De ce n-am s-apuc ziua-n care
Visele n-ar fi date-n uitare...

De ce ne luptam adesea cu lucruri pe care nu vrem sa le invingem?
Oare ne trebuie rani ca sa ne convingem?
Am pierdut adesea in batalii, cuvinte...
Cuvinte pe care acum le tinem bine minte...
Si de ce oare nu se sterge cu-n burete...
Amintirea pe care-o poarta niste sarmane fete?
De ce ne place sa traim in trecut,
Si parca cioplim adesea chipuri de lut ?..

Dar stai cu mainile incatusate la spate...
Te doare, dar nu ingadui nici soapte...
Si sufletul tau urla spre libertate...
Te-ai saturat de vorbe, vrei fapte...

Si te gandesti subit la sirene...
Dar tu nu vrei coada, ci pene...
Vrei sa zbori din nou printre frunze...
Nu vrei sa mai fugi de meduze...