Suntem nişte bule de aer care aleargă prin sângele unei existenţe, fără a ne păsa de ce avem în jur. Alergăm mâncând alte bule de aer din sânge care poate sunt singurele capabile să-l ţină roşu. Invadăm totul cu părerile noastre proaste pentru că avem prea multă libertate de exprimare şi eclipsăm lucrurile care merită văzute pentru că ridicăm tonul şi pentru că suntem mai multe celule murdare, decât bulele roşii care ştiu să existe. Pline de praf, invadăm binele pentru binele propriu iluzoriu.
Până acum, bulele de praf nu erau băgate în seamă, pentru că menţineau echilibrul şi prietenia cu alte bule. Acum, s-au strâns toate bulele de jeg şi scuipă bulele bune care ar putea schimba ceva(în bine).
De ce să nu ne pese? De ce să pierdem noţiuni şi să ne menţinem neştiutori şi neimplicaţi aşteptând să se întample acel lucru care oricum nu se va întâmpla? Pentru că noi sperăm în lucruri auzite, şi uităm să credem în speranţele proprii, care poate ar putea fi materializate şi astfel am trăi bine.
Aici, în existenţa asta, pământul prin care trăim, ne vom înmulţi şi poate că nu toţi, dar majoritatea ne vom lupta să supravieţuim o perioadă lungă; aşa că, propun să nu mai supărăm existenţa şi să nu mai criticăm alte bule de aer, pentru că poate, într-o zi ne vom da seama că mai bine te faci roşie şi îi laşi pe alţii să strice, decât să fi tu cel care ratează speranţa altora.
De ce să nu fi TU printre puţinii care mai cred că sângele roşu înseamnă prosperitate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu