Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


luni, 17 octombrie 2011

Cand strumfi apar.

Tremur tot si de frig si de dor,
Pasiunea ma pierde prin ganduri usor...
Mintea imi fuge, esti graur sau nu?
Prin ploaie sa trec ametita, cand tu
Cu mainile'ti reci m'ai topit toata
O fi oare asta scaparea de soarta?

Ce fiara, ce demon, ce matza speriata
Sochezi prin surprinderea ta, ciudata, blamata;
Ai plete de viata si ochii de moarte,
Ma sperii, ma bucuri, gandesc prea departe!

Caci fluturi se strang in lalele si plang,
Ca rupta e viata cu corbul cel stang
Ca negre sunt florile inainte de albe,
Caci toate tigancile, azi, poarta salbe!

Si norii se strang ca un burete,
Revarsa furia, vopsea pe perete!
Doar rosu scuipat ca o pata arida
Mai poate salva de la moarte'o omida!

Elefantii tot canta si leii se cearta
Nutresc sentimente de toamna stricata
Sa fugim catre ape sparte de vant!
Fericirea nu mai exista, aici, pe pamant!

Un comentariu:

Ade spunea...

de mult timp asteptam o postare de la tine. e geniala. copilule mi'e dor de tine!!!