Frunzele din covorul de stele
S-au coborat pe pamant,
Aduse de ape si vant
Sa stearga pamantul de soarele care,
Mancat de furnici se sparge si moare
In chinuri lacustre, si nu mai rasare.
Ia din marul cu alune,
Geografia unei prune,
Buna, coapta, parca veche
Ascunsa dupa ureche...
Mi-e frica de vant...
El ar putea sa'ti poarte parfumul pan' la geamul meu
Si doar tot el ar sti cat mi'e de greu
Cand ma privesc in oglinda,si esti in spatele meu
Sarutandu-ma cu buzele'ncinse, pe umar,cum o faci mereu...
Schimbam foaia.
2 comentarii:
Frumoase versuri ! Am inteles, esti indragostita foarte tare... Iti doresc ca si el sa te iubeasca la fel de tare...
nu cred ca ai facut cea mai buna interpretare:)) dar stiu ca asa pare. multumesc pentru apreciere!
Trimiteți un comentariu