Oameni care nu dispar, dar pleaca

Fiecare gaza are un prieten
Si acel prieten are un vecin
Toti se joaca-n iarba,
Alearga, rad, beau vin.

Te trezesti din noapte
Cand din est se naste
Guguloiul galben
Ce iubeste broaste.

Broastele sunt animale simple,
Urate si pierdute
Ce-ncearca sa se-alinte
Dar viata le cam fute(minte)

Ele-au aspiratii, idealuri, vise,
Unele sunt lenese, altele sunt triste,
Dar de obicei ele sunt curioase
Mie personal imi plac cele-albastre.

Uneori cunosti pentru o perioada
Niste broaste sure, unele cu coada
Care trancane ceva aparent inutil
Si atunci iti dai seama cat esti de copil.

Si te enerveaza, dar le-apreciezi
Insa vine-o vreme-n care brusc le pierzi.
Si esti multumit ca nu te mai streseaza
Asta pana cand, intr-o dupamiaza
Sufletul tau mic pocneste si cedeaza.

Ele-s tot acolo, raman impamantate
Si-si da seama prostul c-au avut dreptate.
Ca viata nu-ti cladeste niciodata drumul,
Ca trebe' sa-l sapi singur si sa inlaturi fumul.

Si-acum le cauti orb prin lume
Ca sa-ti mai dea o harta,
Dar toatalumea-ti spune
"Viiotoarea data!"

Acum esti singur - numai cu broaste verzi
Poate ca sunt si-albastre, dar tu nu le mai vezi.
E-o lume plina numai de imbecili
Se-nvart in jurul tau, dar raman inutili...