Toamna o iubim pe doamna

Daca ai sti ce nebuloasa de dor s-a strans in mine
Daca ai sti cat de greu-mi mai gasesc regasirea de sine
Daca ai sti ca nici nu mi-am dat seama ca-i toamna de cand ai venit
Daca-i sti cate motive prostesti am cautat pana te-am gasit.

Daca ai sti ce tumul de vise s-au strans in minte
Daca ai sti cum tanjeste micuta sa se alinte
Daca ai sti cat de vraieste i-ai facut viata toata
Daca ai sti cat te-ar vrea si sa poata
Sa fie acum langa sufletu-ti rece
Sa poata cu bratele trupul a-ti petrece
N-ai mai zabovi in nici o lume straina,
N-ai mai sarii gardu la o alta vecina
N-ai mai crede ca esti singur in stele
N-ai mai iubi pe nici una din ele.

Poate ca ai face-o, dar ai simtii un dor
Ca atunci cand iti dai degetele cu clor
Ca atunci cand toata pielea te strange si vrea sa ii dai
O alinare prin fapte, atingeri si fara grai...

Mi-e strain sentimentul asta de toamna
Mi-e frica de statutul de doamna
Care iubeste ca proasta un necunoscut
Pe care nici nu l-a vazut bine si l-a avut.

Vreau sa ma uit de sine si sa ma pierd in nori
In norii tai, si in stele pentru ca ai ochi ca doi sori
Vreau sa nu uiti ca esti un diamant cu muchii ca lama
De cum poti ranii nu vreau sa iau inca seama.