Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.
Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.
Între noi fie vorba, m-am cam săturat
În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.

Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?
Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!
Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.
Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!


marți, 4 decembrie 2012

Iarna asta e Craciunul

  Mi-e dor de Craciunul de alta data. Craciunul in papuci de casa, cu gust de vin fiert cu scortisoara si miros de mandarine. Craciunul care trozneste lemne in semineu si are geamuri aburite, Craciunul care viscoleste zapada, Craciunull care bate la usa si intra in casa cu tine, rosu in obraji, nins si vesel; Craciunul care prin tine ma ia in brate cu mainile reci pe sub tricoul alb, Craciunul care ma gadila si ma infioara prin bratele tale puternice, care ma duce pe canapea, Craciunul care mai apoi ma va intinde pe spate si ma va saruta preluung...

Poate acel Craciun in care suntem in Varsovia si ne jucam pe strada cu fulgi de zapada pufosi, acel Craciun cu felinare slabe si paltoane lungi, Craciun cu nasul rosu si cu restaurante din lemn de pin, Craciun dupa care nu urmeaza graba, anul nou, primavara sau viata. Craciunul dupa care nu urmeaza nimic. Craciunul vesnic. Craciunul in care nu te poti simti altfel decat fericit. Craciunul care face luna noaptea sa faca minuni in zapata, iar genunchii sunt cufundati intr-u totu in nameti si brazii sunt prea desi, iar daca pui capul jos, pe pamant auzi raul cum curge pe sub gheata si frig. Craciunul in care nametii din padure au cratere de zapada topita in locurile in care ne-am iubit noi...

  Craciunul asta dureaza o eternitate, dar e doar o data.
  O singura eternitate pe care o poti consuma ca pe banii dati pe cadouri sau poti sa o iubesti si sa te topesti in ea precum o lumanare vanilata...

Niciun comentariu: