Colectiv: si, ce vrem noi?

Avem nevoie de scoli si de un sistem de invatamant nou!

Spitalele sunt pentru oameni bolnavi, catedralele pentru oameni cu credinta ratacita; Noi avem si credinta si suntem si sanatosi, multi dintre noi, multumita lui Dumnezeu, insa marea noastra problema este nivelul educatiei din tara noastra. Scolile se fac doar pentru diploma, profesorii sunt prost platit/rasplatiti in ciuda efortului pe care trebuie sa-l depuna cu copiii, tinerii sunt nemotivati sau chiar analfabeti(rata abandonului scolar e 17% dintr-o generatie), iar programa si manualele sunt invechite!

Daca toti oamenii, incepand de la victime, pana la angajati, patroni, artificieri,vanzatori de antifonare si pana la administratori locali sau politicieni ar fi fost suficient de instruiti si pregatiti cum sa faca fata unui astfel de eveniment sau cum sa il previna, mai mult ca sigur tragedia colectiva nu ar fi avut loc.

Despre nemultumire cantau tinerii aceia, despre forta colectiva si din nevoie de exprimare; daca ar fi fost fericiti, multumiti, uniti si s-ar fi putut exprima liber intr-un loc in natura sau intr-un mediu protejat, special amenajat pentru asa ceva, dezastrul nu s-ar fi petrecut, iar ei ar fi cantat despre cat de frumoasa e viata si nu despre cum ti-ai da-o doar sa stii ca macar urmasilor tai le va ramane o lume mai buna si mai corecta.

Avem nevoie de oameni scoliti care sa ne conduca si care sa ne organizeze, oameni plimbati si invatati, pregatiti sa ne scrie manualele, legile si sa ne ajute la nevoie.

Din fericire, in aceasta Romanie exista, inca, cativa profesori extraordinari, adevarati mentori si luptatori care-au reusit sa creasca macar cativa din generatia noastra. Dar majoritatea este lipsita de sansa, cel putin aparent.

Si-au ratat sansa de a-si lua examenul de BAC, au pierdut ritmul sau nu au reusit sa se adapteze, motiv pentru care sunt angajati pe salarii de nimic, lipsiti de oportunitati de implinire a viselor si muncesc in corporatii multinationale intr-un sistem robotizat, in cazul cel mai fericit in care nu pleaca in afara sa lucreze pe santiere, ravasiti si sa isi riste viata pentru un trai normal, sacrificandu-si tineretea, energia si frumusetea.

Locurile de munca sunt limitate, somajul e la ordinea zile(nu pentru ca nu ar fi treaba de facut, ci pentru ca proiectele care necesita forta de munca umana sunt mult prea putine si prost organizate), statul nu sustine micii intreprinzatori, iar cei care ajung sa fie bugetari se chinuie cel mai probabil toata viata pe salarii insuficiente.

Se fura pentru ca oamenii sunt needucati sau neajutorati. Daca furi, inseamna ca nu ai suficient cat sa te descurci sau ca nu ai primit cei 7 ani de-acasa, in care esti invatat ca a fura inseamna a incalca cele 10 porunci, dar mai mult decat atat, este o dovada a lipsei de respect si empatie fata de cei din jurul tau. Bunul simt se invata, nu te nasti cu el.

Avem sute de cladiri lasate in paragina, cu o arhitectura superba si valoroasa, solide, care renovate ar putea gazdui scoli, teatre sau altfel de institui culturale care sa-i indemne pe tineri sa se distreze sau sa isi petreaca ani din viata in spatii special amenajate si protejate, si nu in hrube cu miros de mucegai sau in constructii comuniste si mediocre. Daca statul s-ar ingriji sa ia aceste cladiri de sub tutela oamenilor de afaceri(care le-au cumparat pe preturi de nimic sau carora le-au fost retrocedate pe cine stie ce principiu), care planuiesc ca le foloseasca in scop propriu, privand clasa de mijloc a mai avea acces la aceste capodopere, atunci ar exista suficiente spatii decente de dezvoltare personala a tinerilor.

Sau macar, daca statul ar incepe sa incheie parteneriate public-privat cu acesti afaceristi, renovand si dotand cladirile impreuna si punandu-le la dispozitia publicului larg ca spatii culturale adecvate sau ca obiective turistice, atunci profesorii ar avea medii propice in care sa-si faca munca, elevii ar invata intr-un mediu nou care incurajeaza la studiu si la cercetare a istoriei, iar societatea ar evolua.

Daca tinerilor li s-ar oferi consultanta profesionala, la sfarsitul liceului sau facultatii intr-o astfel de institutie in care oameni s-ar ocupa sa ii ajute in directia gasiri unui loc de munca potrivit sau a inceperii unei cariere(a unei afaceri), atunci tinerii nu ar mai fi asa tentati sa fuga in afara.

Daca echipe de tineri ar fi incurajate sa dezvolte proiecte inovative in natura, in satele uitate de lume, dar cu potential turistic ridicat prin istoria pe care o au si prin traditiile bogate in spiritualitate, atunci economia tarii ar creste, deoarece turismul ajuta producatorii locali sa-si vanda produsele si serviciile. Daca astfel de evenimente/festivaluri ar exista si ar fi bine organizate, tinerii ar fi tentati sa participe la sarbatori romanesti, mai de graba decat la Halloween si Valentines Day(bagand bani in buzunarele chinezilor sau mai stim noi cui...).

Din PIB, doar 0,16% e acordat cullturii, intr-o tara in care cel mai de pret lucru pe care il detinem este cultura si spiritualitatea Romaneasca.

Nu bisericile sunt problema noastra, ci oamenii needucati care au ajuns sa le conduca si care lipsiti de scrupule, i-au indepartat pe credinciosi de casa linistii spirituale. Inainte, manastirile serveau ca punct de refugiu, ca scoli si ca spatii in care oamenii se ajutau reciproc, in care maicile faceau cu manuta lor icoane, bratari si pandantive si nu in care oamenii se judecau si in care isi cheltuiau banii pe suveniruri facute in china si distribuite angro de parohie.
Intr-un sfarsit, daca oamenii ar fi educati, ar avea grija unii de altii si nu ar lasa ca un atfel de eveniment sa aiba loc, pentru ca ar constientiza pericolele si ca orice problema are si o solutie, si nu s-ar plange de ceea „nu se face”, ci ar pune cot la cot sa rezolve orice impediment.

Cu scuzele de rigoare in ceea ce priveste greselile de scriere sau exprimare(daca ele exista), va multumesc pentru atentie si va doresc iubire si credinta intr-o viata mai buna in care putem reusi impreuna!