“Țara este în doliu: moartea și dezastrul și-au arătat fața mai aproape de noi ca niciodată. Aprindem lumânări, plângem, ne rugăm pentru sufletele viilor și ale morților, păstrăm secunde de reculegere. Dar câți dintre noi au curajul să se întrebe: ”Ce învățăm din toate acestea?” Căci moartea este nu numai trecere, ci și element de limbaj. Ce ne învață această întâmplare a morții și a suferinței, petrecută într-un club cu aspect de cavou (nimic original nici în asta), la lansarea unui disc despre moarte, într-o noapte cu semnificație morbidă? Să securizăm mai bine cluburile împotriva incendiilor?!... Cred că dovlecii cu lumânări aprinse în ei vor râde în hohote... Ori se cade să ”securizăm” sufletele tinerilor cu știința autocunoașterii protectoare și cu știința cunoașterii lui Dumnezeu și să amendăm odată loazele din învățământ și din alte instituții care permit și promovează orgiile morții, ambalate cochet în pudră și zahăr vanilat?”
zice Elena Dulgheru, mai sus.
Eu zic:
Si daca, intradevar, din lipsa educatie vine problema? Sau din promovarea unor valori false? Nu ale celor cu pricina, ci ale oamenilor, in general, care se bucura sa vorbeasca mai de graba despre ceea ce e mai urat, mai grotesc, mai nefiresc si mai neplacut, decat sa se bucure de tot ceea ce-i inconjoara, prin muzica, imagini, trairi, povesti frumoase. De ce sa ne multumim cu un club imbibat cu tutun, la un subsol de bloc, cand putem sa ne bucuram de aerul placut de afara, de muntii de poveste, de dealuri, paduri si lacuri din jurul Bucurestiului, cantandu-ne unii altor si mancand placintuta cu dovleac la un picnic nocturn? Frigul ne opreste? In natura, focul nu musca.
Noi ne facem sarbatorile. Daca suntem atat de lenesi incat sa furam sarbatorile altora, atunci sa nu ne mire daca le invocam si spiritele. Romanilor le place la nebunie sa se costumeze! Avem nevoie de un pretext ca Halloweenul ca sa facem o mega petrecere cu costume? Italienii si spaniolii au propriile carnavale. Si noi le-am avut pe ale noastre, dar le-am uitat. Cum uitam toate lucrurile despre tara asta si cat de frumoasa este ea de fapt. Ignoram si uitam ca ceilalti s-au zbatut sa-si pastreze propriile sarbatori si traditii, iar noi suntem atat de frustrati, ca le furam si identitatea. Treziti-va, dragilor! Suntem mai buni de atat! Nu e nevoie sa copiem ca sa fim unici!
Avem nevoie, insa, sa ne cunoastem... sa cunoastem si sa iubim. Sa ne iubim! Pentru ceea ce suntem si pt ceea ce putem face impreuna. Sa ne incurajam! Sa ne adunam! Sa ne bucuram. E, oare, neaparat nevoie sa avem un obiectiv negativ ca sa ne intalnim? De ce nu ne intalnim toti de 1 decembrie, sa cantam, sa dansam, sa ne costumam sa facem ce vrem noi?
Si daca o facem frumos, asa cum ne place noua... ce-o sa mai vina strainii sa participe si ei si sa ne plateasca pentru ce petrecere frumoasa avem, pentru cat de bine ne distram si pentru cat de bine ii organizam... iar aia, mai saraci cu duhu, ar sa aiva si ei ce sarbatoare si de unde sa mai fure...
Doar zic si eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu