La Focuri de Seară

Doamne

Te iubesc atat de mult...
E ca o apă

Care sapă stânca și o crapă
Și'și face loc în dânsa și'o lucrează
Până când oamenii săruta'n vale apa și o divinizează

Tu cel care ești ca o stâncă de piatră
Și dac'ai fi un arțar ai fi cel mai bun lemn pentru barcă
Și dac'ai fi o peșteră în tine m'aș ascunde
Și'aș dizolva ecoul în mii și mii de unde
Cel care astăzi mă toarnă din carafă
Cel pentru care'n păru'mi îmi prind câte'o garoafă
Cel care luminează și ordinea o știe
Cel ce cu roza'n dinți imploră să mai fie!

O doamne, ce tot ești pentru mine
Te sorb și te ador, bețiv în bucurie
Te vreau și te consum, să te mai umplu'odată
Cel care în femeie m'a transformat din fată.
Cel care fără seamăn, mă zguduie, mă'mbie
Să fac orice, normal, și fără isterie
Cel care mă'ntețește când mă destram în focuri
Și mă adună'n taină când sunt prin alte locuri.

Cel care ntodeauna m'a cântărit haiduc
Și care mi'a cerut ca'n taler să mai urc
Vreo 2-3 niveluri și cine'o știi ce vie
Și care mă ajută să scriu și poezie♡

4 sept 2025