Gaudi's Batllo

Perle si scoici. Perle si scoici. Erau valuri si perle si scoici intr-o casa in care respira bule de aer faute de oameni care respirau sub apa. Erau si alge incolacite pe piloni de lemn sustinatori ai unui far al unei insule pusti. Si sub far era o temnita pentru sufletele singure care intrau sa-si caute lumina.
Turta dulce inmuiata in lapte cald.
Iubire? Caldura... o soapta si-o privire. Nu sunt nimic in orasul asta gol. GOL fara tine. Noaptea s-a asternut peste casa batrana. Te mangai prin pereti si simt cum un val rece de matase geme si te cere.
Toate florile de piatra sunt din cioburi si taie. Taie buricele degetelor ce le ating. Bate vantul intemnitat si canta curbele frumusetii, dar canta mute, pentru ca tu nu le-auzi. Inchide ochii si simte cum melci infanti iti strabat pielea si cum susuri de apa ti se preling pe umeri, apa rece de dor inghetat care stie ca-n aburi ii este locul, in aburi ce corpul tau ii va creste...pentru ca tu esti fierbinte ca lava cand traiesti.
Melci de beton crapa cantand ode triste de viori gemand
Stalpi cenusii ce sustin cerul plang zambetul tau cautand,
Ca aici nu e viata, e lumea din gandul meu.
E un palat de clestar captiv intr-un curcubeu;
Buburuze mancate de lupi
Stau infipte in varfuri de stalpi
Si n-au saracele nimic impotriva
Sa stie ca eu sunt vesnic captiva
Intr-o casa de ganduri absurde
Ce-asteapta stropitori sa le ude.

Nu sunt stele, nu e nici nor,
Acoperisul se usuca de dor,
Dor al unor conicidente tixite
Ale unor oameni cu bucurii obosite.