Povestea Unui Purcel Sufletist

A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti ...un castel mare si roz inconjurat de niste taramuri senzationale.
Acolo, intr-o padure de fagi batrani, intr-o coliba facuta din lemn de brad, langa un paraiash care se transforma in fluviu pe la jumatatea drumului, locuia o femeie sluta si cocosata. Ea avea un Purcel. Pe Purcel il chema Zam si era atat de roz, incat pana si cel mai roz castel din tinut(adica singurul castel din tinut) avea respect pentru el. Toti curtenii il iubeau, dar acest lucru nu putea fi spus si despre femeie, care era rea si cu nasu mare.
Intr-o dimineatza frumoasa de Decembrie, in timp ce purcelul se plimba prin canicula infernala a verii(caci am uitat sa va spun ca in acest tinut era mereu vara, ca sa se prajeasca bine castelel de turta dulce ), acesta a dat peste o palarie frumoasa de vanator chiar pe mijlocul aleii. Uimit de ceea ce ii vad ochii, purcelul n-a ezitat sa calce in picioare palaria si sa mearga mai departe.
Ajungand la capatul drumului, purcelul Zam a dat peste un Mosneag sarac si nespalat. Afectat sentimental de greutatile prin care trece mosneagul, purcelul Zam l-a invitat pe mosneagul Iosif (caci asa se credea), la coliba babei sa se spele si sa se imbrace cu niste haine curate(nu ca nu-i placea jegu, dar era sensibil la mirosurile intepatoare...si avea si el mila pentru oamenii din tramvai). Mosneagul a aceptat duios si au ajuns la cocioaba. Cand sa intre in casa, in prag a aparut stapana purcelului si fara a sta pe ganduri a urlat cat au tinut-o plamanii
"De ce mama draq mi-ai spalat chilotii???!??!"
Dar dandu-si seama ca are musafiri a inchis usa si a deschis geamu spunand pe un ton mult mai prietenos
" De ce mama draq mi-ai adus nespalati acasa??" purcelul simtindu-se prost la aceasta jignire adusa noului sau prieten, i-a intors fundul babei, si-a luat mosneagul de mana si s-a intors cu el pe poteca din padure.
Si mergand ei asa pe potecutza au dat peste palaria frumoasa de vanator calcata in picioare. Cand porcul a vazut palaria, s-a gandit sa o mai calce o data...si dupa ce a calcat-o s-a gandit mai bine si l-a pus pe mosneag sa inchida ochii. Apoi porcu a luat palaria si a impachetat-o cu o bucata de vitrariu din castelul cel roz(ca numai vitrariile erau din zahar ars) si i-a dat-o cadou de craciun mosneagului.
Sarmanul om cnd a vazut ca primeste si el un cadou de la cineva, a fost atat de fericit incat l-a induiosat si mai tare pe purcelul Zam, care s-a hotarat sa-l conduca pe acesta la o fantana si sa-l spele totus. Dar odata ajungi in fantana si odata vazut in apa, mosneagul a hotarat sa se inece, iar cum toata reteaua hidrografica a taramului izvora din fantana, toata lumea a murit de ciuma.