Prea bine! Mă jertfesc!
Mă jertfesc pentru patimile voastre de sine
Mă jertfesc ca celor după mine să le mie mai bine.
Astăzi, când de prea multă vreme cerul e senin deși oamenii clocotesc
Astăzi, când ne omorâm unii pe alții, iar cei de sus zâmbesc
Astăzi, când prea orbiți de frustrări căutăm scuze în viețile altora
Astăzi, cu sângele și energia mea pătez fără părere de rău flamura.
N-am nevoie de aprecierile voastre
N-am nevoie nici de lacrimi albastre
Degeaba mai plângeți acuma de milă
Că tot va trebui să jertfiți o copilă.
A voastră, a altora... are importanță?
Sacrificiul e singura cale când nu ai speranță.
Și degeaba o am eu și cu încă doi-trei
Dacă ceilalți nu pot trăi decât pentru ei.
Mă jertfesc și mă scap de o viață trăită-n război
Între mame și fii, între cei umiliţi şi cei de soi
Între fiecare în parte contra tuturor
O viață ce n-are valoare indiferent dacă trăiesc sau mor.
Dar totuși, dacă tot se jertfește cineva pentru voi
Măcar treziți-vă oameni, și nu mai mergeți la război
Luptați fără arme, luptați cu iubire
Luptați cu săgeți de cunoaștere și pornire.
Ridicați-vă frații de jos
Împodobiți-vă viețile cu proaspăt miros
Gîndiţi, scrieți, vorbiți despre nemurire
De existența binelui dați de știre!
Luptați-vă să domnească plăcerea și mândria de țară
Luptați-vă să aveți pentru ce mulțumii în fiecare seară.
Treziți-vă și împodobițivă zilele cu fapte demne de încununare
Dați-vă vieților scurte adevăr și onoare!
Nu mai așteptați să fiți răsplătiți pe loc
Stați fără grijă, plata vine până la soroc.
Nu vă mai temeți că oamenii vă vor răul
Dacă voi nu sunteți, s-ar putea să nu apară eroul.
Dacă voi nu credeți, niciun preot nu-l va coborâ pe Domnul
Dacă voi nu aveți pentru ce trăi o să vă ia prea lesne somnul.
Trăiți, oameni! Cum n-ați trăit niciodată!
Purtați-vă numele precum un înger și-l poartă!
Construiți nu doar case de lăsat în spate
Meșteriți povești, momente frumoase și arte
Sprijiniți copii care nu au părinți
Sprijiniții pe cei care și-au ieșit din minți
Stați la dreapta celor drepți și cinstiți
Întrebați-vă de două ori înainte să bârfiți.
Stați drepți pentru lucrurile în care credeți
Nu mai lăsați oamenii să plece, îi pierdeți!
Spuneți adevărul, doar așa îi veți putea dărâma pe mincinoși
Iubiți-vă țara și soarta, doar așa îi veți putea trezi pe puturoși!
Nu mă jertfesc azi, ca să vă dau lecții.
Mă jertfesc pentru că-mi accept sensul vieţii.
Mă jerfesc pentru că până la urmă tot trebuie să se jertfească cineva
Și să știu că moare altul de-al meu n-aș putea.
Mă jerfesc ca toate bunicile care după ce fac totul pentru nepoți
În chinuri groaznice, dar cu demnitate se așează printre cei morți
Mă jertfesc ca toate mamele care își tocesc palmele ca să pună dorințe împlinite pe masă
Și care într-un final și pe patul de moarte lasă ordine-n casă
Mă jertfesc ca surorile care renunță la propriile vise
Ca alți frați să-și vadă porțile deschise.
Mă jertfesc ca doctorii care se chinuie să ne ajute
Și care noaptea visează urlete de dureri mute
Mă jertfesc ca profesoii ce n-au somn și astâmpăr
Doar ca să știe că au mai scos din întuneric un tânăr.
Mă jertfesc ca poetul trăind fără nici un ban
Ca să rămână în istoria lumii și acel an.
Mă jertfesc ca actorul ce se pierde pe sine
Ca să te facă pe tine o oră să te simți mai bine.
Mă jertfesc ca mine, care deși nu sunt zeu
Fiind în faţa voastă, vă dau din suflul meu.
Cu el să vă duceţi la luptă, cu el să vă întoarceţi acasă
La el să vă gândiţi când credeţi că numai aveţi nici o şansă.
Şi jerta mea nu e mare lucru pentru nimeni, decât pentru voi
Cei care de astăzi se-hamă la război
La cel pentru patrie şi pentru nemurire
Menit să aducă libertate, curaj şi cinstire.
Jertfa altuia nu schimbă nici vremea şi nici destinul
Ci doar te face să înduri mai lesne chinul.
Și uneori nici jertfa nu ține la infinit.
Pentru că doar în tine poți descoperii ce e de găsit.
Așa că da. Azi mă jertfesc!
Știind că pe mulți nici cu jertfa mea nu voi putea să-i trezesc.
Dar voi, restul, cei care credeți că jertfa mea nu e de prisos
Închideți ochii și nu acuzați niciun ticălos.
Luați din jerfta mea doar libertatea și bogăția
Luați din jertfa mea doar gândul bun și poezia.
Vă rog!
Nu mă lăsați să mor fără să vă privesc zâmbind
Fără să știu cine sunteți și că sunteți mândrii fiind.
Fără să știu că despre voi în altă viață am să citesc.
Fără să știu că las în urmă oameni care dau și primesc!
Şi mai am o ultimă dorinţă, vreau să primesc un ultim dar!
Să-mi fie dat să vad din nori, cum țara asta se face foc din jar!
Cum furtuna îl întețește şi-l transformă-n armură
Și cum de azi topiţi orice primejdie prin căldură.
Pentru că...
Cu toată suferința, tristețea și-umilința
Voi, dragul meu popor, vă îmbrăcaţi frumos
Și prin iubire, trudă, răbdare și cunoaștere
Vă ridicţi de jos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu